Poezie pentru poezia mea
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine,
Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă,
Nemuritoare și frumoasă,
Fără egal în lumea-ntreagă!
Secretul meu acum e la vedere,
Să-l știe curioșii toți,
Nu-i prima oară când te cer să-mi fii mireasă...
Iubito tu ești poezia mea aleasă,
Poemul ce are rochie albastră
Culoarea cerului și-a mării liniștite
Cu valurile adormite dar care murmură neliniștite,
Vrând să te poarte pe cărarea către casă ,
Tu fiind poemul iubirii infinite,
Cântat armonios de mine...
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine, Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă, Nemuritoare și frumoasă!
(15 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 15 марта 2024
Просмотры: 999
Стихи из этой категории
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Dacă ai ține la tine cât de mult eu țin de tine
Dacă ai ține la tine cât de mult eu țin de tine,
te-ai învălui în lumina zilelor mele,
fiecare gând ar fi o adiere de dor,
fiecare pas, un cânt de alinare pentru sufletul meu.
Ai fi cu tine cum sunt eu cu tine –
neîncetat, cu fiecare clipă ca pe un dar.
Dacă te-ai iubi, cum o fac eu,
ai înțelege că iubirea nu cere,
nu cere nimic altceva decât să fie –
simplă, pură, fără forme,
fără ziduri de apărat,
fără măști de purtat.
Te-ai îmbrățișa, știind că tu ești tot ce am,
și tot ce am fost,
și tot ce voi fi.
Te-ai cunoaște în adâncurile tăcerii,
în acele colțuri de lumina dimineții
în care eu mă regăsesc cu tine,
fără cuvinte,
fără planuri,
doar un puls comun între două inimi.
Dacă te-ai iubi, aș putea să îți dau toată iubirea mea
fără frică, fără teamă de-a pierde.
Dacă ai ține la tine,
ar însemna că tu mă porți în fiecare zi,
ca un secret păstrat în pielea ta,
ca o fereastră deschisă către lume,
unde doar noi doi știm cum să iubim.
De lume..nici că-mi pasă!
M-ai primit și ți-am luat inima,
Simțind că ea îmi aparține,
Și mai lăsat să cred că-s hoț,
Când am furat iubire de la tine
Mult timp a trebuit să treacă,
Până ce seama eu mi-am dat,
Că poarta inimii era deschisă,
Ca eu să intru, fără să bat
Curaj mi-am făcut de multe ori,
Să-i mărturisesc iubirea mea,
Dar am rămas cu gura-nchisă,
Și în gâtlej mi s-a-necat vocea
Salvarea a venit tot de la ea,
Chemându-mă la o plimbare,
Am plutit pe-alei îmbrățișați,
Și m-am ales cu prima sărutare
De-aici am început și am plecat,
Pe drumul vieții, în călătorie,
De-a fost ușor sau greu am navigat,
Pe val, în doi, cu scumpa mea soție
Acum ne continuăm povestea,
Și spun făr' a greși una frumoasă,
Eu sunt cu vâsla, ea ține cârma,
Pereche fac..de lume..nici că-mi pasă!
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
Nesigură fără tine
Și poate nu i prințul pe călare,
Dar vreau să l văd așa.
Mă vede prințesa pierdută n zare,
Sau cel puțin aș vrea.
Ești ca ultima zi de vară,
Mă țin de tine cat mai pot,
Ești ca ultima țigară,
De ce mă tot muți din loc?
Nu vreau să vă îngrijorați,
Am să vă spun ca sunt bine,
Nu vreau să interpretați,
Altfel de ce simt eu în mine.
Vreau să mă faci să cred,
În dragoste adevărată,
Cu tata absent și mama plecată,
Pe tine te mai am,sper o viață.
Îndoială
Și azi o rază a soarelui vioaie
La fereastra odăii apare.
De parcă ar ști cât am nevoie
Să-i simpt lumina ce nu dispare.
Strălucirea razei sufletul mi-atinge,
Dând inimii imboldul vieții.
Și-ți spui din nou, cine va-nvinge
În lupta cu anii bătrâneții.
Simți în nări parfumul regăsirii,
Culoare palidă a regretului în privire,
Și te mângâi cu razele amintirii
Ce se mențin nestinse din iubire.
Dar soarele dispare între nori,
Și o umbră a tristeții te apasă.
Speranța zboară cu șirul de cocori
Și aștepți o nouă primăvară-n casă.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Dacă ai ține la tine cât de mult eu țin de tine
Dacă ai ține la tine cât de mult eu țin de tine,
te-ai învălui în lumina zilelor mele,
fiecare gând ar fi o adiere de dor,
fiecare pas, un cânt de alinare pentru sufletul meu.
Ai fi cu tine cum sunt eu cu tine –
neîncetat, cu fiecare clipă ca pe un dar.
Dacă te-ai iubi, cum o fac eu,
ai înțelege că iubirea nu cere,
nu cere nimic altceva decât să fie –
simplă, pură, fără forme,
fără ziduri de apărat,
fără măști de purtat.
Te-ai îmbrățișa, știind că tu ești tot ce am,
și tot ce am fost,
și tot ce voi fi.
Te-ai cunoaște în adâncurile tăcerii,
în acele colțuri de lumina dimineții
în care eu mă regăsesc cu tine,
fără cuvinte,
fără planuri,
doar un puls comun între două inimi.
Dacă te-ai iubi, aș putea să îți dau toată iubirea mea
fără frică, fără teamă de-a pierde.
Dacă ai ține la tine,
ar însemna că tu mă porți în fiecare zi,
ca un secret păstrat în pielea ta,
ca o fereastră deschisă către lume,
unde doar noi doi știm cum să iubim.
De lume..nici că-mi pasă!
M-ai primit și ți-am luat inima,
Simțind că ea îmi aparține,
Și mai lăsat să cred că-s hoț,
Când am furat iubire de la tine
Mult timp a trebuit să treacă,
Până ce seama eu mi-am dat,
Că poarta inimii era deschisă,
Ca eu să intru, fără să bat
Curaj mi-am făcut de multe ori,
Să-i mărturisesc iubirea mea,
Dar am rămas cu gura-nchisă,
Și în gâtlej mi s-a-necat vocea
Salvarea a venit tot de la ea,
Chemându-mă la o plimbare,
Am plutit pe-alei îmbrățișați,
Și m-am ales cu prima sărutare
De-aici am început și am plecat,
Pe drumul vieții, în călătorie,
De-a fost ușor sau greu am navigat,
Pe val, în doi, cu scumpa mea soție
Acum ne continuăm povestea,
Și spun făr' a greși una frumoasă,
Eu sunt cu vâsla, ea ține cârma,
Pereche fac..de lume..nici că-mi pasă!
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
Nesigură fără tine
Și poate nu i prințul pe călare,
Dar vreau să l văd așa.
Mă vede prințesa pierdută n zare,
Sau cel puțin aș vrea.
Ești ca ultima zi de vară,
Mă țin de tine cat mai pot,
Ești ca ultima țigară,
De ce mă tot muți din loc?
Nu vreau să vă îngrijorați,
Am să vă spun ca sunt bine,
Nu vreau să interpretați,
Altfel de ce simt eu în mine.
Vreau să mă faci să cred,
În dragoste adevărată,
Cu tata absent și mama plecată,
Pe tine te mai am,sper o viață.
Другие стихотворения автора
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
A fost odată
De crezi orice poveste auzită,
Că-i doar minciună colorată,
Scornită să te-adormă iarna
Când ziua repede se-ascunde,
Și fuge-n fulgii de zăpadă
Iar gerul te gonește-n casă,
Alunecând pe oglindita gheață
Sperând că va sosi iubirea cea visată,
Fără să știi ce-ascunde blestemata,
Închipuindu-ți viața-ntreagă
Lung șir de roze fericite;
Ei bine, află că toate basmele frumoase,
Sunt chiar adevărate!
Caci nu degeaba poveștile încep la fel,
A fost odată ca niciodată,
Caci de n-ar fi fost nici că s-ar povesti!
Am cunoscut o prea frumoasă fată,
De tine este vorba...
Cum te cheamă....?
Ai să te recunoști de-ndată!
Căci timpul tău sosise poate,
Iar eu cel ce speram să te găsesc de zor...
Căci rabdător de fel nu sunt,
Ți-am oferit al meu vrăjit sărut,
Să te trezesc din vremea de demult...
Să te ridic din tragicul plictis,
Și câte și mai câte ți-am promis,
Trecându-te ca personaj de vis
În a mea de poeme carte;
Unde sub jurământ promit să nu vă mint,
Pe voi,cei ce-mi citiți povestea,
Știindu-mă cu toții poet desăvârșit!
Și nu greșiți deloc căci dintre cei pe care i-am citit,
De mi-au plăcut sau nu,
E altă povestire....
Pe mine mă consider absolut!
Iar modestia de care se tot vorbește,
Nu are un miros plăcut!
Când vine vorba de literatură,
Ori strălucește lumină aducând
Trezind ce-i adormit în cititor,
Altfel, să fie lipsă...!
Să revenim la aventura noastră,
Doar adevărul singur să-l lăsăm să se ivească!
Iar de vă spun că sunt în felul meu vrăjit,
Nimic nu-i înflorit!
Sau de vă spun că-s chipeș cavaler vestit,
Să credeți toate exact cum auziți!
Vă rog să urmăriți povestea de iubire pân' la capăt,
Chiar dacă zmeul nu se lasă domolit,
Și vrea ce nu se cade să-și dorească,
Iubita mea, adică chiar pe tine!
Da,da...exact ce-ai auzit!
Îți amintești cum te-am răpit,
Din turnul blestemat,
Plângeai de ani și ani de zile,
Iar Zmeul cel turbat ne-a urmărit prin nori,pe mare ,peste munți,
Dar murgul meu era vrăjit și foc pe nări scotea,
Tu te țineai plângând strânsă de șa,
Dar am scapat ca prin minune!
Ai uitat?
Acum probabil îți amintești cu siguranță de iubirea mea dar și de mine!
De ți-a plăcut, bine-ai facut citind,
Căci nu-i sfârșit mai potrivit
Decât cel povestit deja...
Încalecând pe șa v-am spus povestea mea,
Iar celor ce-mi vor spune că-s minciuni sfruntate..
Ei bine mă voi preface că nu i-am auzit!
(1 noiembrie 2022/9 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Irepetabila iubire
Cu tine iubirea există așa!
Altfel nu poate fi...
Irepetabilul amor grăiește cum vrea!
Își cântă partitura scrisă de el sau de ea..
Povestea de azi este alta,las-o să vină!
Are alte culori iar glasu-i diferă,
Mișcările-i sunt grațioase,
Deschide-ți bine ochii,
Visează,iubește și speră!
Valsează purtat doar de briza albastră...
Uită trecutul, lasă durerea iubirii apuse!
Ce-i dispărut este acum Strigoiul ce-ți fură prezentul...
Lasă-te dus pe marea cea mare
Primește la tine în gânduri Oceanul cu valuri,
Eternul locuiește în suflet
Și cântă refrenul sau imnul bucuriei,
Irepetabile sunt iubirile toate!
(26 februarie 2023 Horia Stănicel-volumul de poezii în curs de apariție Irepetabila iubire.)
Poemul dimineții
E prea devreme să ții treaz un înger,
Și îngerii se pare că mai obosesc,
E vorba despre tine preafrumoaso
Cum mă trezesc la tine mă gândesc!
Și dimineața asta este dulce iarăși,
Eu m-am trezit cu tine stând de vorbă ,
Nu pot să tac gândindu-mă la tine,
Și-ți spun a mia oară te iubesc!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Lacrimi și iubire
Nu-i dragostea alcătuită și din lacrimi,
Nu-s lacrimile perlele iubirii?
Cum să iubești fără să plângi tăcut,
Cum să te-audă Dumnezeu
De nu faci legamânt cu jertfa?
Primește lașul darul Lui cel sfânt,
De nu-și cerșește-n sânge fericirea?
Iubito tu ești îngerul cel blând,
Pe care îl gonesc și îl alung,
Când las păcatul meu cel strâmb,
Să prindă glas întunecat rostit...
Iți cer iertare în drumul meu ce pare infinit,
Știind că doar cu tine împreună
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu într-un sfârșit,
Ținându-ne de mână, Îmbrațișați de taina dulcelui sărut,
Ce vine de la tine!
(19 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
A fost odată
De crezi orice poveste auzită,
Că-i doar minciună colorată,
Scornită să te-adormă iarna
Când ziua repede se-ascunde,
Și fuge-n fulgii de zăpadă
Iar gerul te gonește-n casă,
Alunecând pe oglindita gheață
Sperând că va sosi iubirea cea visată,
Fără să știi ce-ascunde blestemata,
Închipuindu-ți viața-ntreagă
Lung șir de roze fericite;
Ei bine, află că toate basmele frumoase,
Sunt chiar adevărate!
Caci nu degeaba poveștile încep la fel,
A fost odată ca niciodată,
Caci de n-ar fi fost nici că s-ar povesti!
Am cunoscut o prea frumoasă fată,
De tine este vorba...
Cum te cheamă....?
Ai să te recunoști de-ndată!
Căci timpul tău sosise poate,
Iar eu cel ce speram să te găsesc de zor...
Căci rabdător de fel nu sunt,
Ți-am oferit al meu vrăjit sărut,
Să te trezesc din vremea de demult...
Să te ridic din tragicul plictis,
Și câte și mai câte ți-am promis,
Trecându-te ca personaj de vis
În a mea de poeme carte;
Unde sub jurământ promit să nu vă mint,
Pe voi,cei ce-mi citiți povestea,
Știindu-mă cu toții poet desăvârșit!
Și nu greșiți deloc căci dintre cei pe care i-am citit,
De mi-au plăcut sau nu,
E altă povestire....
Pe mine mă consider absolut!
Iar modestia de care se tot vorbește,
Nu are un miros plăcut!
Când vine vorba de literatură,
Ori strălucește lumină aducând
Trezind ce-i adormit în cititor,
Altfel, să fie lipsă...!
Să revenim la aventura noastră,
Doar adevărul singur să-l lăsăm să se ivească!
Iar de vă spun că sunt în felul meu vrăjit,
Nimic nu-i înflorit!
Sau de vă spun că-s chipeș cavaler vestit,
Să credeți toate exact cum auziți!
Vă rog să urmăriți povestea de iubire pân' la capăt,
Chiar dacă zmeul nu se lasă domolit,
Și vrea ce nu se cade să-și dorească,
Iubita mea, adică chiar pe tine!
Da,da...exact ce-ai auzit!
Îți amintești cum te-am răpit,
Din turnul blestemat,
Plângeai de ani și ani de zile,
Iar Zmeul cel turbat ne-a urmărit prin nori,pe mare ,peste munți,
Dar murgul meu era vrăjit și foc pe nări scotea,
Tu te țineai plângând strânsă de șa,
Dar am scapat ca prin minune!
Ai uitat?
Acum probabil îți amintești cu siguranță de iubirea mea dar și de mine!
De ți-a plăcut, bine-ai facut citind,
Căci nu-i sfârșit mai potrivit
Decât cel povestit deja...
Încalecând pe șa v-am spus povestea mea,
Iar celor ce-mi vor spune că-s minciuni sfruntate..
Ei bine mă voi preface că nu i-am auzit!
(1 noiembrie 2022/9 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Irepetabila iubire
Cu tine iubirea există așa!
Altfel nu poate fi...
Irepetabilul amor grăiește cum vrea!
Își cântă partitura scrisă de el sau de ea..
Povestea de azi este alta,las-o să vină!
Are alte culori iar glasu-i diferă,
Mișcările-i sunt grațioase,
Deschide-ți bine ochii,
Visează,iubește și speră!
Valsează purtat doar de briza albastră...
Uită trecutul, lasă durerea iubirii apuse!
Ce-i dispărut este acum Strigoiul ce-ți fură prezentul...
Lasă-te dus pe marea cea mare
Primește la tine în gânduri Oceanul cu valuri,
Eternul locuiește în suflet
Și cântă refrenul sau imnul bucuriei,
Irepetabile sunt iubirile toate!
(26 februarie 2023 Horia Stănicel-volumul de poezii în curs de apariție Irepetabila iubire.)
Poemul dimineții
E prea devreme să ții treaz un înger,
Și îngerii se pare că mai obosesc,
E vorba despre tine preafrumoaso
Cum mă trezesc la tine mă gândesc!
Și dimineața asta este dulce iarăși,
Eu m-am trezit cu tine stând de vorbă ,
Nu pot să tac gândindu-mă la tine,
Și-ți spun a mia oară te iubesc!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Lacrimi și iubire
Nu-i dragostea alcătuită și din lacrimi,
Nu-s lacrimile perlele iubirii?
Cum să iubești fără să plângi tăcut,
Cum să te-audă Dumnezeu
De nu faci legamânt cu jertfa?
Primește lașul darul Lui cel sfânt,
De nu-și cerșește-n sânge fericirea?
Iubito tu ești îngerul cel blând,
Pe care îl gonesc și îl alung,
Când las păcatul meu cel strâmb,
Să prindă glas întunecat rostit...
Iți cer iertare în drumul meu ce pare infinit,
Știind că doar cu tine împreună
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu într-un sfârșit,
Ținându-ne de mână, Îmbrațișați de taina dulcelui sărut,
Ce vine de la tine!
(19 martie 2024 Vasilica dragostea mea)