Oferă -mi În dar o floare..
Pășesc printre frânturi
Pe marginea unei prăpăstii,
Mă frământă niște gânduri
Sumbre,inutile,pustii.
Flutură în jurul meu
Iluzii ce mă răscolesc .
Le fac față cu greu;
Calea spre tine n-o găsesc..
Mă strecor printre ruine,
Să zbor ,as vrea spre tine,
Căci sufletu-mi îți aparține,
Chiar de-l învăluii în suspine .
Eu te iubesc fără prihană,
Dă-mi un sărut,o -mbrătisare;
Nu mă privi iar cu dojană.
Oferă -mi În dar o floare.
Nu mă uita -n trecutul tumultos,
Căci intr -o zi vei regreta,
Spulberând ceva frumos,
Că n ai puterea de -a ierta..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 12 марта
Просмотры: 103
Стихи из этой категории
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Poți înțelege dragostea?
Hai să te întreb ceva…
Vezi cum lumina străluce’?
În ochii mei,când te privesc,
Și zâmbetul mi-e așa de dulce…
E vina ta,dar nu te teme
Căci nu îți va crea probleme
Să faci oameni să-ți zâmbească
Și cu foc,să te iubească.
Îți voi spune și-un secret;
Mereu tu să fii corect,
Să privești în jurul tău,
Oamenii ce-ți doresc rău.
Testează omul zi de zi,
În diferite-mprejurări,
Iar pentru orice pas-napoi,
Tu să știi să oferi urmări.
Să oferi răspunsul tău,
Nici decum a doua șansă,
Să oferi o detașare,
Fiindcă creierul nu iartă.
Asfel pe al vieții tale drum
Doar de oameni buni să te-nconjori
Care să nu-ți facă nicicând al tău suflet scrum
Și să-nfloriți cu toții asemeni unor flori.
Cu timpul înțelegem,că oamenii ne înconjoară ,
Dar nu toți ne sunt de ajutor,când vreo problemă ne doboară
Ființe suntem toți și toate,însă oameni prea puțini
De aceea când ți-e greu ”oamenii tăi”devin străini .
Creație proprie 📃🖋️
Pierdut in stele
Praf de stele
Scris pe piel
Te am avut
Si te am pierdut
Amurg intunecat
Rasarit descreierat
Te am privit
Si te am gandit
Atras sau distant?
Al meu sau al tau?
Niciodata noi n am fost
Cateodata noi ne am vrut
Astă seară
În astă seară mă învelesc de frig într-o speranță,
Durerea încerc să o tratez c-o aroganță
Și chiar de vântul urlă și cerul se răscoală
Visele-mi vreau să le scriu cu cerneală...
De-ai ști cum sună ploaia prin fumul de țigară
Cum îmi reamintește de zilele de vară
Când gândurile-ți erau senine despre mine
Și așteptam cu nerăbdare să stau în brațe la tine.
De-ai ști ce simt când tot apari în gândul meu
Și cum din amintiri mi-apare chipul tău
Deși am renunțat la tot, mai simt cum încă doare
Visu-mi neîmplinit.... un vin și-o-mbrățisare.
De-ai sti cum pentru tine am înmuiat lacrimi în vin
Purtând tăcerea-ți ca o cruce în fiecare anotimp
Și deși anii îmi vor trece, tu vei rămâne,
Dorul ce îmi va curge mereu prin sânge.
Aproape de ea, prin viziunea mea
Lipsa ta mă face să mă simt puțin ciudat
Câteva mesaje și-un apel e nepreluat
Ne certăm degeaba, nu-i nimic de rezolvat
Credeam c-o să fim o viață greu de separat
Și la noapte trage praf de stele
Iar apare ea-n visele mele
Nopțile-s acum mai lungi și grele
Visele-s coșmaruri, vise rele
Fato nu pot să m-abțin și vreau să vin la tine să te vad și poate o să vorbim
Ochii tăi străini și goi de parcă nu ne știm
Poate dac-am stricat totul o să reclădim
Cine știe cât de greu ne va fi să fie totu' bine
Câte zile va trebui să ma trezesc din nou fără tine
Ți-am pus lumea la picioare, erai lumea mea când erai cu mine
Vreau să cred că sunt un băiat bun, să mă ghidez după "60 de zile" (2)
Să nu ajung prin alte droguri, sau pe la ospiciu
Dar tu mereu erai al meu viciu
Nu vreau să te silesc, să crezi că îmi faci un serviciu
Dar eu te voi iubi mereu, nu doar provizoriu
Lumea-i un loc rău, și iubirea e intensă
Dar dragostea noastră va merge fix ca o orteză
Zâmbim fals, zici că purtăm câte o proteză
Singura mea iubire acum este cubaneză
Însă, trecutu se scrie
Când o să auzi asta probabil nu vei fi vie
Vom comunica doar printre sicrie
Atmosfera asta sumbră, și parcă-mi aduce aminte...
Un cuvânt sau o scrisoare
Scrie-mi
Un cuvant sau o scrisoare
Nu lasa totul sa se piarda
Eu astept, cu nerabdare
Sa te vad si sa fiu iara
Un om fericit
Ce faci tu e pacat, e prostie
Lasi timpul sa ne iroseasca
Sa ne stearga din memorie
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Nu da cu piciorul in ce am putea fi
Nu ma lasa sa ma simt vinovat
Pentru ca n am trait ce am putea trai
Nu vreau sa dispari, dupa cat te am cautat
Ca tine nu voi mai gasi
Si nu mi permit sa fiu singur pentru a mia oara
Sa n am pentru cine ma obosi
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Tu, care te numeşti femeie
Tu, care te numeşti femeie,
Cu păru-n vânt şi ochi scânteie,
Cu mersul coregraf şi graţios,
Ce dai nuanţă cuvântului frumos,
Am amuţit la a ta ştire,
Că vrei să schimbi a ta menire,
Să schimbi principii şi idei,
Şi multe lucruri cu temei.
Şi scuipi trecutul fără jenă,
Renunţi la dragostea maternă,
Îţi plâng copiii lângă tine,
Şi-ţi fierbe sângele în vine.
Dar a ta inimă e piatră,
Şi vrei acum o nouă soartă,
Ca lucrul de bărbat să-l faci,
Chiar dacă peste obiceiuri calci.
Doar de putere şi avere-ţi pasă,
Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă,
Să pregăteşti copiilor bucate,
Să fii totul peste toate.
De ce refuzi să-ţi zică mamă,
Şi faci din traiul tău o dramă?
De ce schimbi dulcele tău sânge?
Căci sus în cer… fecioara plânge.
Poți înțelege dragostea?
Hai să te întreb ceva…
Vezi cum lumina străluce’?
În ochii mei,când te privesc,
Și zâmbetul mi-e așa de dulce…
E vina ta,dar nu te teme
Căci nu îți va crea probleme
Să faci oameni să-ți zâmbească
Și cu foc,să te iubească.
Îți voi spune și-un secret;
Mereu tu să fii corect,
Să privești în jurul tău,
Oamenii ce-ți doresc rău.
Testează omul zi de zi,
În diferite-mprejurări,
Iar pentru orice pas-napoi,
Tu să știi să oferi urmări.
Să oferi răspunsul tău,
Nici decum a doua șansă,
Să oferi o detașare,
Fiindcă creierul nu iartă.
Asfel pe al vieții tale drum
Doar de oameni buni să te-nconjori
Care să nu-ți facă nicicând al tău suflet scrum
Și să-nfloriți cu toții asemeni unor flori.
Cu timpul înțelegem,că oamenii ne înconjoară ,
Dar nu toți ne sunt de ajutor,când vreo problemă ne doboară
Ființe suntem toți și toate,însă oameni prea puțini
De aceea când ți-e greu ”oamenii tăi”devin străini .
Creație proprie 📃🖋️
Pierdut in stele
Praf de stele
Scris pe piel
Te am avut
Si te am pierdut
Amurg intunecat
Rasarit descreierat
Te am privit
Si te am gandit
Atras sau distant?
Al meu sau al tau?
Niciodata noi n am fost
Cateodata noi ne am vrut
Astă seară
În astă seară mă învelesc de frig într-o speranță,
Durerea încerc să o tratez c-o aroganță
Și chiar de vântul urlă și cerul se răscoală
Visele-mi vreau să le scriu cu cerneală...
De-ai ști cum sună ploaia prin fumul de țigară
Cum îmi reamintește de zilele de vară
Când gândurile-ți erau senine despre mine
Și așteptam cu nerăbdare să stau în brațe la tine.
De-ai ști ce simt când tot apari în gândul meu
Și cum din amintiri mi-apare chipul tău
Deși am renunțat la tot, mai simt cum încă doare
Visu-mi neîmplinit.... un vin și-o-mbrățisare.
De-ai sti cum pentru tine am înmuiat lacrimi în vin
Purtând tăcerea-ți ca o cruce în fiecare anotimp
Și deși anii îmi vor trece, tu vei rămâne,
Dorul ce îmi va curge mereu prin sânge.
Aproape de ea, prin viziunea mea
Lipsa ta mă face să mă simt puțin ciudat
Câteva mesaje și-un apel e nepreluat
Ne certăm degeaba, nu-i nimic de rezolvat
Credeam c-o să fim o viață greu de separat
Și la noapte trage praf de stele
Iar apare ea-n visele mele
Nopțile-s acum mai lungi și grele
Visele-s coșmaruri, vise rele
Fato nu pot să m-abțin și vreau să vin la tine să te vad și poate o să vorbim
Ochii tăi străini și goi de parcă nu ne știm
Poate dac-am stricat totul o să reclădim
Cine știe cât de greu ne va fi să fie totu' bine
Câte zile va trebui să ma trezesc din nou fără tine
Ți-am pus lumea la picioare, erai lumea mea când erai cu mine
Vreau să cred că sunt un băiat bun, să mă ghidez după "60 de zile" (2)
Să nu ajung prin alte droguri, sau pe la ospiciu
Dar tu mereu erai al meu viciu
Nu vreau să te silesc, să crezi că îmi faci un serviciu
Dar eu te voi iubi mereu, nu doar provizoriu
Lumea-i un loc rău, și iubirea e intensă
Dar dragostea noastră va merge fix ca o orteză
Zâmbim fals, zici că purtăm câte o proteză
Singura mea iubire acum este cubaneză
Însă, trecutu se scrie
Când o să auzi asta probabil nu vei fi vie
Vom comunica doar printre sicrie
Atmosfera asta sumbră, și parcă-mi aduce aminte...
Un cuvânt sau o scrisoare
Scrie-mi
Un cuvant sau o scrisoare
Nu lasa totul sa se piarda
Eu astept, cu nerabdare
Sa te vad si sa fiu iara
Un om fericit
Ce faci tu e pacat, e prostie
Lasi timpul sa ne iroseasca
Sa ne stearga din memorie
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Nu da cu piciorul in ce am putea fi
Nu ma lasa sa ma simt vinovat
Pentru ca n am trait ce am putea trai
Nu vreau sa dispari, dupa cat te am cautat
Ca tine nu voi mai gasi
Si nu mi permit sa fiu singur pentru a mia oara
Sa n am pentru cine ma obosi
Astept sa-mi scrii in aceasta seara
Другие стихотворения автора
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Arșița
Vai ce zapuseala nebună
Prin văzduh plutește
Dogoarea din țărână,
Seacă iarba,se pălește.
Ard pietrele crăpate,
Cu năduf respira iazul,
Sufocat de naripate,
Ce I subțiasera obrazul.
Pisca pe sub talpă
Raze fierbinți de soare,
Ce mijesc pe o pleoapa
Și ne udă cu sudoare.
De noi umbra se ascunde,
Pretinde tribut tacit,
Iar ploaia n loc sa ne inunde,
Se puse pe smiorcait.
Vântul cățărat pe munte,
Pufaind, ne urmărește;
Praful picură pe frunte
Pe o colina se lungește.
Noi tânjim cu ardoare
Noaptea sa se așterne,
Racoriti din a ei boare,
Peste noi sa tot cerne...
Pufy
Ghemotoc, pufos ca neaua,
Zgâlțâia de zor perdeaua
Și lätra voios din fire,
Țopăind de fericire .
După coada lui se -nvärte
N-ar sta locului cuminte,
Stă la pândă un răgaz
Cățelușul plin de haz.
Un căpșor ca și de pluș
Peste măsură de ghiduș;
Mărăia cu zel de joacă
Și pantoful mi -l atacă
De șireturi mă dezleagă,
Cu ciorapu-n dinți aleargă,
Să nu -l prind din urmă,
Se pitulă sub plapumă.
Se rostogoli sub pat,în grabă,
Ciufulind blănița-i albă;
Mă privi sfios,scăncind,
Căscase dulce,adormind ..
Cine ești, de unde vii.
Mă pândește doar nefericirea,
Când mă farmeci cu iubirea
Și mă-ntreb cu ce -am greșit ,
Și ce mai am de pătimit.
Toată vina o port eu,
Când te petrec în neglijeu;
Simt că nu te vei întoarce,
Nu -mi zâmbi, nu te preface.
Iarăși ploaia mă inundă,
Dorul să mi -l ascundă
Pentru amorul mistuit
Din visul ce l-ai năruit
Ești ca vremea, efemer;
Cine ești, e un mister,
Vii din alte vremuri,
Scuturat, cuprins de friguri...
Nu te întreb, doar tac,
Un ceai fierbinte-ți fac.
Te țin în brațe strâns,
Să nu mă umfli iar de plâns...
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Unde vântul mä va duce .
Departe de tărâmul drag
Stau rezematä-n prag,
Și plutind în nostalgie,
Mä transform ca prin magie
Într-o pasăre ciudată
De fantezia mea creată,
Ce prinse viață, subit,
Zburând spre zări, tacit.
Unde gândul meu o duce,
Poposind la o răscruce,
Privi în urma ei cu teamă,
Se cuibări la mine-n palmă,
Proroci al meu destin,
Gläsuind in grai străin.
Pe raza Stelei călătoare
Pecetlui a mea cărare.
Închisem ușa pe -nserate;
Poate norocu mi bate,
Să mă smulg din colivie,
Să fac și un pic de terapie;
Ca să mi pot lua avântul,
Unde mă va duce vântul...
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Arșița
Vai ce zapuseala nebună
Prin văzduh plutește
Dogoarea din țărână,
Seacă iarba,se pălește.
Ard pietrele crăpate,
Cu năduf respira iazul,
Sufocat de naripate,
Ce I subțiasera obrazul.
Pisca pe sub talpă
Raze fierbinți de soare,
Ce mijesc pe o pleoapa
Și ne udă cu sudoare.
De noi umbra se ascunde,
Pretinde tribut tacit,
Iar ploaia n loc sa ne inunde,
Se puse pe smiorcait.
Vântul cățărat pe munte,
Pufaind, ne urmărește;
Praful picură pe frunte
Pe o colina se lungește.
Noi tânjim cu ardoare
Noaptea sa se așterne,
Racoriti din a ei boare,
Peste noi sa tot cerne...
Pufy
Ghemotoc, pufos ca neaua,
Zgâlțâia de zor perdeaua
Și lätra voios din fire,
Țopăind de fericire .
După coada lui se -nvärte
N-ar sta locului cuminte,
Stă la pândă un răgaz
Cățelușul plin de haz.
Un căpșor ca și de pluș
Peste măsură de ghiduș;
Mărăia cu zel de joacă
Și pantoful mi -l atacă
De șireturi mă dezleagă,
Cu ciorapu-n dinți aleargă,
Să nu -l prind din urmă,
Se pitulă sub plapumă.
Se rostogoli sub pat,în grabă,
Ciufulind blănița-i albă;
Mă privi sfios,scăncind,
Căscase dulce,adormind ..
Cine ești, de unde vii.
Mă pândește doar nefericirea,
Când mă farmeci cu iubirea
Și mă-ntreb cu ce -am greșit ,
Și ce mai am de pătimit.
Toată vina o port eu,
Când te petrec în neglijeu;
Simt că nu te vei întoarce,
Nu -mi zâmbi, nu te preface.
Iarăși ploaia mă inundă,
Dorul să mi -l ascundă
Pentru amorul mistuit
Din visul ce l-ai năruit
Ești ca vremea, efemer;
Cine ești, e un mister,
Vii din alte vremuri,
Scuturat, cuprins de friguri...
Nu te întreb, doar tac,
Un ceai fierbinte-ți fac.
Te țin în brațe strâns,
Să nu mă umfli iar de plâns...
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Unde vântul mä va duce .
Departe de tărâmul drag
Stau rezematä-n prag,
Și plutind în nostalgie,
Mä transform ca prin magie
Într-o pasăre ciudată
De fantezia mea creată,
Ce prinse viață, subit,
Zburând spre zări, tacit.
Unde gândul meu o duce,
Poposind la o răscruce,
Privi în urma ei cu teamă,
Se cuibări la mine-n palmă,
Proroci al meu destin,
Gläsuind in grai străin.
Pe raza Stelei călătoare
Pecetlui a mea cărare.
Închisem ușa pe -nserate;
Poate norocu mi bate,
Să mă smulg din colivie,
Să fac și un pic de terapie;
Ca să mi pot lua avântul,
Unde mă va duce vântul...