Coloanele iubirii mele

Am încercat să te găsesc

Iubirea mea pierdută,

Nu am știut să te păstrez

Și-am renunțat la luptă

Am căutat prin multe locuri

Poate, găsesc cumpărătorul,

Și m-am trezit că râd de mine

Zicând, că eu sunt vânzătorul

Oare, cum de s-a-ntâmplat

Să devenim noi doi străini,

Când se vedea că ne iubim

Și nu să fim tulpini de spini

Mai ieri curgea lapte și miere

Și toți din jur erau invidioși,

Și mai în glumă, mai în serios

Se auzea, că suntem norocoși

Pe nesimțite ne-am îndepărtat

Și fiecare a luat cu el ce a crezut,

Și când nu a mai fost de împărțit

De drumuri diferite ne-am văzut

Atunci am dat vina unul pe altul

Și ne-am adus acuze fără număr,

Acum aș ști să trec peste dispute

Și să visez din nou pe al tău umăr

Dar știu că asta nu se poate

Că umărul tău este ocupat,

Degeaba caut ce-am pierdut

Că e târziu și cred că-s..vinovat!

Știu că m-aș putea înzăpezi 
în șirul gândurilor tale,
seară de seară
fără-ncetare;
și înghețat de tot,
de tot ce mă-nconjoară, 
mă prefac într-un bulgăre
și încep a mă rostogoli în sufletul tău cald...
și mă topesc încet, încet
aproape de inima ta...
și aburi ies din ființa noastră,
și iar mă îndrăgostesc,
- iar restul e istorie.

Ne despart orașe, văi și mii de pași

Dar în gândul meu tu niciodată nu mă lași

Privim aceeași lună în nopțile cu dor

Și știm că prin ecrane ne este mai ușor.

Distanța e în sute de kilometri

Dar nimic nu întrece iubirea noastră

Iubirea trece de toți parametrii

Trece chiar și peste marea albastră.

Dumnezeu a lăsat pe pământ doi oameni

Și a făcut ca aceștia să se iubească,

Și ca să nu îi despartă nimeni,

Dumnezeu a vrut să îi sfințească.

De aceea a lăsat un legământ,

Ca bărbatul să fie stâlp în casa sa,

Iar femeia, prin sufletul ei sfânt,

Să oglindească doar iubirea Sa.

Să poarte împreună și crucea, și dorul,

În rugăciune, sub cerul cel de sus,

Să le fie credința și scutul, și izvorul,

Pășind pe calea ce Domnul le-a propus.

Din vorbe blânde să își împletească cununa,

Iar pragul casei să fie ferit de furtuni,

Căci unde-s doi și sufletul le e totuna,

Acolo Dumnezeu coboară minuni.

El să-i fie sprijin și candelă-n noapte,

Ea să-i aducă pace și mângâiere în gând,

Iar pruncii să crească ascultând calde șoapte,

Despre credință, pe acest pământ.

O zi, ca orice zi, e gri sau poate-albastră

Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră

Degeaba-i cer senin când dragostea apasă

Tristețile cernind pe inimi flori de gheață

Și-așa mai trece-o zi gândindu-mă la tine

Zburând către pustii se stinge fără tine

Și vine-o altă zi cu-același  dor de tine

Plecând se vor grăbi spre visele divine

Copacii arămii cu toamn-aruncă-n mine

Culorile târzii se-amestecă prin mine

Topite-n nuanțe gri un nor adună-n mine

Nu știu de-or mai veni, cândva, zile senine

De ai putea simți iubirea pentru tine

O clipă te-ai opri gândindu-te la mine

Poate-ți vei aminti că te iubesc pe tine

Și nu mă vei goni pe-un colț de amintire

La tine nu mai sunt, tăcerea ne desparte

Cu mine nu mai pot, durerea mă împarte

Jumate nu mai sunt, jumate nu se poate

Întreg cu tine sunt, să-mi fi tu jumătate

Nu am ce picta în lipsa ta.

Consumată de emoții și cuvinte

Privesc în întuneric plecarea ta.

Nu mă pot întoarce la ce era

Și nu știu dacă îmi place aici

Sau ce spune liniștea.

Ții minte povestea spusă cândva?

Acea stea nu mai poate exista…

N-o vei recunoaște dacă vei vorbi cu ea

Nici dacă o vei vedea cândva.

Doar ochi plini de istorii,

Și inimi pline de amintiri.

N-am gandit ca si lacrimile se termina
Ca orice om, am plans oceane
Dar n-am stiut ca si-un ocean se termina.
Am crezut ca`s un izvor ce nicicum nu seaca
Si ca nu-i apa mai sarata.
Am crezut ca suferinta nu-i asa de apriga
Si ca doar cand iti moare un parinte
Poti sa ai inima atat de goala.
Am crezut ca am vazut si stiu de toate
Si n-a mai ramas nimic de patimit.