Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: edi petecuță
Дата публикации: 27 февраля
Просмотры: 177
Стихи из этой категории
Regret
Azi vorbeam cu noua mea iubită
și vorbeam despre fostele relații
despre coincidențe și regrete târzii
și mi-am adus aminte de tine
de fata care nu mai există
să fie coincidență sau regret ?
poate o coincidență a discuției
și un regret al dezbinării
un simplu gând tembel
ce merita închis cu amintirile
pentru totdeauna...
o coincidență că m-am gândit la tine
un regret că încă te iubesc
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Semn de întrebare
Lipsesc eu oare undeva ?
Sunt căutat prin lume eu ?
Se îngrijorează cineva ?
De chinul și suspinul meu.
Mă-ntreb adesea ce să fac ?
Singurătate s-o infring.
Cum inimă să mi-o desfac ?
Rugina grea din ea s-o string.
Pamintul mă tot trage-n jos
Eu tind afară cu efort
Iar el mă-nghite nemilos
De parcă nu-s, de parcă-s mort
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Dragoste catre Dumnezeu
Dumnezeu
Te iubesc O Doamne
Te iubesc O Doamne
În tine ma incred
Tu esti salvatorul meu
Cind eram in lanturi grele
In pacate si in lume pierduta
Tu mai cautat si mai gasit
Si mai curat de pacate
Iti Multumesc O Doamne
Ca existi in viata mea.
Regret
Azi vorbeam cu noua mea iubită
și vorbeam despre fostele relații
despre coincidențe și regrete târzii
și mi-am adus aminte de tine
de fata care nu mai există
să fie coincidență sau regret ?
poate o coincidență a discuției
și un regret al dezbinării
un simplu gând tembel
ce merita închis cu amintirile
pentru totdeauna...
o coincidență că m-am gândit la tine
un regret că încă te iubesc
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Semn de întrebare
Lipsesc eu oare undeva ?
Sunt căutat prin lume eu ?
Se îngrijorează cineva ?
De chinul și suspinul meu.
Mă-ntreb adesea ce să fac ?
Singurătate s-o infring.
Cum inimă să mi-o desfac ?
Rugina grea din ea s-o string.
Pamintul mă tot trage-n jos
Eu tind afară cu efort
Iar el mă-nghite nemilos
De parcă nu-s, de parcă-s mort
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Dragoste catre Dumnezeu
Dumnezeu
Te iubesc O Doamne
Te iubesc O Doamne
În tine ma incred
Tu esti salvatorul meu
Cind eram in lanturi grele
In pacate si in lume pierduta
Tu mai cautat si mai gasit
Si mai curat de pacate
Iti Multumesc O Doamne
Ca existi in viata mea.
Другие стихотворения автора
Eu sau ea?
Îmi pun inima-n balanță,
Și aștept ca să m aleagă,
Dar rămân dezamăgit,
Pentru c-a ales o hoață.
Hoață de priviri și suflet,
Schimbi destinul prin prezență,
Uit de propria-mi valoare
Și îmi pierd din coerență.
N-am să ies învingător!
Vocea-i suavă m-a răpus!
Cine sunt? Un vânzător,
De un vis, treptat, distrus.
Chiar de-ar fi să mă aleg,
Aș trăi un chin greșit,
N-aș putea să mă accept
Fără ea, pân' la sfârșit.
Micul eu vrea să-mi explice,
Că l-am izgonit din mine,
L-am trădat și am fost complice
La un jaf de minți străine.
Am rămas străin de sine.
M-am respins și ignorat,
Am crezut că-i cel mai bine
Să rămân îndurerat.
Ochii roșii țin regretul,
Fața ei doar mă consumă,
Eu, ca om, închid volumul
Și te rog, respinge-mă!
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
Esența
Ce codru albastru!Ce lume de foc!
Ce zile grabite cand nu stai pe loc!
Dar unde fugim?In stanga?in dreapta?
Spre ce ratacim cand ne trece viata?
De ce tii tristețea in sticla de vin?
Și lacrimile plânse în cea de venin?
Cu ce tratezi rana,cand vine din interior?
Cum iti iei adio cand deja ti e dor?
Ce lume abstracta,ce viață de pion!
Ce zile pierdute,cand nu stai pe tron.
Cine s oamenii care ti erau dragi odata?
Ai scris pe morminte iubirea si ai abandonat o?
Ai pus amintirile intr o coroana care se vestejește?
Sau ai astupat tu cu pamant privirea care te n calzea odata?
Pentru cine te ai trudit atația ani?
Pentru o falsa speranță?
Alergand zi de zi dupa bani,
Iți pierzi a ta importanță...
Ultima ploaie
Ultima ploaie a adus flori noi
Deasupra mintii obosite
Plansul naturii e in noroi
Ca viermii in morminte.
Poarta inchisa cu lanturi folosite,
E rupta in bataia vantului hain,
Dar nimeni,doar pietre varuite
Și dorul vechiului suspin.
Timpul ingroapa promisiuni
Caci vremea refuză,nu iartă!
Câte regrete,rugaciuni,
Iubirea lor încă poartă?
Prima privire și gustul amar,
Când brusc au plecat in tacere,
Trezesc dorinta unui nou inceput
De plans ,freamat si durere.
Dar soarele isi face simtita prezenta
Peste linistea sumbrului trecut,
Aduce cu el frumusetea
Și florile care au crescut.
Apusul vietii se repetă,
Pe cer doar inimi purpurii,
Corupte de o iubire dementă
Se sting lumini din oameni vii.
Adanc,in sufletul pădurii,
Copacii ascund momente de neuitat,
Nu oameni!Ci suflete de piatră,
Trădate veșnic in neant.
Furtuna in care au murit
Aduce in ochi lacrimi de sânge,
Lumea aceasta fara rasarit
Dispare, si dorul se frange.
Eu sau ea?
Îmi pun inima-n balanță,
Și aștept ca să m aleagă,
Dar rămân dezamăgit,
Pentru c-a ales o hoață.
Hoață de priviri și suflet,
Schimbi destinul prin prezență,
Uit de propria-mi valoare
Și îmi pierd din coerență.
N-am să ies învingător!
Vocea-i suavă m-a răpus!
Cine sunt? Un vânzător,
De un vis, treptat, distrus.
Chiar de-ar fi să mă aleg,
Aș trăi un chin greșit,
N-aș putea să mă accept
Fără ea, pân' la sfârșit.
Micul eu vrea să-mi explice,
Că l-am izgonit din mine,
L-am trădat și am fost complice
La un jaf de minți străine.
Am rămas străin de sine.
M-am respins și ignorat,
Am crezut că-i cel mai bine
Să rămân îndurerat.
Ochii roșii țin regretul,
Fața ei doar mă consumă,
Eu, ca om, închid volumul
Și te rog, respinge-mă!
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
Esența
Ce codru albastru!Ce lume de foc!
Ce zile grabite cand nu stai pe loc!
Dar unde fugim?In stanga?in dreapta?
Spre ce ratacim cand ne trece viata?
De ce tii tristețea in sticla de vin?
Și lacrimile plânse în cea de venin?
Cu ce tratezi rana,cand vine din interior?
Cum iti iei adio cand deja ti e dor?
Ce lume abstracta,ce viață de pion!
Ce zile pierdute,cand nu stai pe tron.
Cine s oamenii care ti erau dragi odata?
Ai scris pe morminte iubirea si ai abandonat o?
Ai pus amintirile intr o coroana care se vestejește?
Sau ai astupat tu cu pamant privirea care te n calzea odata?
Pentru cine te ai trudit atația ani?
Pentru o falsa speranță?
Alergand zi de zi dupa bani,
Iți pierzi a ta importanță...
Ultima ploaie
Ultima ploaie a adus flori noi
Deasupra mintii obosite
Plansul naturii e in noroi
Ca viermii in morminte.
Poarta inchisa cu lanturi folosite,
E rupta in bataia vantului hain,
Dar nimeni,doar pietre varuite
Și dorul vechiului suspin.
Timpul ingroapa promisiuni
Caci vremea refuză,nu iartă!
Câte regrete,rugaciuni,
Iubirea lor încă poartă?
Prima privire și gustul amar,
Când brusc au plecat in tacere,
Trezesc dorinta unui nou inceput
De plans ,freamat si durere.
Dar soarele isi face simtita prezenta
Peste linistea sumbrului trecut,
Aduce cu el frumusetea
Și florile care au crescut.
Apusul vietii se repetă,
Pe cer doar inimi purpurii,
Corupte de o iubire dementă
Se sting lumini din oameni vii.
Adanc,in sufletul pădurii,
Copacii ascund momente de neuitat,
Nu oameni!Ci suflete de piatră,
Trădate veșnic in neant.
Furtuna in care au murit
Aduce in ochi lacrimi de sânge,
Lumea aceasta fara rasarit
Dispare, si dorul se frange.