Когда тебе будет грустно, не грусти.

Выпей вино и забудь обо всём,

Забудь о завтрашнем дне.

Представь что его не будет,

Выпей, красное вино,

Налитое в бокал.

До последней капли.

Выпей горькое. 

Красное,сладкое вино.

И просто забудь о ней

Как о страшном сне.

Стих про не забытую любовь.

Plimbam prin firul amintirilor , un gand ce nu-mi da pace

Strapunge incet pana-n adancuri , prinde din urma , tace

La fel ca tine a fugit , prin departate strainataturi

Acum se-ntoarce negresit si a promis sa-si ceara,

Din toate drepturile sale , doar un cuvant  si iara,

Ma chinuie incet , in intunericul pustiu launtric

Mi-as scoate inima din piept ,doar nesimtirea sa mai simt

Nu vrea decat sa spuna : iti amintesti? Ce mai nebuna!

Te-a iubit viata toata si insasi ca pe viata

Ar da si ultima suflare in brate sa te tina iara !

Un gand si-atat, ce inocent

Nu vrea sa faca rau , ce-i drept !

Isi cauta dreptatea , si drumul duce doar la tine

Iubitule , adu-ti aminte ,cum m-ai iubit si tu pe mine.

Si e mai mult decat un gand , e insasi sentimentul

Ca te-as putea pierde oricand , dar dorul nu ma lasa

Isi face loc intai ca gand , apoi invaluita-mi fiinta

Si sa nu uiti iubitul meu ,oriunde-ai fi in lume

Aici in coltul lumii eu , te voi iubi pe tine .

Ești bucățică ruptă

Din Soare , stele și lună

Mai prețioasă ca un diamant

Te am și sunt bogat!

Langa tine totul am

Echilibru, liniste și hram

De sus de la Dumnezeu dat

Te am și sunt bogat!

Cu dragoste și iubire 

Respect , răsfăț și fericire

Imi oferi tot ce am visat

Te am și sunt bogat!

Şi atunci când n-oi mai fi,

Prea iubita mea mireasă,

Să-mi citeşti din poezii,

Când tristeţea te apasă.

C-am să stau în colţ ferit,

Şi-am s-ascult a tale şoapte,

Retrăind cum ne-am iubit,

Prin cuvintele din carte.

Şi atunci când n-oi mai fi,

Prea iubita mea soţie,

Să asculţi doar liturghii,

Când biserica-i pustie.

C-am să reaprind altarul,

Cununându-ne iar azi,

Prefăcându-mă în amarul,

Ce-ţi şiroaie pe obraji.

Şi atunci când n-oi mai fi,

Dulcea mea, amara mea,

Nu mai sta şi suferi,

Ci mă caută-ntr-o stea,

Să mă recompui din dor,

Şi o fărâmă de iubire,

Şi-am să fiu nemuritor,

Vieţuind în a ta fire.

ochiul

ghicește intenția-

în orașul inteligent

nu vezi un fir de iarbă