2  

Pe-aici...străini!

N-am mai trecut demult prin satul meu

Unde părinții m-au adus și dat un nume,

Și unde am copilărit și carte-am învățat 

Și apoi de unul singur în lume am plecat.

 

Conduc pe drumul copilăriei, pietruit 

Și mă îndrept spre casa părintească,

Fiorul îmi cuprinde trupu'-'mbătrânit

Și ochii-mi curg, făr' să se-oprească.

 

Nu știu unde întâi...mașina să opresc 

La poarta casei ce e cu lacăt încuiată, 

Sau, spre cimitir și la mormântul rece

Unde știu, ca-i mei părinți m-așteaptă.

 

Las casa și, mă grăbesc spre țintirim 

Cu lacrima ce-mi spală al meu obraz,

Rostesc cu întristare cuvinte de iertare 

Și-mi plec spre Ei, pios, al meu grumaz.

 

Simt bucurie, că le vorbesc și-ascultă 

Să afle despre noi și-a, noastră viață,

Le spun ce dor ne este și, că ni-i bine

Și îi aud că-s într-un loc...cu verdeață.

 

Închid poarta și, mergem înspre casă 

Care se află-aproape și este părăsită,

De-ai ei stăpâni și, de copiii..zămisliți  

Simțind cum anii, ni se cern...prin sită.

.........................................

Nu zăbovim prea mult și satul părăsim 

Că suntem, din păcate, pe-aici străini,

În gând îi pomenim pe-ai noști părinți 

La drum pornim, în rugă, ca buni creștini!

 

 

 

 


Category: Sad poems

All author's poems: Zugun poezii.online Pe-aici...străini!

Date of posting: 27 October

Timp de citire: ~3 min.

Views: 204

Log in and comment!

Other poems by the author

Profa!

Mereu am vrut să scriu,

Un rând, poate o strofă,

Prin vers eu s-o descriu,

Pe-a noastra, iubită profă

 

Te-am întâlnit în liceu,

Unde româna ne predai,

Erai pentru noi un zeu,

Când de români vorbeai

 

Ora era atât de scurtă,

Când poezii ne recitai,

Aveam cu toții gura mută,

Pentru că tu ne captivai

 

Ne-ai spus să iubim limba,

În care-au scris poeții noștri,

Și bine să ne alegem vorba,

Să ne-nțeleagă chiar și proștii

 

Și ne-ai mai spus să nu uităm,

Când mari în viață vom ajunge,

De adevăr să nu ne-ndepărtăm,

Chiar atunci când ochiul plânge

 

Privirea blândă ne-a însoțit,

Pe drumul greu spre afirmare,

Și de povața ta ne-am amintit,

Cuvântul dat să fie de onoare

..........................

Când astăzi scriu, demult tu ai plecat,

Româna s-o predai în Cer cu grai curat,

Eu voi rămâne pe veci elevu-ndurerat,

Ce versul tău cu drag...cândva l-a ascultat!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

More ...

Doar patru...fac anul!

De multe ori m-am întrebat

Care-anotimp mi-i preferat,

Și nici acum nu pot să spun

Când ani în cârcă am adunat.

 

Încep să spun că-i primăvara

C-atunci un nume am primit,

Când mama m-a adus pe lume

Iar tata a fost omul împlinit.

 

Dar cum să nu iubesc și vara

Cu ale ei zile calde cu soare,

Când în concediu poți pleca

La munte sau pe val la mare.

 

Urmează anotimpul toamnă

Cu bogăția pusă în hambare,

E munca omului de peste an

Pentru a noastră bunăstare.

 

Iar când de sus fulgul vestește

Că este iarnă și-ți trebuie palton,

Toți așteptăm urarea,,la mulți ani"

Că e sfârșit de an și e...revelion.

 

Cum aș putea vreodată să aleg

Când unul fără altul nu face anul,

Așa că prețuire am să dau la toate

Cât timp eu călător voi fi cu..Domnul!

 

 

 

 

 

 

 

 

More ...

Cățelul!

Îl scot zilnic la plimbare

Când marchează toți copacii,

Cred că nu e  întâmplare

Că toți s-au uscat ...săracii!

 

Îl țin mai mereu în lesă

Că-i un cățel năzdrăvan,

Nu se-ntoarce la adresă

Fără să-i cumpăr...ciolan!

More ...

Îndemn de Crăciun!

În preajma Sărbătorii de Crăciun

Să arătăm mai multă bunătate,

Să mulțumim pentru ce-avem

Și-un pic să dăm și mai departe

 

E timpul dragostei și al iertării

Și al colindelor ce ne vestesc,

Că astăzi s-a născut Christos

Pruncul dorit, darul Ceresc

 

În Betleem s-a întâmplat minunea

Așa cum cei trei magi au prevestit,

Ei aur, smirnă și tămâie au adus

Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit

 

În peștera sărăcăcioasă s-a născut

Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,

L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle

După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat

 

Și cum în peșteră era destul de frig

Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,

Aici păstorii au fost trimiși de îngeri

Să se închine și oi ei au făcut cadou

 

El a venit pentru a noastră mântuire

Și drept răsplată, El moarte a primit,

A îndurat ocară, durere și batjocură

Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit

 

Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?

Am înțeles noi oare a Lui venire?

Și mai presus de ce El s-a jertfit?

Murind pe cruce pentru omenire

 

Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn

Să ne schimbăm, să facem fapte bune,

Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire

De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!

 

 

 

More ...

Am fost!

 

Am fost un tânăr visător, în lume călător 

Visând că într-o zi, iubită să-mi găsesc,

Să fim îndrăgostiți, să ne trăim povestea

Să mă trezesc, rostind ,,iubire te iubesc".

 

Am fost pe valul vieții și, în adănc căzut

Am râs cu bucurie și, lacrima-m vărsat, 

Când fericit eram... sperând la nemurire

Uitând că-s pământean și muritor lăsat. 

 

Am fost de Domnul, omul binecuvântat

Cănd pasul către ea, mi-a spus să-l fac,

Că-n astă viață, doar ea, îmi e perechea

De-a fi bărbat și, nu tot timpul un burlac.

 

De glasul Lui am ascultat și-am căutat 

Iubita, să mi-o întâlnesc, pe ăst pământ,

Copiii să ne fie, a noastră binecuvântare 

Să ne iubim...sub al Său... acoperământ.

..................................................

Acum în doi, ne ducem crucea noastră

Când încercări de Sus, mai vin spre noi,

Dar înțelegem, că cel iubit este și, încercat

Și către judecată, cu toții, mergem...goi.

...........................................

Am fost și am rămas un călător, visând

La nemurire, chiar, dacă este o amăgire,

Dar știu că fapta îmi va fi...cununa vieții 

Și negreșit, mă va conduce...la mântuire!

 

 

 

More ...

Nu spune nu...!

Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă

Să pot să spun de ce, să cer iertare,

Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare

Și să găsim un compromis de împăcare.

 

Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit

Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,

Multe s-au adunat și tare te-au durut

Vrei adevărul zis, de cel ce îl ascunde.

 

Să știi că nu-i ce lumea rea vorbește

Și mult dorește să ne vadă despărțiți,

Așa că nu-ți mai apleca la ei urechea

Întoarce-te să fim perechea de fericiți.

 

Doar mă ascultă și-apoi poți să pleci

Dacă decizi că am păcat de neiertat,

Însă acceptă că amândoi purtăm vina

Iar ceva sincer mărturisit poate fi iertat.

 

Eu cred că poți ierta și merge înainte

Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,

Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte

Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!

More ...

Poems in the same category

Trei sute de mii

Spoticnită, buimăcită,

Rătăcită prin vreme —

Mi-am cusut sufletul

Cu trei feluri de ață,

Una de leac,

A doua de iertare

Și-a treia de uitare.

Cerșind vindecare,

În profundă tăcere —

Am uitat de-un azi,

de-un mâine,

Purtând doar ieri

În mii de gânduri.

 

M-am învățat

să merg înainte,

Eu cu mine,

fără popas,

Șchiopătând prin viață,

Răni adânci deschizând

Și cusându-le rar,

Mai des —

lăsându-le sângerânde.

 

M-am învățat să respir...

Inspirând din nimic,

Expirând dezamăgiri

În amestec cu regrete.

Am rămas doar eu,

Purtând în gând —

Trei sute de mii

de cuvinte rătăcite.

More ...

Nu aveţi

Nu aveţi încredere în mine, Căci sunt un sărman invalid? Fără de principii şi opinii, Ca un mucenic zidit într-un zid. Dar sunt mulţi aşa ca mine Fără trecut, prezent şi viitor, Şi ştiţi aceasta atât de bine, Voi regi fără de popor! poezie de Vladimir Potlog

More ...

Căsnicia-i o capcană !

Căsnicia-i o capcană, frumos urzită

Fugi din casa păritească,ușor hulită,

Mama, tata nu te mai înțeleg ca altă dată

Când erai o doar micuță fată.

 

Acasă-s reproșuri, tensiune, plâns,

Parcă toate astea nu ar deajuns,

Fata noasrtă vine târziu acasă,

Dacă-i vorbești, o cerți nici nu-i mai pasă.

 

Într-o zi își face un iubit, așa-i la modă,

Are bani băiatul, și-î chir frumușel,

Li se aprind ochii, lui după ea, ei după el,

Celor din jur le plac, gata de logodnă.

 

Că se înțeleg, că ceva îi leagă, cine are bani,

Că vor porni cu dreptul, că le va fi bine?

Sau din ștart, vor fi doi sărmani ?

Greșeli răscumpărate, în mulți ani !

More ...

-Contra timp-

Nu mă alunga din clipe,

Nici din minte, nici din gură,

Nici din note muzicale,

Din ultima partitură.

 

Nu lăsa să zbor departe,

Ca păsările călătoare,

Care caută căldură

Într-o casă oarecare.

 

Nu-ți imagina că viața

E începutul unei rime,

Care începe și sfârșește

Ca o strofă, mereu bine.

 

Nu mă vizita în somn,

Nici în vise, nici când tună,

Nici în cele ce urmează,

Fără tine în furtună.

 

Nu accept să apari vremelnic,

Ca fantoma printre ziduri,

Prin dulap sau prin tablouri,

Sau pe perna de alături...

 

Nu am strâns destule zile

Să-mi deschid o farmacie

Pentru doruri ce se varsă

În pastile și-n beție.

 

Nu aș vrea să-mi închid ochii

Știind iară că lipsești,

Nici să treacă încă o lună

Fără ca să mă iubești.

 

Dacă totul e destinul,

Și eu nu, și tu mai vii,

Cum o să-mi găsești parfumul?

Printre sticlele de vin?

 

Nu lăsa să-mi treacă viața

Printre rândurile de dor,

Care ară și plantează

Amintiri care nu mor.

 

Nu-mi șopti c-ai să te întorci,

Dacă cursa-i contra timp;

Voi zbura până la stele

Și am să vin ca să te plimb...

More ...

Furtuna

Prea inocentă poate bunătatea

Strivită grav sub pasul nesimțirii

Se zbate să respingă răutatea

Ce cată a se cățăra în cârca firii.

 

Furia răului ,doar scut la aripa prostiei

Trudește să alunge pe bunul simț credul

Așterne țepi pe suflet ,îl lasă agoniei

Să fie din nou bine ,ar spune e destul. 

 

În tăvălugul disperării se pierde rațiunea

Simțirile prea calde acum îs foarte reci

Ca mintea să reziste ,cunoaște ficțiunea

Tăcerea și negarea pe gând își fac poteci.

 

Durerea de pe suflet pe zâmbet îl sugrumă

Expresia o strâmbă și chipul urâțește

E totul prea intens de parcă e cutumă

De bezna cea adâncă și noaptea se ferește. 

 

Zvâcnirile firave deloc nu îs de ajuns

Pe clipa amorțirii se simte tresărire

În inima prea caldă cuțitul a pătruns

Și de bătea iubind ,acum îi amintire.

 

Îi crudă acceptarea de totul a fi dus

Regretul nici suspină ,așa e de pierdut

Nisipul din clepsidră aproape este scurs

Pe margine de suflet și timpul e tăcut.

 

Nu poate adierea să miște pe trezire

Tăcerea prea adâncă a mistuit simțirea

Și zile de vor fi ,doar cred în rătăcire

Amar se vor hrăni ,doară cu amintirea.

More ...

Icar

Mă strânge pieptul, greu de-atâta „mâine”,

În palme simt doar ceară și pământ,

Niciun ecou în urmă nu rămâne,

Iar zborul meu a fost doar un cuvânt.

Eram copilul cu priviri de aștri,

Purtam coroana unui vis precoce,

Dar m-am pierdut în norii gri, sihaștri,

Sub cerul ce-a devenit tăcere și reci voci.

 

Aud cum plouă... stropii bat în mine

Ca niște cuie-n aripi de demult,

Mă doare tot ce-am fost și mi-e rușine

De glasul minții care-acum e mut.

Am obosit să fiu „cel cu potențial”,

Un soclu gol sub care lumea trece,

Sunt doar un Icar prins în naufragiul social,

Cu fruntea arsă și cu inima rece.

 

Urcam atât de sus, fără efort,

Păream stăpân pe vânt și pe lumină,

Dar azi, un munte de speranțe port

Ce mă strivește fără nicio vină.

S-au dus culmile-acelea, sunt departe,

Sunt doar reflexii-n bălți de pe trotuar,

Citesc eșecul ca pe-o veche carte

Și sorb din ploaie-al deznădejdii har.

 

Mă prăbușesc, dar nu cu vâlvătaie,

Ci lent, discret, sub ceruri de-antracit,

O primăvară crudă, în ploaie,

Mă lasă singur, frânt și sleit.

Și-n balta de pe marginea de drum,

Mă văd întreg, fragil și solitar,

Un Icar ce învață chiar acum

Să meargă prin ploaie pe trotuar.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍