A

De ce sa pleci?

Stii doar ca tot aici te intorci.

Ca tot aici iti e mai bine

Decat oriunde in alte parti

Ca oriunde ai pleca

Gandul ti e tot la mine

Ca oricine ar incerca

Tot cu mine ti e cel mai bine

Ca tot la pieptul meu ajungi

Si eu tot in bratele tale

Nu vezi ca n ai cum sa distrugi

Ca sentimentele astea s reale?

Ca iubirea nu se termina

De vrei sau de nu vrei

Ca esti in viata mea lumina

Esti inima si ochii mei

Ca te iubesc atat de mult

Pe Pamant nu s a mai vazut

Ca mi as da viata pentru tine

Tu ai fost facut pentru mine

Ca si de as vrea sa te urasc

Stiu sigur ca nu as putea

Dar pot acum sa recunosc

Ca tu esti jumatatea mea

Mi e dor să te aud cum respiri

lângă mine,

în întuneric,

când nu se vede nimic

dar se simte tot.

Mi e dor de respirația ta pe pielea mea,

de căldura ta

care mă liniștea.

De felul în care, fără cuvinte,

părea că-mi spui

„Sunt aici”

prin felul în care respirai.

Și era suficient.

Pentru că atunci

nu mi era frică de nimic.

Și acum încerc să-mi amintesc

cum eram

în brațele tale,

ascultându-ți respirația

ca pe cel mai frumos sunet din lume.

Încă te iubesc atât de mult

Ştiu că tu nu-mi mai crezi niciun cuvânt

Dar nu-i păcat că te iubesc

E păcatul tău că eu mă chinuiesc

N-am ce să fac, sunt vinovată

Oare mai putem încerca odată?

Tu spui clar nu, că nu mai simţi nimic

Dar inima ta frumoasă, sigur mai simte un pic

Nu ţi-am văzut demult ochii frumoşi şi privirea caldă

Aşa ţi-aş fi putut spune că văd în ochii tăi

cât îţi sunt de dragă

Totuşi eu simt şi de la depărtare

Şi pe tine inima te doare

Şi ţie îţi este dor, şi tu te chinuiești 

Ştiu că încerci să nu mă mai iubeşti

Iubirea noastră e adevărată

Ea nu merită să fie atât de uşor uitată

Toate clipele trăite, toate momentele

frumoase

Nu ai cum să crezi că şi ele au fost false

Ce am trăit noi doi e demn să fie scris

Cine ar citi, ar crede că e doar un vis

Căci a fost prea frumos, cum vezi doar în poveşti

Îmi zâmbea sufletul când vedeam cum mă priveşti

Aş putea scrie mii de pagini, despre iubirea

noastră

Unică precum e şi floare albastră

N-am înţeles pe atunci ce e iubirea adevărată

Nici nu m-am gândit că tu ai să pleci

vreodată

Sunt sinceră acum, mai mult ca niciodată

Mă gândeam că dragostea ce mi-o purtai o

să poată

Să treacă peste multe, să treacă peste toate

Şi că ai fi rămas lângă mine până la moarte

Aş da orice acum, să pot schimba ceva

Încep să îmi dau seama că nu vreau pe

altcineva

Nu pot simţi cu nimeni ce am simţit cu tine

Te-ai gândit că poate eu sunt răul ce ţi face

bine?

Şi că tu pentru mine eşti tot ce am nevoie?

Bărbatul ce mă face să mă simt femeie.

Dacă ai știi...

Câte seri îți ofer ție,

Stau și-mi imaginez cât de frumos ne-ar sta împreună 

Pe o pajiște pustie.

Dacă ai știi...

Câte seri îți ofer ție,

Rugându-mă la Dumnezeu 

Să aibă mereu grijă de tine.

Dacă ai știi...

Câte seri îți ofer ție,

Suspinând lacrimi în pernă 

Înțelese doar de tine.

Dacă ai știi...

Câte seri îți ofer ție,

Dând timp pentru noi,

Nu te-ai mai întreba 

Cât de puternică e pentru tine, dragostea mea.

Dacă ai știi...

Câte seri îți ofer ție,

M-ai lua în brațe, nu m-ai lăsa 

Am merge împreună în lume să-ți arăt dragostea mea.

A visat în ceasul morții

Cum s-au scuturat copacii.

Ea se-ndreaptă spre fereastră

Și fața i se face albă.

Cassian vrea să intre, dar sufletul ei nu-l lasă,

El cu strigăt furios deschide ușa, încă îi pasă.

Alături de plânsetele lui și fața ei cu zâmbet indiferent,

S-aud ultimele sunete ale ceasului persistent.

Ea îi cade deja moartă, bietul trandafir uscat,

Un cadavru lipsit de viață; a plecat, lăsând în urmă al său păcat.

Totuși, e plină lumea de suflete pustii.

Autor Zamurca Alina 

Compusă pe 18.02.2025

Cu tine lumea-i mai frumoasă,

Lângă tine eu mă simt acasă.

Privirea ta îmi dă lumină,

Iar inima nu mai suspină.

Când ești aproape, totul cântă,

Chiar și tăcerea e mai blândă.

Tu ești răspuns la orice dor,

Tu faci din clipă viitor.

Cu tine zilele-s senine,

Iar nopțile sunt pline, pline.

De vise calde și iubire,

De pace, dor și fericire.

Cu tine lumea prinde viață,

Iar timpul parcă nu mă-ngheață.

Rămâi cu mine, viața-mi pasă,

Lângă tine eu mă simt acasă.

Paradisul nostru se destramă...

Doare...doare atât de mult

Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,

Dar eu ştiu ce am de făcut.

Prea mult m-am hrănit cu iluzii

Şi am visat prea mult,

Tu-mi spui să nu mă grăbesc

Dar eu ştiu ce am de făcut.

Fii pe pace,  eu nu voi suferi

Sunt puternică, o să mă descurc.

Tu-mi dai sfaturi despre viaţă

Eu...ştiu ce am de făcut

Negreşit că o să-ţi pară rău

Te vei gândi cândva la trecut

Nu mă opri, te rog

Eu ştiu ce am de făcut!

De într-o zi vreun dor de noi te va lovi

Să mă cauți în versuri ce ți le-am pictat. 

lubirea, dorul și durerea  rămân scrise-n poezii

Și nesfârșita clipă când eu... te-am așteptat.

Să nu regreți sfârșitul ce între noi n-a fost

Căci niciodată nu este prea târziu!

Sunt poezii scrise din inimă c-un rost

Pentru o clipă când mi-am dorit să-ți fiu.

De într-o zi dorul nu-l vei putea opri

Încearcă către mine să faci un gest de-un pas

Căci negreșit în toate mă vei întâlni

Păstrând o umbră de speranţă, pentru un bun rămas..

Mă-ntorc, privesc, nimic nu văd

Dar simt că ești atât de-aproape,

Și parcă mă inviți să merg cu tine

Însă eu fug departe-n noapte.

Nu știu de ce refuz să mă apropii

Când inima îmi bate ca nebuna,

Iar mintea mă trimite către tine

Spunând că tu-mi vei fi stăpâna.

 Ne știm demult, dar, cam atât

Fără a face pasul spre înainte,

Doar am flirtat și ne-am oprit

Fără a ține cont de simțăminte.

Și timpul trece, nu stă pe loc

Iar noi rămânem doar amici,

Ce bine-ar fi să trecem pragul

Și să scăpăm de-a noastre frici.

Simțim că-n noi sunt sentimente

Ce se doresc a fi puse-n-mpreună,

Dar încă ne lipsește cred curajul

De a iubi, a fi iubit și zice...noapte bună!

.............................................

Acum în doi ne consumăm iubirea

Ce încă arde-n noi și merge înainte,

Iar eu o povestesc prin vers cu rimă

Înșiruind pe foi, tot ce-mi aduc aminte!