Chiper Elena
Floare de bujor, lumină-n zori,
În brațele vântului dulce se scaldă,
Parfum de dor pe buze cobori,
Iar sufletul meu te soarbe, te adoră.
Cu raze de soare părul îți cântă,
Ca valul ce mângâie marea adâncă,
Tu ești primăvara ce-n mine avântă
Dor de sărut și vis ce nu se uită.
În ochii tăi luna se-ascunde sfios,
Roua îți spală obrajii de stele,
Pe buze ți-așterne murmur duios,
Și cerul tresare în clipe rebele.
Bujorul roșu se-aprinde-n iubire,
Ca inima mea ce-ți bate aproape,
Tu ești mirajul, ești nemurire,
Un vis desenat pe cerul de noapte.
Poems in the same category
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!
mai încercăm încă o dată?
patru dimineața.
nu te poți gândi la altceva
că, deși e beznă,
pe ea o poți vedea
vrea înghețată.
o întrebi în șoaptă:
“îți cumpăr, bine,
da’ vii și tu cu mine?”
v-ați dat jos din pat.
pe loc v-ați îmbrăcat:
ea-n hanoracul tău,
tu – îndrăgostit rău
coborâți șapte etaje.
fără foială foarte mare,
că în douazeci și cinci de minute
ați apărut în ziare
afară-i primăvară.
în parc pare a fi ceva in aer,
parc-o ceață
ca aceea care te-a trezit de dimineață
stați pe-o bancă.
magazinele-s toate închise,
ce-ai vrea să-i iei niște narcise!
sunt florile ei preferate, mai ții minte?
v-apar deodată amintiri.
vă înțelegeți din priviri,
nu-i nevoie să vorbiți,
ai și uitat că vă grăbiți
se uită la tine.
inima-i izvorăște bucurie;
îți păstrează înfățișarea vie
că-ți sărută albastrul din privire
nici nu mai știi ce căutai.
ce naiba voiai?
și ce dacă a început să plouă?
dansați așa cum vă place vouă!
se crapă zorii.
te trec toți fiorii;
nici narcise, nici înghețată,
“mai încercăm încă o dată?”
Primăvara
Firav și gingaș ghiocel ,
Cu tine începe primăvara.
Mireasma ta ce mă îmbie
Să zburd de bucurie .
E vremea aceea
Când natura renaște
Și păsările încep să cânte.
La fel și sufletul, ca primăvara,
Renaște și înflorește,
Iubește nebunește
Și se bucură ca un copil
De tot ce îl înconjoară
Și fericirea pe care o simte
Pentru clipele ce le trăiește.
🦋 S. ALY 🦋
Mirosul fericirii
Prima zi de primăvară
Ultima zi de iarnă,
Simți cum se răstoarnă
Miresmele florilor de lumină.
Care topesc sufletul înghețat
De atâtea ce a adunat.
A stat destul iarna asta supărat,
Bucură-te, nu e timp de stat!
Privește în jurul tău cu atenție,
Cum vântul începe să cânte,
Iar crengile înflorite încep să danseze
Pe ritmul primăverii prospere.
Fiecare primăvară
Este programată să renască.
Lasă deoparte orice povară
Și privește cum copacii se reîncarnează.
Și iar vor înnebuni salcâmii
De atâta primăvară.
Alătură-te și tu vremii
Și privește păsările cum zboară.
Mărțiguș
Mărțișoare pe câmpii
Cresc vioaie, râd sub Soare
În palete de culori
Vii și proaspete, curate flori
Viorele, toporaşi
Ghiocei și brebenei
Râd, înalță către cer
Noi speranțe, fel de fel
A trecut bătrâna iarnă
Lăsând loc unui ghioc
E plăpând, dar nu-i e teamă
Să răsară peste tot
Boarzele încep s-apară
Din neant, acum afară
Și în case, flămânzite
Ciurde noi, neobosite
Alb și roșu sunt la modă
Împletite, înrudite
Își fac loc în piepți de fete
Mândre-acum că sunt cochete
Plânge Dochia și tună
Îi miroase-a mărțisoare
Caută să se răzbune
Că afară-i Primăvară!
Vremea pare că o minte
Și cu Soarele-n spinare
Lepădându-și flendurite, vechi cojoace
Piere zgâbă, amortiță de frisoane
Marius Ene, Polonia, 10.03.2024
ILUZIA UNEI PRIMĂVERI
Cum ar fi ploaia și vântul de primăvară
Să trezeasca gândul împăcării in tine
În suflet să-mi aduci o rază de soare
Să pocnească mugurii speranței în mine.
Să îți plimbi mâna în păru-mi răscolit de vânt
Pentru o clipă doar primăvară să ne fim
Să creștem, să-nflorim sub ploaie
Poveștii nostre alt final să-i croim...
Să se deschidă gândul...al tău suflet
Să spele ploaia tot...ce rău ai gândit
Primăvară asta să ne fie
Antidotul unui final ... fericit.
Să trăim cu intensitate clipa
Tăcerea, vântul s-o ducă departe de noi
Să ne rămână o eternă primăvară
Începutul și sfârșitul poveștii dintre noi...
Mirosul fericirii
Miroase a primăvară?
Sau...poate a vanilie?
Dar nu! E dragostea de mamă,
Miroase a fericire!
Parfumul ei puternic,
Frumos și îmbătător,
Parfumul ei prosperic
Ce te înalță-n zbor.
Și acea clipă a trăirii,
N-o vei uita nicicînd.
Din fructul fericirii,
Zâmbeai încet gustând.
Strigi cu inima deschisă:
-Vai, atât este de dulce!
Iar tristețea-n tine închisă,
Pleacă, în infern se duce.
Ca un fluture albastru
Printre nori catifelați,
Ești tu fericit maestru
Al iubirii dintre frați.
Fericirea-nu-s cuvinte,
Ci o comoară cu iubire.
Ai încredere și simte,
Cum miroase a fericire!
mai încercăm încă o dată?
patru dimineața.
nu te poți gândi la altceva
că, deși e beznă,
pe ea o poți vedea
vrea înghețată.
o întrebi în șoaptă:
“îți cumpăr, bine,
da’ vii și tu cu mine?”
v-ați dat jos din pat.
pe loc v-ați îmbrăcat:
ea-n hanoracul tău,
tu – îndrăgostit rău
coborâți șapte etaje.
fără foială foarte mare,
că în douazeci și cinci de minute
ați apărut în ziare
afară-i primăvară.
în parc pare a fi ceva in aer,
parc-o ceață
ca aceea care te-a trezit de dimineață
stați pe-o bancă.
magazinele-s toate închise,
ce-ai vrea să-i iei niște narcise!
sunt florile ei preferate, mai ții minte?
v-apar deodată amintiri.
vă înțelegeți din priviri,
nu-i nevoie să vorbiți,
ai și uitat că vă grăbiți
se uită la tine.
inima-i izvorăște bucurie;
îți păstrează înfățișarea vie
că-ți sărută albastrul din privire
nici nu mai știi ce căutai.
ce naiba voiai?
și ce dacă a început să plouă?
dansați așa cum vă place vouă!
se crapă zorii.
te trec toți fiorii;
nici narcise, nici înghețată,
“mai încercăm încă o dată?”
Primăvara
Firav și gingaș ghiocel ,
Cu tine începe primăvara.
Mireasma ta ce mă îmbie
Să zburd de bucurie .
E vremea aceea
Când natura renaște
Și păsările încep să cânte.
La fel și sufletul, ca primăvara,
Renaște și înflorește,
Iubește nebunește
Și se bucură ca un copil
De tot ce îl înconjoară
Și fericirea pe care o simte
Pentru clipele ce le trăiește.
🦋 S. ALY 🦋
Mirosul fericirii
Prima zi de primăvară
Ultima zi de iarnă,
Simți cum se răstoarnă
Miresmele florilor de lumină.
Care topesc sufletul înghețat
De atâtea ce a adunat.
A stat destul iarna asta supărat,
Bucură-te, nu e timp de stat!
Privește în jurul tău cu atenție,
Cum vântul începe să cânte,
Iar crengile înflorite încep să danseze
Pe ritmul primăverii prospere.
Fiecare primăvară
Este programată să renască.
Lasă deoparte orice povară
Și privește cum copacii se reîncarnează.
Și iar vor înnebuni salcâmii
De atâta primăvară.
Alătură-te și tu vremii
Și privește păsările cum zboară.
Mărțiguș
Mărțișoare pe câmpii
Cresc vioaie, râd sub Soare
În palete de culori
Vii și proaspete, curate flori
Viorele, toporaşi
Ghiocei și brebenei
Râd, înalță către cer
Noi speranțe, fel de fel
A trecut bătrâna iarnă
Lăsând loc unui ghioc
E plăpând, dar nu-i e teamă
Să răsară peste tot
Boarzele încep s-apară
Din neant, acum afară
Și în case, flămânzite
Ciurde noi, neobosite
Alb și roșu sunt la modă
Împletite, înrudite
Își fac loc în piepți de fete
Mândre-acum că sunt cochete
Plânge Dochia și tună
Îi miroase-a mărțisoare
Caută să se răzbune
Că afară-i Primăvară!
Vremea pare că o minte
Și cu Soarele-n spinare
Lepădându-și flendurite, vechi cojoace
Piere zgâbă, amortiță de frisoane
Marius Ene, Polonia, 10.03.2024
ILUZIA UNEI PRIMĂVERI
Cum ar fi ploaia și vântul de primăvară
Să trezeasca gândul împăcării in tine
În suflet să-mi aduci o rază de soare
Să pocnească mugurii speranței în mine.
Să îți plimbi mâna în păru-mi răscolit de vânt
Pentru o clipă doar primăvară să ne fim
Să creștem, să-nflorim sub ploaie
Poveștii nostre alt final să-i croim...
Să se deschidă gândul...al tău suflet
Să spele ploaia tot...ce rău ai gândit
Primăvară asta să ne fie
Antidotul unui final ... fericit.
Să trăim cu intensitate clipa
Tăcerea, vântul s-o ducă departe de noi
Să ne rămână o eternă primăvară
Începutul și sfârșitul poveștii dintre noi...
Other poems by the author
DOUĂ LUMI
De câțiva ani privim stupefiați si nu-s povești,
Tot înflorind boboci de hoți,debusolați și proști
De tradatori ,urlind ca-s patrioti
Mirosul lor te înconjoară, îl găsești:
Pe la Tv , partid, senat, sau parlament,
Showuri tembele, reviste,proteste chiar parchet,
Prezentatori Tv libidinoși și afectați
Patronului și directivei……aplecați
La securiști, primari și președinți sau…oricine
Ce au originea și numele străine.
Miroase aerul de dive snoabe și inculte
Bombardierii cu manele… liberi lăsați să te insulte
Și-apoi transmit din emirate cu piscine
Prin,, breack news,, că e frumos,si că sunt bine.
Privești cu scârbă și te întrebi firesc
Unde sunt cei care visează, crează și muncesc?
Or* mai trai,se mai despart, se mai căsătoresc!!
Or* fi având copii frumoși, deștepți care citesc?
Da... i-am găsit se roagă și cerșesc în piețe
Cu pancarte…,,Un ban în plus ,copilul să-l pot crește,,
Cerșesc la prima lume, ce fără nici un drept
I-aplecă, îi răpune, le pune cruci pe piept.
Unde să fug ?
În suflet am simtit dorinți profunde
De-a sta o noapte trez
La Ipotești …în curte.
Sa las fiorul serii… să-mi pătrundă trupul
Miros de tei,
Foșnet de codru,
Razele de lună.
Cu un opaiț
Prin iarba de prin zori cosită,
Simțirea larg deschisă,
Am tot citit si recitit.
Cântând cu greerii durerile
Iubirii neimplinite,
viselor nespuse,
pierdutelor dorinte.
Ce vârtej de simțuri,
Cascade de miresme,
Flori de câmp.
Ce frământări, ce apăsari,
Eliberări de suflet.
Pași în ogradă ușor suind…
Fantomele din basme?
Simt pașii lui,simt pașii,
Spun dor de ducă, dor de lac
De dragoste, de stat un pic…
Nehotărât, impovărat, mâhnit
S-a depărtat
Ce aer , ce curat sfirsit de noapte.
Citind în geana zorilor am înțeles…
Cu toate acestea
S-a luptat și el.
Ce noimă de trăiri.
Purificat și liniștit,
Când larma ingereasca-a nopții
S-a oprit,
M-am afundat în codru
Pe cărare…. si gind de-a nu ma -ntoarce.
Alexandru M
Ea, doar ea
O văd,e aici !
E aproape,o simt ,
Obosit cu ochii mici,
Dar,o văd,vreau s-o ating.
Pielea catifea,
Mirosul iasomie,
Simt că mă vrea,
Intre noi simt chimie.
In ale mele brațe o iau,
Energiile se contopesc,
Mă strânge tare, drumul nu-i dau,
Oare să ii spun că o iubesc ?!
Direcția opusă
Am rămas gol,
De orice sentiment desfăşurat prin exsistența unui cântec.
Am rămas fericit,sperând că am să-mi strig tihna,care lipseşte din inima mea.
Cât să mai merg oare?
Să mă mai plimb mult?
În neadins,neatins şi desprins,dintr-o pânză de păianjen,am zis.
Crează-mi te rog o lume,
Unde eu,va fi întotdeauna eu
Nu eu de azi,de mâine,sau de poimâine.
Cad pe o treaptă unde lumea e prea oarbă,şi-am rătăcit coborâtor,
Sfâşâit de un maraton.
Gol,pe dinăuntru gol,doar cu tine mă simt iar,om.
Prima iubire
Prima iubire nu se uita niciodata,
Nici eu nu te-am uitat.
Te-am așteptat o vreme bună,
Și uite, s-a meritat.
Ca te întorci, nu era niciun semn,
Dar inima mea bătea pentru tine la fel.
Aveam emoții, speram ca tu să fii,
Cel care inima mi va înveseli.
Inima te strigă…ochii te privesc,
Ești cel pe care mereu o să-l iubesc.
Te-am așteptat și nu regret,
Din contră, chiar îți mulțumesc.
Pentru ca m-ai învățat să zâmbesc,
Și mai mult…să te iubesc!
Din adâncul inimii
Dorul mă apasă
Simt că nu îți pasă
Căci dragostea noastră
E ca o piatră
Greu de cărat
Gandindu-mă stau în pat
Reflectez la tot ce am aflat
Dar ce păcat
Că tu ai uitat
Tot ce a fost mai frumos
Când spuneam duios
Te iubesc..
Mie dor de tine,de atâta timp
Lucrurile aș vrea să le schimb
Să nu mai plâng, când te visez
Și mii de scenarii să-mi imaginez
Cum pe ușa tu intri iar
Pentru mine ar fi ca un dar
Cadoul cel mai perfect,
Ești tu , chiar și defect
Incerc din suflet să izbutesc
Pentru ca fără tine, mie greu să trăiesc
Și ai ajuns să-mi fi lună și soare
Chiar nu mi se pare..
Ochii tăi căprui, m-au fermecat
La inimă m-au atacat
Buzele tale moi si fine
Să le tot sărut îmi vine..
Inima ta minunată
Deși nu mai e ca altă dată
O iubesc și o voi iubi..
Din adâncul inimii..
DOUĂ LUMI
De câțiva ani privim stupefiați si nu-s povești,
Tot înflorind boboci de hoți,debusolați și proști
De tradatori ,urlind ca-s patrioti
Mirosul lor te înconjoară, îl găsești:
Pe la Tv , partid, senat, sau parlament,
Showuri tembele, reviste,proteste chiar parchet,
Prezentatori Tv libidinoși și afectați
Patronului și directivei……aplecați
La securiști, primari și președinți sau…oricine
Ce au originea și numele străine.
Miroase aerul de dive snoabe și inculte
Bombardierii cu manele… liberi lăsați să te insulte
Și-apoi transmit din emirate cu piscine
Prin,, breack news,, că e frumos,si că sunt bine.
Privești cu scârbă și te întrebi firesc
Unde sunt cei care visează, crează și muncesc?
Or* mai trai,se mai despart, se mai căsătoresc!!
Or* fi având copii frumoși, deștepți care citesc?
Da... i-am găsit se roagă și cerșesc în piețe
Cu pancarte…,,Un ban în plus ,copilul să-l pot crește,,
Cerșesc la prima lume, ce fără nici un drept
I-aplecă, îi răpune, le pune cruci pe piept.
Unde să fug ?
În suflet am simtit dorinți profunde
De-a sta o noapte trez
La Ipotești …în curte.
Sa las fiorul serii… să-mi pătrundă trupul
Miros de tei,
Foșnet de codru,
Razele de lună.
Cu un opaiț
Prin iarba de prin zori cosită,
Simțirea larg deschisă,
Am tot citit si recitit.
Cântând cu greerii durerile
Iubirii neimplinite,
viselor nespuse,
pierdutelor dorinte.
Ce vârtej de simțuri,
Cascade de miresme,
Flori de câmp.
Ce frământări, ce apăsari,
Eliberări de suflet.
Pași în ogradă ușor suind…
Fantomele din basme?
Simt pașii lui,simt pașii,
Spun dor de ducă, dor de lac
De dragoste, de stat un pic…
Nehotărât, impovărat, mâhnit
S-a depărtat
Ce aer , ce curat sfirsit de noapte.
Citind în geana zorilor am înțeles…
Cu toate acestea
S-a luptat și el.
Ce noimă de trăiri.
Purificat și liniștit,
Când larma ingereasca-a nopții
S-a oprit,
M-am afundat în codru
Pe cărare…. si gind de-a nu ma -ntoarce.
Alexandru M
Ea, doar ea
O văd,e aici !
E aproape,o simt ,
Obosit cu ochii mici,
Dar,o văd,vreau s-o ating.
Pielea catifea,
Mirosul iasomie,
Simt că mă vrea,
Intre noi simt chimie.
In ale mele brațe o iau,
Energiile se contopesc,
Mă strânge tare, drumul nu-i dau,
Oare să ii spun că o iubesc ?!
Direcția opusă
Am rămas gol,
De orice sentiment desfăşurat prin exsistența unui cântec.
Am rămas fericit,sperând că am să-mi strig tihna,care lipseşte din inima mea.
Cât să mai merg oare?
Să mă mai plimb mult?
În neadins,neatins şi desprins,dintr-o pânză de păianjen,am zis.
Crează-mi te rog o lume,
Unde eu,va fi întotdeauna eu
Nu eu de azi,de mâine,sau de poimâine.
Cad pe o treaptă unde lumea e prea oarbă,şi-am rătăcit coborâtor,
Sfâşâit de un maraton.
Gol,pe dinăuntru gol,doar cu tine mă simt iar,om.
Prima iubire
Prima iubire nu se uita niciodata,
Nici eu nu te-am uitat.
Te-am așteptat o vreme bună,
Și uite, s-a meritat.
Ca te întorci, nu era niciun semn,
Dar inima mea bătea pentru tine la fel.
Aveam emoții, speram ca tu să fii,
Cel care inima mi va înveseli.
Inima te strigă…ochii te privesc,
Ești cel pe care mereu o să-l iubesc.
Te-am așteptat și nu regret,
Din contră, chiar îți mulțumesc.
Pentru ca m-ai învățat să zâmbesc,
Și mai mult…să te iubesc!
Din adâncul inimii
Dorul mă apasă
Simt că nu îți pasă
Căci dragostea noastră
E ca o piatră
Greu de cărat
Gandindu-mă stau în pat
Reflectez la tot ce am aflat
Dar ce păcat
Că tu ai uitat
Tot ce a fost mai frumos
Când spuneam duios
Te iubesc..
Mie dor de tine,de atâta timp
Lucrurile aș vrea să le schimb
Să nu mai plâng, când te visez
Și mii de scenarii să-mi imaginez
Cum pe ușa tu intri iar
Pentru mine ar fi ca un dar
Cadoul cel mai perfect,
Ești tu , chiar și defect
Incerc din suflet să izbutesc
Pentru ca fără tine, mie greu să trăiesc
Și ai ajuns să-mi fi lună și soare
Chiar nu mi se pare..
Ochii tăi căprui, m-au fermecat
La inimă m-au atacat
Buzele tale moi si fine
Să le tot sărut îmi vine..
Inima ta minunată
Deși nu mai e ca altă dată
O iubesc și o voi iubi..
Din adâncul inimii..