Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Дата публикации: 2 января
Просмотры: 220
Стихи из этой категории
Cine oare?
Cine oare a-înțeles ce e cu dragostea
Ce se-ntâmplă când îl vezi
Și nu mai poți trăi fără el?
Cine oare poate știi de ce apare
Într-o seară, ca o boare
Și apoi nu mai ai alinare?
Cine oare a crezut
Că totul are doar început
Și a fost încătușat de trecut?
Cine oare a greșit
Când dintr-o dată s-a sfârșit
Si rămân doar lacrimi sclipind în zenit?
Liber
Mă simt liber când nu ești aici
Mă simt liber când nici “Salut” , nu îmi
mai zici
Liber, când soarele strălucește iar
Și când o carte citesc, dar e în zadar
Căci gândul meu mereu zboară
Și un tainic adevăr rostește
Zilele și nopțile, în mintea mea se adăpostește
Un gând de: Ce-ar fi fost dacă?
Ce-ar fi fost dacă..
Dacă noi n-am fi fost doar o joacă
Dacă.. m-ai fi iubit la fel de mult cum te iubesc eu
Și ai fi înțeles că nu e doar o iubire de liceu
Te-am crezut când ai spus că sunt special
Dar am știut că ești doar superficial
Toți mi-au spus că nu ești ceva deosebit
Însă dragul meu, eu te-am iubit.
Am iubit nopțile petrecute în șoaptă
Și diminețile când mă așteptai, pe o treaptă
Am iubit până și momentele când nu erai aici
Și din amintiri îmi hrăneam sufletul, plin de frici.
Și totuși, m-am temut degeaba
Știam că iubirea se va schimba
În ceva neplăcut
Dar care totuși, liber m-a făcut.
UITARE
Mă pierd. Mă scufund în uitare.
Mă uiți. Mă tratezi ca atare.
Am plecat. Discret fără umbră.
Ai rămas. Înveșmântată în ură.
Te respir. Îți adulmec parfumul.
Fără mine. Destrămat îmi e drumul.
Pozele-s șterse. Precum frunzele moarte.
Te-am iubit. Să te uit, nu se mai poate.
Cine ești. Un zbor prea devreme.
Cine sunt. O carte fără poeme.
Gustul de măr. A fost sărutul tău.
Sunt gol. În mine acum este hău.
Mă uit. Mă scufund în uitare.
Ai fost. Pe obraz o lacrimă mare.
Te uit. Mai arunc doar o privire.
Am fost. Acum sunt doar o ieșire.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Urlet în cosmos
Decât o sută discutând în delung
Ea iarna miroase a vară,
Iar când toți merg - ea zboară
Ea în moarte va vedea frumosul,
Doar cel destoinic îi va simte mirosul
Pe ea n-o pot defini filozofii,
Trupul ei imediat vrăjește ochii
Da Vinci n-a reușit s-o plaseze pe filă,
Eminescu și azi doar din ea se inspiră
Te-ai ascuns printre norii din cer?
Iubito, ivește-te, am obosit de infern
Cine oare?
Cine oare a-înțeles ce e cu dragostea
Ce se-ntâmplă când îl vezi
Și nu mai poți trăi fără el?
Cine oare poate știi de ce apare
Într-o seară, ca o boare
Și apoi nu mai ai alinare?
Cine oare a crezut
Că totul are doar început
Și a fost încătușat de trecut?
Cine oare a greșit
Când dintr-o dată s-a sfârșit
Si rămân doar lacrimi sclipind în zenit?
Liber
Mă simt liber când nu ești aici
Mă simt liber când nici “Salut” , nu îmi
mai zici
Liber, când soarele strălucește iar
Și când o carte citesc, dar e în zadar
Căci gândul meu mereu zboară
Și un tainic adevăr rostește
Zilele și nopțile, în mintea mea se adăpostește
Un gând de: Ce-ar fi fost dacă?
Ce-ar fi fost dacă..
Dacă noi n-am fi fost doar o joacă
Dacă.. m-ai fi iubit la fel de mult cum te iubesc eu
Și ai fi înțeles că nu e doar o iubire de liceu
Te-am crezut când ai spus că sunt special
Dar am știut că ești doar superficial
Toți mi-au spus că nu ești ceva deosebit
Însă dragul meu, eu te-am iubit.
Am iubit nopțile petrecute în șoaptă
Și diminețile când mă așteptai, pe o treaptă
Am iubit până și momentele când nu erai aici
Și din amintiri îmi hrăneam sufletul, plin de frici.
Și totuși, m-am temut degeaba
Știam că iubirea se va schimba
În ceva neplăcut
Dar care totuși, liber m-a făcut.
UITARE
Mă pierd. Mă scufund în uitare.
Mă uiți. Mă tratezi ca atare.
Am plecat. Discret fără umbră.
Ai rămas. Înveșmântată în ură.
Te respir. Îți adulmec parfumul.
Fără mine. Destrămat îmi e drumul.
Pozele-s șterse. Precum frunzele moarte.
Te-am iubit. Să te uit, nu se mai poate.
Cine ești. Un zbor prea devreme.
Cine sunt. O carte fără poeme.
Gustul de măr. A fost sărutul tău.
Sunt gol. În mine acum este hău.
Mă uit. Mă scufund în uitare.
Ai fost. Pe obraz o lacrimă mare.
Te uit. Mai arunc doar o privire.
Am fost. Acum sunt doar o ieșire.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Urlet în cosmos
Decât o sută discutând în delung
Ea iarna miroase a vară,
Iar când toți merg - ea zboară
Ea în moarte va vedea frumosul,
Doar cel destoinic îi va simte mirosul
Pe ea n-o pot defini filozofii,
Trupul ei imediat vrăjește ochii
Da Vinci n-a reușit s-o plaseze pe filă,
Eminescu și azi doar din ea se inspiră
Te-ai ascuns printre norii din cer?
Iubito, ivește-te, am obosit de infern
Другие стихотворения автора
Acordurile sufletului
Mi-e dor...la chitara îmi cânt dorinţa,
Acorduri dulci se pierd încet în seară,
Îmi răsună în suflet neputința,
Mi-e dor și dorul... mă doboară.
Fiecare coarda e o chemare,
Dorul greu în note îl presar,
Muzica vrea să-mi fie alinare,
Dar sufletul îmi plânge de nu am habar.
Ochii mei privesc apusul de soare,
Caut urma ta în trecutul pierdut,
Nostalgia stă să îmi umple paharul,
Și visul îmi tremură într-un gând.
Mi-aş dori să-mi dai mesaj în pragul serii,
Să te aud râzând sub cerul de lună plin
Dorul să-l inecam în pragul verii,
Povestea noastră să o cânt sublim.
Dar timpul trece și amintirea mă doare,
La chitara mea rămân cântând...
Port în mine aceeași dulce aşteptare,
Poate vii în vis măcar... cât de curând.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Si iar e luna plină...
E lună plină iar... am vrut să-ți dau un semn
Să o privești și tu cât este de frumoasă
Dar cred c-am început să îți iubesc tăcerea
Și-n gând mi-am spus..."mai bine lasă"...
Dar am.rugat-o, de ochii o să-ți întâlnească
O amintire cu noi, ușor să îți șoptească
Să-ți spună că te-aștept, cum nu am așteptat vreodată
Că tu ești al meu vis dintr-o poveste neuitată...
Dar cine știe...prin intuneric razele îi zărești
Și pentru o clipă o să îți amintești
Că iți vorbeam de ea cu-atâta drag
În vara când vinul tău, umplea al meu pahar...
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
....După tine
Nu-i zi lăsată să nu-mi amintesc de tine
Că suntem doi straini..(sắ plâng iarași îmi
vine)..
Nu-i seară să mă rog la Univers
Prin vers..
Se risipes c amintirile cu noi în plâns
Unele s-au frânt....au rămas doar un vis
De-as putea să te-ntorc o clipă să stai
Să ma..
Mi-e dat de-un timp s-adorm în lacrimi
Somnul să-mi fie un șir de patimi
Doar să revii pe-a vântului aripă
O clipă..
Și mă trezesc cu gândul doar la tine
Și-ncep din vise să cos rime
Despre o poveste uitată în trecut
Ce s-a pierdut..
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
Acordurile sufletului
Mi-e dor...la chitara îmi cânt dorinţa,
Acorduri dulci se pierd încet în seară,
Îmi răsună în suflet neputința,
Mi-e dor și dorul... mă doboară.
Fiecare coarda e o chemare,
Dorul greu în note îl presar,
Muzica vrea să-mi fie alinare,
Dar sufletul îmi plânge de nu am habar.
Ochii mei privesc apusul de soare,
Caut urma ta în trecutul pierdut,
Nostalgia stă să îmi umple paharul,
Și visul îmi tremură într-un gând.
Mi-aş dori să-mi dai mesaj în pragul serii,
Să te aud râzând sub cerul de lună plin
Dorul să-l inecam în pragul verii,
Povestea noastră să o cânt sublim.
Dar timpul trece și amintirea mă doare,
La chitara mea rămân cântând...
Port în mine aceeași dulce aşteptare,
Poate vii în vis măcar... cât de curând.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Si iar e luna plină...
E lună plină iar... am vrut să-ți dau un semn
Să o privești și tu cât este de frumoasă
Dar cred c-am început să îți iubesc tăcerea
Și-n gând mi-am spus..."mai bine lasă"...
Dar am.rugat-o, de ochii o să-ți întâlnească
O amintire cu noi, ușor să îți șoptească
Să-ți spună că te-aștept, cum nu am așteptat vreodată
Că tu ești al meu vis dintr-o poveste neuitată...
Dar cine știe...prin intuneric razele îi zărești
Și pentru o clipă o să îți amintești
Că iți vorbeam de ea cu-atâta drag
În vara când vinul tău, umplea al meu pahar...
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
....După tine
Nu-i zi lăsată să nu-mi amintesc de tine
Că suntem doi straini..(sắ plâng iarași îmi
vine)..
Nu-i seară să mă rog la Univers
Prin vers..
Se risipes c amintirile cu noi în plâns
Unele s-au frânt....au rămas doar un vis
De-as putea să te-ntorc o clipă să stai
Să ma..
Mi-e dat de-un timp s-adorm în lacrimi
Somnul să-mi fie un șir de patimi
Doar să revii pe-a vântului aripă
O clipă..
Și mă trezesc cu gândul doar la tine
Și-ncep din vise să cos rime
Despre o poveste uitată în trecut
Ce s-a pierdut..
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.