Frumoasa, Toamnă
Foșnetul,frunzelor
Răsunînd,în "Dansul"
Ușor,al vîntului
Meiestuos, sub clar de lună
Odrăzlit,sub pașii
Agale,la plimbarea
Sănătoasă,pe aleea
Amiabilă,,a Credinței
Tronul,vieții
Onorabile și Civilizate
A Bucuriilor,Familiare
Munciilor,demne
Naturale,ca recoltele
Ăăă...nețărmuite și Creștine
Diamantine,radiind
Etern,realizările
Virtuoase,în Lumea
Iubitoare,de Bine
Stimă și Credință.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Rotaru Cornel
Дата публикации: 1 ноября 2023
Просмотры: 603
Стихи из этой категории
Bătu-m-ar totul...
Fericit e locul,
Unde pasu-ți calcă,
Bătu-m-ar norocul,
Ca să-ți fiu sub talpă.
Fericit e râul,
Goală und' te scalzi,
Bătu-m-ar desfrâul,
Apă să fiu azi.
Fericit e patul,
Unde dormi de fel,
Bătu-m-ar păcatul,
Să fiu lemn din el.
Fericit e cântul,
Ce-ți iese pe gură,
Ah, bătu-m-ar sfântul,
Ca să-i fiu măsură.
Fericit e cerul,
Ce-l privești cu dor,
Bătu-m-ar misterul,
Ca să-i fiu un nor.
Fericit nu sunt,
Ah, bătu-m-ar totul,
Sunt ca un mormânt,
Ce-și așteaptă mortul.
SCRISOARE TĂRZIE
Copilă cu părul blond
Dintr-un timp de mult trecut
Mereu readuc în gând
Ochi albaștri,glas plăcut
Și-o rochie mătase albă.
Numele-ți aud strigând
Din zilele-n care adunam buburuze
Să-ți fac din ele roșie salbă,
Cerându-ți sărutarea de pe buze.
…………………………………………………..
Sunt luni, ani și-un dor
La vremea dansului în doi
Mi-ai refuzat tangoul,
Trifoiul cu patru foi
Îmbrățișându-mă în al tău vals,
Valsul primului fior
Când, pierduți intr-un decor diafan
Priveam lampadarul din flori de castan.
……………………………………………
Timpul sfâșie,
Ochii tăi sunt tot albaștri
Păru-i argintiu, rochia-i cenușie,
Scrutând doar amintirea mi-a răspuns
Și pașii mă duc în ceata de sihaștri
Când, clopote bat un plâns ascuns
Resemnarea-i un văl pierdut
Adun buburuze și-mi este dor,
Dor de ochii albaștri, de-al tău sărut...
Tăcere
N-am mai vorbit demult cu tine,
Dar nici nu pare să îți pese,
Pe buzele ce-mi sunt străine,
Păianjenii au început să țese.
Sunt scrib de când nu mai vorbesc,
Adio, îmi scriu în fiecare zi pe față,
Aş vrea să strig că te iubesc,
Dar parcă-s mut de-o viață.
Limbajul corpului am învățat,
Și-s strălucit în pantomimă,
Şi n-am crezut cu adevărat,
Că a vorbi este egal cu crimă.
Mai bine aș fi și orb, și surd,
Să nu mai știu nimic de tine,
Și n-aș vedea ceva absurd,
Dac-ar urla cuvintele în mine.
De ce ți-e frică să iubești?
M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?
Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?
Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Bătu-m-ar totul...
Fericit e locul,
Unde pasu-ți calcă,
Bătu-m-ar norocul,
Ca să-ți fiu sub talpă.
Fericit e râul,
Goală und' te scalzi,
Bătu-m-ar desfrâul,
Apă să fiu azi.
Fericit e patul,
Unde dormi de fel,
Bătu-m-ar păcatul,
Să fiu lemn din el.
Fericit e cântul,
Ce-ți iese pe gură,
Ah, bătu-m-ar sfântul,
Ca să-i fiu măsură.
Fericit e cerul,
Ce-l privești cu dor,
Bătu-m-ar misterul,
Ca să-i fiu un nor.
Fericit nu sunt,
Ah, bătu-m-ar totul,
Sunt ca un mormânt,
Ce-și așteaptă mortul.
SCRISOARE TĂRZIE
Copilă cu părul blond
Dintr-un timp de mult trecut
Mereu readuc în gând
Ochi albaștri,glas plăcut
Și-o rochie mătase albă.
Numele-ți aud strigând
Din zilele-n care adunam buburuze
Să-ți fac din ele roșie salbă,
Cerându-ți sărutarea de pe buze.
…………………………………………………..
Sunt luni, ani și-un dor
La vremea dansului în doi
Mi-ai refuzat tangoul,
Trifoiul cu patru foi
Îmbrățișându-mă în al tău vals,
Valsul primului fior
Când, pierduți intr-un decor diafan
Priveam lampadarul din flori de castan.
……………………………………………
Timpul sfâșie,
Ochii tăi sunt tot albaștri
Păru-i argintiu, rochia-i cenușie,
Scrutând doar amintirea mi-a răspuns
Și pașii mă duc în ceata de sihaștri
Când, clopote bat un plâns ascuns
Resemnarea-i un văl pierdut
Adun buburuze și-mi este dor,
Dor de ochii albaștri, de-al tău sărut...
Tăcere
N-am mai vorbit demult cu tine,
Dar nici nu pare să îți pese,
Pe buzele ce-mi sunt străine,
Păianjenii au început să țese.
Sunt scrib de când nu mai vorbesc,
Adio, îmi scriu în fiecare zi pe față,
Aş vrea să strig că te iubesc,
Dar parcă-s mut de-o viață.
Limbajul corpului am învățat,
Și-s strălucit în pantomimă,
Şi n-am crezut cu adevărat,
Că a vorbi este egal cu crimă.
Mai bine aș fi și orb, și surd,
Să nu mai știu nimic de tine,
Și n-aș vedea ceva absurd,
Dac-ar urla cuvintele în mine.
De ce ți-e frică să iubești?
M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?
Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?
Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Другие стихотворения автора
Un apus,sau poate un răsărit
Uneori,oboseala
Natural,mă copleșește
Apusul,lucrului
Patriotic ,voluntar
Urcînd,cu rugăciunea
Stelar,din suflet
Suspinînd,de dorul
Antic,strămoșesc
Un vis,neprihănit
Podul,aspiraților
O Dacică,trăire
Astrul și mîndria
Țării, binecuvîntate
Estul,bucuriilor
Unic,al drepților
Nestemata ,Europei
Reverențioasă,printre stimații
Ăăă....lumii,civilizate
Simbolul,bunătății
Ăăă....idealul,pur
Realmente:Grădina,Maicii Domnului
Inelul,hărniciei
Tronul,credinței
Binecuvîntări, celeste.
Baza,solidarității
Indispensabilă și neprețuită-i
Naturala:Omenie
Emblema,Semenului
Civilizat și bun
Unită,cu Credința
Virtuoasă,în Faptele
Înflăcărate,Profesional
Neprihănite,Familiar
Trainic,Social
Ăăă...nețărmuite,oricînd
Răsărind,admirația
Inedit,aprecierea
Castă,a Oamenilor
Evlavioși și demni
Lumina și frumusețea
Evoluției,pe Pămînt
Simbolul,unu-i Rai
Tronul,desăvîrșirilor
Evidențiind,Dragostea Familiară.
Un apus,sau poate un răsărit
Uneori,oboseala
Natural,mă copleșește
Apusul,lucrului
Patriotic ,voluntar
Urcînd,cu rugăciunea
Stelar,din suflet
Suspinînd,de dorul
Antic,strămoșesc
Un vis,neprihănit
Podul,aspiraților
O Dacică,trăire
Astrul și mîndria
Țării, binecuvîntate
Estul,bucuriilor
Unic,al drepților
Nestemata ,Europei
Reverențioasă,printre stimații
Ăăă....lumii,civilizate
Simbolul,bunătății
Ăăă....idealul,pur
Realmente:Grădina,Maicii Domnului
Inelul,hărniciei
Tronul,credinței
Binecuvîntări, celeste.
Baza,solidarității
Indispensabilă și neprețuită-i
Naturala:Omenie
Emblema,Semenului
Civilizat și bun
Unită,cu Credința
Virtuoasă,în Faptele
Înflăcărate,Profesional
Neprihănite,Familiar
Trainic,Social
Ăăă...nețărmuite,oricînd
Răsărind,admirația
Inedit,aprecierea
Castă,a Oamenilor
Evlavioși și demni
Lumina și frumusețea
Evoluției,pe Pămînt
Simbolul,unu-i Rai
Tronul,desăvîrșirilor
Evidențiind,Dragostea Familiară.
Un apus,sau poate un răsărit
Uneori,oboseala
Natural,mă copleșește
Apusul,lucrului
Patriotic ,voluntar
Urcînd,cu rugăciunea
Stelar,din suflet
Suspinînd,de dorul
Antic,strămoșesc
Un vis,neprihănit
Podul,aspiraților
O Dacică,trăire
Astrul și mîndria
Țării, binecuvîntate
Estul,bucuriilor
Unic,al drepților
Nestemata ,Europei
Reverențioasă,printre stimații
Ăăă....lumii,civilizate
Simbolul,bunătății
Ăăă....idealul,pur
Realmente:Grădina,Maicii Domnului
Inelul,hărniciei
Tronul,credinței
Binecuvîntări, celeste.
Baza,solidarității
Indispensabilă și neprețuită-i
Naturala:Omenie
Emblema,Semenului
Civilizat și bun
Unită,cu Credința
Virtuoasă,în Faptele
Înflăcărate,Profesional
Neprihănite,Familiar
Trainic,Social
Ăăă...nețărmuite,oricînd
Răsărind,admirația
Inedit,aprecierea
Castă,a Oamenilor
Evlavioși și demni
Lumina și frumusețea
Evoluției,pe Pămînt
Simbolul,unu-i Rai
Tronul,desăvîrșirilor
Evidențiind,Dragostea Familiară.
Un apus,sau poate un răsărit
Uneori,oboseala
Natural,mă copleșește
Apusul,lucrului
Patriotic ,voluntar
Urcînd,cu rugăciunea
Stelar,din suflet
Suspinînd,de dorul
Antic,strămoșesc
Un vis,neprihănit
Podul,aspiraților
O Dacică,trăire
Astrul și mîndria
Țării, binecuvîntate
Estul,bucuriilor
Unic,al drepților
Nestemata ,Europei
Reverențioasă,printre stimații
Ăăă....lumii,civilizate
Simbolul,bunătății
Ăăă....idealul,pur
Realmente:Grădina,Maicii Domnului
Inelul,hărniciei
Tronul,credinței
Binecuvîntări, celeste.
Baza,solidarității
Indispensabilă și neprețuită-i
Naturala:Omenie
Emblema,Semenului
Civilizat și bun
Unită,cu Credința
Virtuoasă,în Faptele
Înflăcărate,Profesional
Neprihănite,Familiar
Trainic,Social
Ăăă...nețărmuite,oricînd
Răsărind,admirația
Inedit,aprecierea
Castă,a Oamenilor
Evlavioși și demni
Lumina și frumusețea
Evoluției,pe Pămînt
Simbolul,unu-i Rai
Tronul,desăvîrșirilor
Evidențiind,Dragostea Familiară.