Sentimentul
Sensibilă, ori poate o boală rară este, vânarea fericirii din instinct și din vorbe.
De multe ori ascunsă în carapacea grea câteodată sunt ca bomba grea cu un ceas.
O voce care-n vis șoptea mereu ceva sau poate doar speranța de a aștepta.
Multe nopți ascunse într-un ghețar uitat asemeni unui înger cu sufletul-înghețat
Speranța timpurie încă mai așteaptă să scrie un capitol de fericiri uitate.
Ca-ntr-un roman cu coperți prăfuitemă uit în rama vieții devreme jupuită.
Înțelegând distanta de a ști, de a nu ierta vocea răgușită printre pereți striga:
-Mi-e dor de o iubire cum nu a fost cândva din mii de gânduri scrise eu doar atât vreau!
Vocea răsună în ghețarul rece și învechit deși îmbătrânit ca un copil sufletul asculta.
Frica și teama au început sa strige: -Oprește-te, nu sparge ghețarul inimii iubirii stinse!
Cu corpul îmbătrânit și sufletul rebel cu mii și mii de șoapte șterse, speranțe și așteptări
Spiritul rămâne deși nu ne amintim că viața frumoasă, e divină și de iubire.
După aceste vorbe ghețarul tăcut și obosit chiar și în răceala nopții părea de neclintit
Înlăcrimat, învins de vocea îngerului nocturn lacrimile eterne păreau a nu se mai opri
Asta-i povestea sufletului bătrân de neclintit.
