Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 9 февраля
Просмотры: 203
Стихи из этой категории
Vis
Ca spuma mării de ușoară,
În brațe-mi șezi și dormi,
Cu tine gândurile-mi zboară,
Iar ochiul minții mi-l răstorni.
Și pielea marmură-ți lucește,
Un crin cu albele-i petale,
Un dar din lumile celeste,
Un înger adormit în poale.
În somnul tău, eu visuri am,
Și tainic te sărut pe gură,
Iar luna râde pe sub geam,
Și miezul nopții încet bătură.
Ferice, mi te văd mireasă,
O, zâna mea fără povești,
Curând vei fi împărăteasă,
Regatul inimii să-l stăpânești.
Privesc a farmecului noapte,
Cu buza mea pe tâmplele-ți reci,
Și-ți murmur calde șoapte:
Rămâi, a mea... pe veci!
Cu o strangere de mana
Cu o strangere de mana am inceput atunci trairea
Cand amandoi am suspinat
Si am dat frau liber unei simtiri
Ce pe amandoi ne a bucurat.
Cu o strangere de mana
Mi ai cuprins tot universul
Si inima si versul.
Cu o strangere de mana
Te am simtit in fiecare
Sarut.
Antidot
O dâră ca de sânge
Ni-i soarta-n astă lume,
C-un prădător feroce,
Adulmecând pe urme.
Dar care nu dispune
De colţi şi nici de gheare,
Ci-şi urmăreşte prada
Cu coasa la spinare.
Hai să fugim iubito!
Ca să scăpăm cu zile,
Să ne-ndreptăm degrabă
Spre munţii de iubire.
Şi-odată ajunşi acolo,
Mutându-ne de tot,
Să cultivăm iubire,
Al morţii antidot.
Pofta sufletului
Și mi-e poftă de-un vin în pahar,
Poftă ce mă-ndeamnă să scriu din nou.
Peste foi s-aștern iluzii fără hotar
Dar cuvintele mi se pierd în decor...
Mă forțez... cumva trag de mine
Și-ncerc gândul să-l aștern pe hârtie
Caut amintiri să le pun în rime
Din atâtea, să pot, să scriu... o poezie.
Închid ochii... mi-apari în gând
Privirea ta îmi lasă rima pe gene,
Vise, dorințe bat ca-ntr-un ecou.
Și-ncep să scriu, de dor... pe teme...
Scriu ceva rânduri și parfumul reapare
Parfum de-al tău vin îmi adie ușor...
De poftă... torn poezie-n pahar
Si las dorul sa fie pe foi autor...
Tată de fii
Din zori tot plouă neîncetat,
Iar picurii mi se-mpletesc pe frunte,
Mă plimb pe uliţa din sat,
Iar tâmplele-mi devin tot mai cărunte.
Trec ani în stoluri peste mine,
Se lasă vreme rea şi-n trup,
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e rău şi bine,
Şi urlu lung la viaţă ca un lup.
Puieţii de salcâm cândva, acum sunt peste casă,
Iar gardul s-a înclinat peste răzoare,
În partea dinspre hol, peretele încet se lasă,
Putere nu mai am, şi plâng, şi sufletul mă doare.
Cârcei de holbură se caţără pe uşă,
În curte iarba îmi întunecă fereastra,
Cu respiraţia greoaie şi mersul de păpusă,
Eu simt că nu mai aparţin de lumea asta.
Copiii mei, îmi sunt plecaţi departe,
Acasă n-au mai fost de ani şi ani,
Nu ştiu ce mare obstacol ne desparte,
Şi nici nu-mi mai vorbesc, de parc-am fi duşmani.
Vor auzi cândva o vorbă de prin sat,
Că am sfârşit cu inima mâhnită,
Şi-am plâns de dor şi atâta aşteptat,
Pe prispa casei aproape prăbuşită.
Or să mă-ngroape sub ai mei salcâmi,
Iar frunza lor, dulci doine o să-mi cânte,
Iar când vor fi şi ei bolnavi, bătrâni,
Să aibă milă de la Domnul, feciorii să nu-i uite.
Primăvara inimii mele
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulce amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Vis
Ca spuma mării de ușoară,
În brațe-mi șezi și dormi,
Cu tine gândurile-mi zboară,
Iar ochiul minții mi-l răstorni.
Și pielea marmură-ți lucește,
Un crin cu albele-i petale,
Un dar din lumile celeste,
Un înger adormit în poale.
În somnul tău, eu visuri am,
Și tainic te sărut pe gură,
Iar luna râde pe sub geam,
Și miezul nopții încet bătură.
Ferice, mi te văd mireasă,
O, zâna mea fără povești,
Curând vei fi împărăteasă,
Regatul inimii să-l stăpânești.
Privesc a farmecului noapte,
Cu buza mea pe tâmplele-ți reci,
Și-ți murmur calde șoapte:
Rămâi, a mea... pe veci!
Cu o strangere de mana
Cu o strangere de mana am inceput atunci trairea
Cand amandoi am suspinat
Si am dat frau liber unei simtiri
Ce pe amandoi ne a bucurat.
Cu o strangere de mana
Mi ai cuprins tot universul
Si inima si versul.
Cu o strangere de mana
Te am simtit in fiecare
Sarut.
Antidot
O dâră ca de sânge
Ni-i soarta-n astă lume,
C-un prădător feroce,
Adulmecând pe urme.
Dar care nu dispune
De colţi şi nici de gheare,
Ci-şi urmăreşte prada
Cu coasa la spinare.
Hai să fugim iubito!
Ca să scăpăm cu zile,
Să ne-ndreptăm degrabă
Spre munţii de iubire.
Şi-odată ajunşi acolo,
Mutându-ne de tot,
Să cultivăm iubire,
Al morţii antidot.
Pofta sufletului
Și mi-e poftă de-un vin în pahar,
Poftă ce mă-ndeamnă să scriu din nou.
Peste foi s-aștern iluzii fără hotar
Dar cuvintele mi se pierd în decor...
Mă forțez... cumva trag de mine
Și-ncerc gândul să-l aștern pe hârtie
Caut amintiri să le pun în rime
Din atâtea, să pot, să scriu... o poezie.
Închid ochii... mi-apari în gând
Privirea ta îmi lasă rima pe gene,
Vise, dorințe bat ca-ntr-un ecou.
Și-ncep să scriu, de dor... pe teme...
Scriu ceva rânduri și parfumul reapare
Parfum de-al tău vin îmi adie ușor...
De poftă... torn poezie-n pahar
Si las dorul sa fie pe foi autor...
Tată de fii
Din zori tot plouă neîncetat,
Iar picurii mi se-mpletesc pe frunte,
Mă plimb pe uliţa din sat,
Iar tâmplele-mi devin tot mai cărunte.
Trec ani în stoluri peste mine,
Se lasă vreme rea şi-n trup,
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e rău şi bine,
Şi urlu lung la viaţă ca un lup.
Puieţii de salcâm cândva, acum sunt peste casă,
Iar gardul s-a înclinat peste răzoare,
În partea dinspre hol, peretele încet se lasă,
Putere nu mai am, şi plâng, şi sufletul mă doare.
Cârcei de holbură se caţără pe uşă,
În curte iarba îmi întunecă fereastra,
Cu respiraţia greoaie şi mersul de păpusă,
Eu simt că nu mai aparţin de lumea asta.
Copiii mei, îmi sunt plecaţi departe,
Acasă n-au mai fost de ani şi ani,
Nu ştiu ce mare obstacol ne desparte,
Şi nici nu-mi mai vorbesc, de parc-am fi duşmani.
Vor auzi cândva o vorbă de prin sat,
Că am sfârşit cu inima mâhnită,
Şi-am plâns de dor şi atâta aşteptat,
Pe prispa casei aproape prăbuşită.
Or să mă-ngroape sub ai mei salcâmi,
Iar frunza lor, dulci doine o să-mi cânte,
Iar când vor fi şi ei bolnavi, bătrâni,
Să aibă milă de la Domnul, feciorii să nu-i uite.
Primăvara inimii mele
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulce amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Другие стихотворения автора
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Parfumul unei clipe
Când gânduri mi se pierd
Prin amintiri...În ceață,
Aprind țigara și din fum
Împletesc o clipă de speranță.
Cu patos privesc în mine
Nu pot decât să-mi aduc
Singură un strop de fericire
Visând la tine în amurg.
Oftez și mă-ntreb de ești bine
Tot nu am înțeles, de ce așa!?...
De ce doar eu în povestea noastră
Mai rătăcesc căutând împlinirea...
Parfumul tău adie în mine
Atat de intens uneori il simt...
Ce pot face!? Ai rămas parte din mine
Că nu mi-e dor... degeaba mă mint!
Inca...
De la extaz la agonie
M-ai omorât puţin câte putin
Mi-esti doar o muza-n poezie
Când mi-este dor de al tău vin.
Eu inca ma gandesc la tine
Tu ești cum ești
Dar eu te vad cum vreau
Si plang mult a noastră despărțire
De dor, din lacrimi te mai beau..
Deși un timp m-ai indragit
Și ti-a placut sa îmi vorbești
Dar viata doar ti-a dăruit
Simțiri cu care doar sa ma ranesti.
Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum
Căci timpul nostru I-ai apus demult
Tăcerea-ti e prezentul meu
lar viitorul nu va fi nicicând..
Fetița mea, un dar sublim
O vreme-n ochii mei au curs tăceri,
Lacrimi și neputinți ce n-au cuvânt.
Când lumea-și arunca a ei păreri
Fără a ști ce duc și port în gând.
Când toți râdeau fără vreun rost,
Eu îi țineam mâna mai tare
Cu orice luptă și-orice cost
I-am pus în piept mereu un soare.
Da! Fetița mea e diferită...
Diversă, dar un dar sublim!
Într-o îmbrăţişare dăruiește
Tot ce noi, adulții, uităm să dăruim.
Știi... nu e ușor să fii părinte!
Când toți ti-l judecă fără vreun sens
C-are alt ritm, alt glas, altfel de minte,
... nerealizând că e un dar ceresc...
I-am întins brațele fără hotar
Mereu în suflet cu gând blând,
Căci e-un copil ce nu stă în tipar
Dar poartă minuni ce nu se vând.
În ochii-i mari de un căprui senin
Se nasc ades sclipiri de curcubeu
Și deși pare pentru unii diferită,
Cerului ii este dragă... și-așa va fi mereu.
O vreme-n ochii mei s-au scurs dureri...
N-am renunțat... pășind în gând cu ea
Azi suntem bine fără temeri
Prin viață zboară lin ca pasărea...
Te rog
Te rog mai sună-mă și-ntreabă-mă cum sunt,
ce suflet cu dor mai port în gând, ce ochi îmi trec prin
amintire, și de mai știu de tine unica iubire...
Suna-ma sa ma intrebi ce beau, din ce izvor, să-mi
alin setea, să-mi treacă de dor! Ce mă inspiră când de
tine scriu, te chem demult...poate apari intr-un târziu!
Mai sună-mă de număru-mi mai știi, sau l-ai uitat
blocat pe vesnicie..într-o zi de mână sa ma prinzi sa
vii, si îmbrăţișări sa-mi dai 1000.
Ştiu...ochii mei sunt prea cuminți. Si deseori sunt
visători și triști
A trecut timp, demult nu ne-am vorbit, parfumul
tău inca îl simt ...si glasul tău atât de mult as vrea, când
spun ALO...să aud vocea ta!
De ce nu suni sau dă-mi măcar mesaj., de te
gandesti și tu la mine! uneori am dor imens de tine..
de-un vin...moment de fericire.
Am obosit să te văd doar in vise .Sa te caut in
oricine cu privirea.
Ma pierd prin sutele de versuri scrise..doar asa
eliberez durerea.
Tresar ades la alt tău nume și stiu ca nu e reciproc
Lăsând sa treacă timpul, sperând la un "ceva"
Dar în sufletul tău nu am avut vreun loc
Doar m-ai lăsat sa cred ca as putea avea..
Doar poate intr-o zi cu soare-ti va păsa
De ce mai fac, cum sunt, cum o mai duc
Ti-as sopti îìn timp ce te-as imbratisa
Cum ai plecat e tot ce doare si-a durut.
De ziua iubirii
De ziua iubirii am ieșit la plimbare
Să mă încălzească razele de soare
Am primit în dar un buchet de flori
Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.
Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară
Pe străzi doar siluete zâmbitoare
Pășeam agale în gând cu tine
Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.
Mi-a fost atât de teamă să-l trimit
Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.
Și tot plimbându-mă prin gânduri
Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.
N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea
Vreau doar să știi că m-am gândit la tine
A fost un gest din toată inima
Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.
Căci ai rămas imprimat în sufletul meu
Aș putea spune că mi l-ai pătat
Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...
... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat...
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Parfumul unei clipe
Când gânduri mi se pierd
Prin amintiri...În ceață,
Aprind țigara și din fum
Împletesc o clipă de speranță.
Cu patos privesc în mine
Nu pot decât să-mi aduc
Singură un strop de fericire
Visând la tine în amurg.
Oftez și mă-ntreb de ești bine
Tot nu am înțeles, de ce așa!?...
De ce doar eu în povestea noastră
Mai rătăcesc căutând împlinirea...
Parfumul tău adie în mine
Atat de intens uneori il simt...
Ce pot face!? Ai rămas parte din mine
Că nu mi-e dor... degeaba mă mint!
Inca...
De la extaz la agonie
M-ai omorât puţin câte putin
Mi-esti doar o muza-n poezie
Când mi-este dor de al tău vin.
Eu inca ma gandesc la tine
Tu ești cum ești
Dar eu te vad cum vreau
Si plang mult a noastră despărțire
De dor, din lacrimi te mai beau..
Deși un timp m-ai indragit
Și ti-a placut sa îmi vorbești
Dar viata doar ti-a dăruit
Simțiri cu care doar sa ma ranesti.
Caut un semn divin dar nu găsesc nicicum
Căci timpul nostru I-ai apus demult
Tăcerea-ti e prezentul meu
lar viitorul nu va fi nicicând..
Fetița mea, un dar sublim
O vreme-n ochii mei au curs tăceri,
Lacrimi și neputinți ce n-au cuvânt.
Când lumea-și arunca a ei păreri
Fără a ști ce duc și port în gând.
Când toți râdeau fără vreun rost,
Eu îi țineam mâna mai tare
Cu orice luptă și-orice cost
I-am pus în piept mereu un soare.
Da! Fetița mea e diferită...
Diversă, dar un dar sublim!
Într-o îmbrăţişare dăruiește
Tot ce noi, adulții, uităm să dăruim.
Știi... nu e ușor să fii părinte!
Când toți ti-l judecă fără vreun sens
C-are alt ritm, alt glas, altfel de minte,
... nerealizând că e un dar ceresc...
I-am întins brațele fără hotar
Mereu în suflet cu gând blând,
Căci e-un copil ce nu stă în tipar
Dar poartă minuni ce nu se vând.
În ochii-i mari de un căprui senin
Se nasc ades sclipiri de curcubeu
Și deși pare pentru unii diferită,
Cerului ii este dragă... și-așa va fi mereu.
O vreme-n ochii mei s-au scurs dureri...
N-am renunțat... pășind în gând cu ea
Azi suntem bine fără temeri
Prin viață zboară lin ca pasărea...
Te rog
Te rog mai sună-mă și-ntreabă-mă cum sunt,
ce suflet cu dor mai port în gând, ce ochi îmi trec prin
amintire, și de mai știu de tine unica iubire...
Suna-ma sa ma intrebi ce beau, din ce izvor, să-mi
alin setea, să-mi treacă de dor! Ce mă inspiră când de
tine scriu, te chem demult...poate apari intr-un târziu!
Mai sună-mă de număru-mi mai știi, sau l-ai uitat
blocat pe vesnicie..într-o zi de mână sa ma prinzi sa
vii, si îmbrăţișări sa-mi dai 1000.
Ştiu...ochii mei sunt prea cuminți. Si deseori sunt
visători și triști
A trecut timp, demult nu ne-am vorbit, parfumul
tău inca îl simt ...si glasul tău atât de mult as vrea, când
spun ALO...să aud vocea ta!
De ce nu suni sau dă-mi măcar mesaj., de te
gandesti și tu la mine! uneori am dor imens de tine..
de-un vin...moment de fericire.
Am obosit să te văd doar in vise .Sa te caut in
oricine cu privirea.
Ma pierd prin sutele de versuri scrise..doar asa
eliberez durerea.
Tresar ades la alt tău nume și stiu ca nu e reciproc
Lăsând sa treacă timpul, sperând la un "ceva"
Dar în sufletul tău nu am avut vreun loc
Doar m-ai lăsat sa cred ca as putea avea..
Doar poate intr-o zi cu soare-ti va păsa
De ce mai fac, cum sunt, cum o mai duc
Ti-as sopti îìn timp ce te-as imbratisa
Cum ai plecat e tot ce doare si-a durut.