Supererou

Scumpica de ea, prințesa mea,

E doar a mea, nu citi, doar a mea,

Simt cum încet, încet mă sting

Dacă în brațe nu o strâng până o simt

Să pot să spun în loc de eu însămi, ea însămi,

Da, dragă cititor de ocazie,

Ca să nu ne mai complicăm cu detalii.

 

Oricât de departe s-ar duce ea de mine,

Chiar și până pe lună dacă ar ajunge,

M-aș cățăra pe nori ca nu cumva

Să rămân pe pământ fără privirea ei dulce.

(Of, atât de dulce)

Când o văd trecând pe lângă mine așa de blândă și de frumoasă,

Mă topesc înainte să fi fost măcar de gheață.

 

Ea nu știe, dar nu am mai iubit pe nimeni cum o iubesc pe ea,

Și nici nu am mai lansat vreodată atâția pupici în lume.

Știi că mă dor buzele că nu am reușit să-ți dau niciunul pe bune?

 

Și nici nu am mai plâns atât de mult pentru cineva că nu pot să-l văd când mi se face dor tare, tare…

 

Urăsc să o fac tristă, și mai ales

Să o las singură 🥺

Ca să mă scufund în crize existențiale și gânduri negative,

Și mai ales să o iau în toate astea cu mine.

(Știu că am un mod greu de a mă confrunta cu sinele meu).

 

Dacă mai uită din supărare un pic,

Promit că atunci când simt că mă cuprinde o tristețe subită,

Să-i spun imediat tot ce simt ca să-și folosească super puterile ei de furnică

Să o arunce după niște munți, după un deal,

Cu mușchii ei super mari 🐥

 

Bine, gata, o las să doarmă, shhh, liniște, sigur îi este somnic…

 

Noapte bună, supereroul meu mic 🐥💋

(Adică gigant și fioros 🐥)

 

Te iubesc, scumpica mea prințesă 🥺


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: AnaS poezii.online Supererou

Дата публикации: 8 октября

Timp de citire: ~3 min.

Просмотры: 289

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

În plin dor

M-aș pune la somn, am ochii tăi în gând

Și nu pot să mă prefac că nu te aud,

Cum mă privești din mintea mea de sus,

De parcă ai fi aici, mai mult decât eu sunt.

 

Te-ai așezat în gândurile mele,

Nici nu mai știu în ele când ai pătruns…

De fapt știu...

Când îți priveam chipul adorabil pe ascuns.

 

M-aș pune la somn, dar îmi aduc aminte

Cum ochii tăi și ai mei s-au atins în plin dor…

În preajma ta am așa multe emoții, încât,

Nu pot să-ți privesc ochii ușor.

Și orice altceva mi s-ar părea mai simplu,

Inclusiv să învăț să zbor.

 

Еще ...

Partea goală

Când noaptea se scurge pe străzi adormite,

Iar stelele de pe cer ușor, ușor dispar,

Mă întreb ce poate fi mai rău decât un vis fără tine…

Două vise fără tine, normal.

 

Eu stau la fereastră cu gândul la tine,

Și încerc să te compun dintr-un vis,

Apari cu privirea ta profundă, senină,

Și mă întrebi cu o dulce și blândă uimire,

Cât de mult te iubesc… și-mi zâmbești jucăuș,

Ți-aș putea răspunde în milioane de moduri,

Dar niciunul, promit, nu ar fi de ajuns.

 

(Tot dialogând cu tine din vis, mă prind cu ambele mâini de piept, respirând sacadat, cu o privire pierdută...)

- Mă înțeapă inima de dor, cât mai am de trăit?!

O zi? Două? Un minut? O secundă?

Gata, simt cum mă sting… ce boală…

Și te rog, să nu cumva să-mi arăți partea plină a paharului…

Vreau să mă înec în cea goală!

Еще ...

De la ploaie

Știi de ce iubesc eu ploaia?

pentru că te iubesc pe tine și mi se pare

că ochii tăi albaștri s-au albăstrit de la ploaie.

 

Și oricum, cum stau în patul ăsta apatic,

mi-aș dori să fiu în ploaie, să fiu dincolo de fereastră,

aprind lumina și văd că de dorul tău

m-am făcut albastră.

 

Nu știu dacă ție îți plac oamenii albaștri somnambuli,

dar o să ies așa în ploaie, câteva picături să îți strâng…

o să mă întorc obosită și cel mai sigur tot nu o să pot să adorm

decât dacă o să-mi imaginez ca patul e brațul tău stâng.

 

Tot nu știu cum aș putea să încep să-ți vorbesc în toată graba asta a lumii,

mă gândesc că dacă te strâng în brațe

inimile noastre o să fie aproape și o să înceapă să-și vorbească singure.

 

 

Еще ...

Greu de găsit

Închide ochișorii,

Aaaa, nu, deschide-i,

Mi-e prea dor de ei,

Închide mai bine lumina,

Și rămâi puțin sub lună,

Întinde palma,

Nu te speria,

Te-am prins eu de mână,

Dar tot nu vreau să mă vezi,

Nu încă,

Cunoaște-mi întâi atingerea,

Lasă-mă să-ți studiez chipul,

Până se oprește timpul.

Dacă îți deschizi ochii din întâmplare,

Eu o să dispar deodată

Pentru că tu ești soare,

Eu sunt luna,

Și se presupune că nu ar trebui să ne întâlnim niciodată.

Cine oare, cine,

Dă toate aceste legi pentru oricine?!

 

Dacă tu ești un soare așa de scump,

Eu o să fiu o lună încăpățânată,

Și o să încerc, deja o fac, să te ajung,

Fără să știu dacă o să te prind vreodată.

 

Uneori cred că te ții departe de mine,

Nu pentru că așa ai vrea,

Ci pentru că ți-e frică de iubirea mea.

Dar nu știi tu oare, mititelul meu soare obosit,

Că dragostea e așa de greu de găsit 🥺?

 

 

Еще ...

Din privirea ta

Nu vreau să fiu furtună-n tine,

Nici val ce-ți sapă în nisip,

Ci vântul blând ce-abia te-atinge,

Un gând ce-ți face greul lin.

 

Nu vreau să fii o umbră-n noapte,

Și nici să te frămânți în minte

Eu doar aștept să vii spre mine,

Când simți că inima-ți permite.

 

Nu vreau să-ți tulbur vreo clipire

Nici să-ți împovărez vreun pas,

Eu doar aștept fără grăbire,

Să vii spre mine când ai glas.

 

Nu vreau să-ți smulg vreo ezitare,

Nici să te pierzi sub pași grăbiți,

Ci doar să știi că-n depărtare,

Eu sunt același... neclintit.

 

Nu vreau așa ca ploaia de afară

Să te asemeni cu vremea grea,

Eu vreau să-ți fiu o alinare,

Să fur tristețea din privirea ta.

Еще ...

Ți-am spus

Ți-am spus să stai, că plouă cu vise.

Și sufletul orașului renaște din flori,

Țineai în brațe un buchet de bujori,

Erai puțin din noapte și puțin din zori.

 

Ți-am spus să stai, că plouă cu vise,

Și ploaia e rece, măruntă și vie,

Aveai în ochi bucăți de poezie,

Erai puțin mister și puțină magie.

 

Ți-am spus să stai, că plouă cu vise,

Și norii ne privesc de departe,

Aveai o privire intensă, aparte,

Erai puțin din Terra și puțin din Marte.

 

Ți-am spus să stai, că plouă cu vise,

Și picurii păreau să nu se mai termine,

Un dor imens mă întreba de tine,

Erai puțin departe și puțin cu mine.

 

Ți-am spus să stai, că plouă cu vise,

Și ploaia aducea bucăți de tine cu ea,

N-am apucat să te prind că ploaia se oprise deja,

Dar tu ești oricum…

Puțin din toate, puțin din inima mea.

Еще ...

Стихи из этой категории

Totuşi

Si chiar de-ar fi ultima zi a noastra

Si chiar de insusi soarele s-ar stinge

M-as aseza cu calm, la masa, acasa

Si gandul tot la tine mi s-ar duce

 

Ti-as scrie, cred, tot ce-am simtit vreodata

Chiar de sunt ganduri bune, ori sunt rele

Si chiar de n-o mai fi ca altadata

N-as regreta nici momentele grele

 

Si chiar de-ar fi pe dos sa se rastoarne globul

Si chiar de-o fi sa nu ma recunosti

Si chiar de-ai fi regina, iar eu robul

Si chiar de-am sta pe prispa, ca doi mosi-

 

Ti-as povesti de noi. Chiar dac-uneori pare

Ca poate-i de prisos, ori dac-ai vrea

Am sta-n lumina soarelui, la mare

Eu sa-ti mana ta, tu pe a mea

 

Si chiar de-n alta viata straini iarasi am fi

Si chiar de n-am fi oameni, ci-animale

Te-as cauta prin lume, pe campuri pustii

Si sunt convins ca as gasi o cale-

 

M-oi duce de-unul singur in pustiu

Imi voi fi-nvatat lectia.

Si chiar de m-oi trezi apoi, tarziu

Ca am gresit directia-

 

As sta. As incerca sa uit, dar n-as putea

Si nu m-as minti iarasi, ca-n trecut

As mirosi o floare, o lalea

Si m-as gandi la ce as fi putut

 

Sa fac mai bine, sa-ti fi fost pe plac

Si totodata sa-mi fi fost si mie

As trece peste orice gafa, orice trac

Chiar de-or fi fost doar una, ori o mie.

 

Chiar daca noi de la inceput ne stim

De cand au inceput spatiul si timpul

Uneori preferam sa ne mintim

Si nu dansam, chiar daca simtim ritmul

 

Si uneori ma prefac ca sunt surd

Si chiar imi pun mainile la urechi

Incerc sa-ti spun ce simt printr-un cuvant,

Un cuvant rasucit, pribeag si vechi.

 

 

 

 

Si ma gandesc ca poate-ar fi mai bine-

Sa nu mai spun nimic. Caci prin cuvinte

N-as putea niciodata sa-ti explic

Cum ma faci sa ma simt. Cum nu imi vine

 

Pofta de nimic, cand am pofta de tine

Si cum ma faci cumva din om, neom

Si poate ca in locul unor rime

As prefera sa fim... atom langa atom.

 

Cuvintele...  nu mereu imi servesc

Si par, pe-alocuri, c-ar fi-mpotriva mea

Oricat le-nvart, le-mbin, le plamadesc

Nu pot pe-antregul sa iti spun ce-as vrea.

 

Spun cerului o ruga, o dojana

Si Doamne, daca intr-adevar existi

Oare-am cerut prea multe? Spune-mi, Tata

De ce ma vrei tu singur si piezis?

 

Caci fara ea totu-i lipsit de sens.

Si de nu-i ea, altele sa nu fie.

Doar spune-mi pana unde-am de mers

Cat sa cutreier lumea ca-o stafie?

 

Chiar nu e evident? De ce-ai nevoie?

Si cate nopti la rand mai vrei sa pierd?

Da-mi cerule macar o data voie

Si chiar de-o sa ma ierti, eu nu te iert.

 

Da-mi voie sa invat ce e iubirea

Si da-mi macar putin, cat sa-nteleg

Chiar de uneori neg, asta mi-a fost menirea.

Ca langa ea sa-nvat ce-i omenesc

 

De nu esti de acord, sa taci pe veci

Nici chiar tu insuti nu ai intelege

Intruchipeaza-te din nou si treci

Prin ce trec eu, asa-numite rege.

 

De regi, ciocoi si dumnezei, lehamite.

Cand ea mi-e si amurg si rasarit

De vei avea curaj, inhama-te

Si sufera cat eu am suferit.

 

Macar pe jumatate, si-intelege

Ca nu esti absolut. Nici chiar pe jumatate

De nu o fi asa, iar sa te lege.

Din iubire se fac cele mai mari pacate.

 

De il sfidez pe El. Sfarsesc in iad?

Durerea asta nici nu se compara.

Caci daca eu pe tine nu te am

Pot s-am orice, ca n-am nimic. Si daca

 

Mor de sete, fii-mi tu apa.

Si de merg la razboi fii-mi tu spada.

De ce sa lupt, ma-ntrebi? Si care-i scopul?

Vreau sa invat sa fiu om. Pentr-o fata.

 

Chiar daca nu mereu ce e uman

E la fel de-omenesc

Imi asum riscul cand iti spun:

Te voi iubi. Te-am iubit. Te iubesc.

Еще ...

Căldura sufletului

Acasă îmi este gândul

La nevasta, la copii.

Și în suflet bate vântul

Plin de dor și bucurii.

 

Banii nu te fac bogat.

Poți să-i ai pe toți din lume,

Dacă nu ești așteptat

De o familie minune.

 

Copiii sunt culoarea vieții,

A ochilor lumină,

Ajutor a bătrâneții

Și cine apă să-ți întindă.

 

Familia și cuibușorul

Te iubesc așa cum ești.

Nu contează viitorul,

Important să prețuiești.

 

Cu ei alini amarul

Și schirbele despar.

Cu ei ridici tot dealul,

Nu ai frică de coșmar.

Еще ...

Lacrimi de perle

Privește-mi sclipirea, se stinge,

Simte-mi mâna, se înmoaie

Și cum aerul mă ușurează.

Îmbrățișează-mă și simte

Pământul ce mă trage.

Apleacă-te peste mine și

plângi omul ce am fost,

Plângi cu lacrimi de perlă 

Ce se rup cu coadă și

Îndeasă-le sub palmă 

Să-mi înțepe pieptul.

Le voi purta cu lumină

Pe cărări ce se înalță

Și le voi arunca din cer

În noapte la fereastră.

Să nu dormi, iubite, nopțile 

Ce le mai ai, privește-ți

Ploaia lacrimilor ce ard

Cerul căzând în fiecare seară

Să-ți zidească o scară 

Până se vor termina.

Plânge-mă puțin, iubite,

Dă-mi o singură lacrimă,

Ne vom urca pe coada ei

Și vom cădea prin întuneric

Fără să ne ajungă lumina.

Vom cădea noi doi

S-avem o clipă de amor.

Plângi de fericire

Că doar o noapte

Ne mai desparte.

Еще ...

Mai mult...

Aroma florilor de tei
Pe-alei…
Un soare-blând,
O adiere caldă
De vânt…
Parfum de rai,
de luna mai,
De dulce primăvară…
Ah! De-ai fi lângă mine
acum,
Tu,
hoț de inimi și de vise,
Ce rătăcești în mintea mea  
Și locuiești la mine-n gând,
Ți-aș spune
pentru a mia oară
Că te iubesc azi
Mai mult ca oricând!

Еще ...

Nimic mai mult

Ai buze dulci, ca mierea’n vară

De mult aș vrea să le sarut,

Să fie această primă oară

Si-apoi, sa plec spre absolut.

 

Acolo unde visele au viață,

Unde n’am sa am nimic mai mult,

Unde această primp oară,

Sa nu mai plece spre trecut.

Еще ...

Pe bicicleta

Tu te dai pe bicicleta
cu mișcarea ta cocheta,
printr un parc
uitat de lume,
născând versuri, făcând glume
prin aeru-nfășurat, 
cu lumina presat, 
de la soarele copil, 
ca noi doi
de infantil.
Iar eu tac...eu tac demult
și în tot acest tumult,
fericirea
ți-o ascult....
Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍