Tu iartă-mă mamă

Am vrut să fiu cu adevărat iubită

Să port rochii și pantofi

Să fiu un pic măcar auzită

De cel ce nu ma iubit deloc !

Am vrut să simt căldura sufletească

Să dansăm ,filme sa privim ,

Iar el a ales să mă părăsească

Fiindcă nu ne potrivim

Eu sunt soare ,iar el lună,

Eu sunt apă ,iar el foc ,

Eu sunt floare ,iar el furtună ,

Nu ne potrivim deloc !

RĂSARE LUNA...

Din cetină albastră tremurândă,

din doină, lacrimi şi dureri,

răsare luna cea plăpândă...

La poartă, tu... aştepţi de ieri!...

Din zbor de fluturi alb-albaştri,

din iarbă, noapte şi viori,

răsare luna printre aştrii...

La poartă, tu... aştepţi în zori!...

Din gânduri adormite pe-o cămaşă,

din vise rătăcite printre vremuri,

răsare luna nărăvaşă...

La poartă, tu... aştepţi şi tremuri!...

Din dimineţi ascunse în rouă,

din flori şi doruri ce înfrângi,

răsare luna, luna nouă...

La poartă, tu... aştepţi şi plângi!...

Din zumzet dulce de albină,

din floarea de salcâm şi crini,

răsare luna, luna plină...

La poartă, tu... aştepţi, suspini!...

Din doruri scrise în calendar,

din amintiri pierdute în noapte,

răsare luna de cleştar...

La poartă, tu... şi a' tale şoapte!...

Din flori de nufăr alb pe lac,

din lebede, conduri şi ciocârlani

răsare luna în hamac...

La poartă, tu... de mii de ani!...

Dintr-o poveste milenară,

din barba albă de pitic,

răsare luna iar şi iară...

La poartă, tu... nu zici nimic!...

Din neputinţe, patimi şi război,

din umbre, flăcrări şi tăciuni,

răsare luna peste noi...

La poartă, tu... în rugăciuni!...

Noi vrem să răsărim din soare

şi să ne iei de mână (ca atunci!),

dar suntem duşi în lumea care doare...

La poartă, tu... şi nu te culci!...

Noi vrem să răsărim din lună

şi să îţi trimitem sărutări,

dar suntem duşi în lumea cea nebună...

La poartă, tu... în depărtări!....

Noi vrem să răsărim din stele

şi să ne strângi cu braţul drept,

dar suntem duşi în lumea cu zăbrele...

La poartă, tu... cu mâinile pe piept!...

Mama chip senin si bland ,

Departe pleci razand,

Dar in urma ta tu lasi, 

Mare dor si suferita.

Pleci grabita in loc sfant,

Pleci de acasa,

Pleci in gand,

Pleci dar tu uiti sa mai vi.

Te astept in pragul usii,

Te astept sa vi maicuta mea,

O imbratisare am nevoie,

O alinare in prinde bine.

Vino mama mea frumoasa,

Vino tu in gand la mine,

Vino si adumi alinarea ta,

Am nevoie de incurajarea ta.

Maicuta mea suflet senin,

Tu departe ai plecat,

In urma mai lasat,

Dar mai incurajat.

Mi-ai dat curajul tau,

Imi dai puterea ta,

Ma indrumi pe drumul cel bun,

Aici ramai mereu,

      In inimioara mea.

Ce mult am încercat să-ți spun,

Ce ai fi vrut să afli de la mine,

Să știi de ce-am ales alt drum,

Și nu te-am ascultat pe tine

M-ai dus de mic la grădiniță,

Și m-ai convins să învăț carte,

Mi-ai pus în mână toc și peniță,

Și litera am scris-o târziu în noapte

M-ai îndemnat să lupt în viață,

Să nu mă las calcat în picioare,

Trezirea să fie dis de dimineață,

Și lucrului făcut, să-i dau valoare

Te-ai bucurat când am învins,

Și-ai plâns cu mine la necaz,

Spre înainte tu m-ai împins,

Și lacrima mi-ai șters-o pe obraz

.................................

Anii în timp au venit peste noi,

Și ne-au adus bune și rele,

Și zid solid am ridicat noi doi,

Ca stavilă s-avem în clipe grele

..........................

Acum când ai plecat la Cer,

Te plàng și-mi cer iertare,

Și nu-mi rămâne decât să sper,

Să te revăd...în viața viitoare!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

PARTEA I — 10 Poezii Inspiraționale pentru Femei

1. Femeia cu Credință

Femeie, nu uita niciodată

Cât de prețios este sufletul tău,

Nu frumusețea care trece

Îți dă adevărata valoare.

În inima care se roagă,

În mâna care știe să ajute,

În lacrima care se transformă-n speranță,

Se ascunde o frumusețe nevăzută.

Mergi înainte cu Dumnezeu,

Chiar dacă drumul este greu,

Căci Domnul vede lupta ta

Și cunoaște sufletul tău.

2. Fiică a Luminii

Fiică a luminii, nu te teme

De ziua care stă să vină,

Dumnezeu aprinde în suflet

O candelă plină de lumină.

Nu lăsa lumea să-ți spună

Că nu ești destul de puternică,

Căci prin credință și iubire

Inima poate deveni puternică.

Ridică privirea către cer

Și păstrează pacea în tine,

Căci Dumnezeu merge înaintea ta

Și poate transforma totul în bine.

3. Puterea unei Inimi Blânde

Nu întotdeauna cel mai puternic

Este cel care vorbește tare,

Uneori puterea se ascunde

În răbdare și în iertare.

O inimă blândă nu este slabă,

Ci poartă o tainică putere,

Ea poate aduce pacea

Acolo unde lumea cere durere.

Femeie, păstrează-ți bunătatea,

Dar mergi cu fruntea sus,

Căci Dumnezeu vede frumusețea

Sufletului care I-a fost supus.

4. Nu-ți Pierde Speranța

Vor fi zile în care vei plânge,

Și zile în care vei obosi,

Dar nu lăsa o clipă grea

Să-ți spună că nu mai poți trăi.

Dumnezeu cunoaște lacrima

Pe care nimeni n-a văzut-o,

Și poate aduce vindecare

Inimii care a suferit.

Nu-ți pierde speranța, femeie,

După iarnă vine primăvara,

Iar după o noapte întunecată

Dumnezeu poate trimite iar lumina.

5. Frumusețea Sufletului

Nu oglinda îți spune întreaga poveste,

Nici lumea nu îți cunoaște valoarea,

Căci adevărata frumusețe crește

Acolo unde locuiește iubirea.

Un suflet care iartă și ajută,

O inimă care știe să se roage,

Strălucesc mai mult decât aurul

Și decât toate lucrurile care trec.

Păstrează-ți sufletul aproape de Dumnezeu

Și lasă iubirea să-ți fie podoabă,

Căci ceea ce este zidit în inimă

Rămâne atunci când timpul se grăbește.

6. Dumnezeu Îți Cunoaște Drumul

Poate nu știi unde te conduce

Drumul vieții tale astăzi,

Dar Dumnezeu vede cărarea

Chiar și atunci când tu nu o vezi.

Încredințează-I grijile tale

Și mergi înainte pas cu pas,

Nu trebuie să cunoști tot viitorul,

Ci să ai credință pentru ceasul de acum.

Dumnezeu nu uită niciun suflet

Care Îl caută cu sinceritate,

Iar iubirea Lui poate deveni

Puterea ta în fiecare zi.

7. Ridică-te, Femeie

Ridică-te, femeie, când ai căzut,

Nu lăsa trecutul să-ți spună cine ești,

Cu Dumnezeu există întotdeauna

O cale nouă pe care să pornești.

Nu ești definită de greșeli,

Nici de cuvintele care te-au rănit,

Ești un suflet chemat la lumină,

Un om pentru care Hristos a iubit.

Ridică-te cu nădejde în inimă,

Și lasă trecutul în mâna Domnului,

Căci înaintea ta se poate deschide

Un drum nou, sub lumina Cerului.

8. Floarea Credinței

Ca o floare care crește

Chiar și după ploi și vânt,

Așa poate înflori sufletul

Care își pune nădejdea în Cel Sfânt.

Nu toate zilele sunt senine,

Dar rădăcinile pot deveni mai tari,

Atunci când credința este adâncă

Și inima se roagă în tăcere.

Înflorește acolo unde Dumnezeu

Te cheamă să aduci iubire,

Și lasă parfumul bunătății

Să devină o binecuvântare.

9. O Coroană Nevăzută

Nu căuta mereu coroane de aur,

Nici laude care se risipesc,

Căci Dumnezeu vede în taină

Binele pe care îl dăruiești.

Fiecare lacrimă de iubire,

Fiecare faptă bună făcută,

Poate deveni înaintea Cerului

O comoară nevăzută.

Poartă cu demnitate credința,

Cu smerenie și inimă curată,

Căci cea mai frumoasă coroană

Este o viață trăită cu iubire adevărată.

10. Mergi Înainte cu Dumnezeu

Femeie, mergi înainte cu pace,

Nu te opri din cauza fricii,

Dumnezeu poate deschide porți

Acolo unde nu vezi ieșire.

Poate drumul este lung,

Poate uneori vei obosi,

Dar mâna Domnului te susține

Și îți dă putere în fiecare zi.

Păstrează-ți credința și zâmbește,

Privește spre cer cu dor,

Căci Dumnezeu poate face din viața ta

O poveste plină de lumină și speranță.

✝️ PARTEA A II-A — 20 de Poezii Creștine Inspiraționale

11. Dumnezeu Este Refugiul Meu

Când lumea devine furtunoasă

Și sufletul caută un liman,

Îmi ridic privirea către Cer

Și chem numele Tău în gând.

Tu ești refugiul meu, Doamne,

În zilele de încercare,

Stânca pe care pot rămâne

Când se ridică valul mare.

Nu mă tem, căci nu merg singur,

Tu cunoști drumul meu întreg,

Și chiar atunci când nu înțeleg,

Aleg în Tine să mă încred.

12. Un Nou Început

Nu există noapte atât de lungă

Încât să nu vină dimineața,

Nu există inimă atât de rănită

Încât să nu poată găsi speranța.

Dumnezeu ne dă o nouă zi,

O nouă șansă să iubim,

Să cerem iertare, să iertăm

Și mai aproape de El să fim.

Nu rămâne prizonierul trecutului,

Ridică-te și mergi din nou,

Căci harul lui Dumnezeu poate face

Dintr-o inimă frântă un suflet nou.

13. Când Te Roagă Inima

Când nu mai găsești cuvinte

Și sufletul tău este obosit,

Lasă inima să se roage

Înaintea Celui Preaiubit.

Dumnezeu înțelege tăcerea,

Înțelege lacrima ce cade,

Și ascultă suspinul ascuns

Pe care nimeni nu îl poate auzi.

Nu ai nevoie de multe cuvinte,

Spune doar: „Doamne, sunt aici”,

Iar rugăciunea sinceră

Poate deschide cerul din adânc.

14. Mâine Va Fi Lumină

Poate astăzi cerul este înnorat

Și drumul pare prea greu,

Dar nu uita: dincolo de nori

Strălucește mereu Dumnezeu.

Mâine poate vei vedea răspunsul

Pentru care astăzi te rogi,

Până atunci, păstrează credința

Și nu renunța când ești în nevoi.

Fiecare noapte are un sfârșit,

Fiecare iarnă o primăvară,

Iar Dumnezeu poate trimite lumină

Chiar și în cea mai grea seară.

15. Harul lui Dumnezeu

Nu pot număra toate darurile

Pe care le-am primit în viața mea,

Dar știu că harul lui Dumnezeu

M-a ridicat de fiecare dată.

Când am căzut, mi-a dat putere,

Când am plâns, mi-a dat alinare,

Când m-am pierdut, mi-a aprins

O lumină pe a mea cărare.

Harul nu se câștigă prin mândrie,

Ci se primește cu inimă smerită,

Ca o ploaie peste pământul uscat,

Ca o speranță mereu dăruită.

16. Păstrează Candela Aprinsă

Păstrează candela credinței

Aprinsă în sufletul tău,

Nu o lăsa stinsă de teamă

Sau de grijile vieții mereu.

Hrănește-o cu rugăciune,

Cu iubire și cu adevăr,

Ca atunci când noaptea se lasă

Să ai lumină pe drum.

Căci Dumnezeu vede candela

Pe care o păstrezi în taină,

Și lumina unei inimi credincioase

Nu se pierde în noaptea străină.

17. Iubirea Nu Cade Niciodată

Pot trece anotimpurile,

Se pot schimba multe în lume,

Dar iubirea adevărată rămâne

Ca o lumină ce poartă un nume.

Iubirea lui Dumnezeu nu obosește,

Nu pleacă atunci când greșim,

Ci ne cheamă iar la lumină

Și ne învață cum să iubim.

Iubește și tu pe aproapele tău,

Ajută fără să ceri răsplată,

Căci o inimă plină de iubire

Este o inimă binecuvântată.

18. În Tăcerea Rugăciunii

În tăcerea unei camere,

Când lumea întreagă a adormit,

Sufletul poate vorbi cu Dumnezeu

Mai sincer decât a vorbit.

Nu există ziduri între Cer

Și inima care se roagă,

Căci Dumnezeu ascultă glasul

Celui care Îl cheamă cu dragoste.

În liniștea rugăciunii găsești

O pace pe care lumea n-o dă,

O putere care nu se vede,

Dar care te poate ajuta.

19. Crucea Îmi Arată Drumul

Privesc spre Crucea lui Hristos

Și văd iubire și iertare,

Văd un Dumnezeu Care ne-a iubit

Până la capăt, fără încetare.

Când drumul meu devine greu,

Îmi amintesc de Golgota,

Și înțeleg că după suferință

Poate veni și biruința.

Crucea nu este sfârșitul drumului,

Ci semnul unei mari iubiri,

Căci după moartea Mântuitorului

A răsărit lumina Învierii.

20. Nu Te Opri din Rugăciune

Roagă-te când ești fericit,

Roagă-te când inima te doare,

Roagă-te când ai răspunsuri

Și când ai întrebări fără număr.

Rugăciunea nu este doar cerere,

Ci și mulțumire și iubire,

Este drumul inimii către Dumnezeu

Și izvorul unei noi puteri.

Nu te opri din rugăciune,

Chiar când răspunsul întârzie,

Căci Dumnezeu lucrează uneori

În feluri pe care nu le vezi.

21. Calea Bunătății

Nu ai nevoie de bogății

Ca să aduci lumină în lume,

O inimă bună poate deveni

O rază care poartă un nume.

Alege să ajuți, să ierți,

Să ridici pe cel căzut,

Căci în fiecare om pe care-l întâlnești

Poți lăsa un bine nevăzut.

Mergi pe calea bunătății,

Chiar dacă uneori este greu,

Căci fiecare pas făcut cu iubire

Te apropie de Dumnezeu.

22. După Lacrimi

După lacrimi poate veni zâmbetul,

După durere poate veni pacea,

Dumnezeu nu uită niciodată

Inima care Își pune în El nădejdea.

Poate nu înțelegem toate drumurile

Și nici toate încercările vieții,

Dar putem merge înainte cu credință

Sub ocrotirea bunătății.

Nu lăsa lacrimile să-ți fure

Toată frumusețea unei zile,

Căci Dumnezeu poate transforma

Durerea în noi puteri și în minuni.

23. Credința Mută Munții

Nu întotdeauna munții se mută

Din fața drumului nostru,

Uneori Dumnezeu ne dă putere

Să urcăm până pe vârful lor.

Credința nu înseamnă o viață

Fără încercări și fără durere,

Ci puterea de a merge înainte

Cu Dumnezeu drept sprijin și putere.

Privește muntele și spune:

„Cu Dumnezeu nu sunt singur!”,

Apoi fă un pas după altul

Și vei vedea cât de departe poți ajunge.

24. O Rază de Speranță

O singură rază de lumină

Poate risipi noaptea grea,

O singură rugăciune sinceră

Poate ridica inima ta.

Nu disprețui lucrurile mici,

Un pas, un cuvânt, o faptă bună,

Căci Dumnezeu poate face din puțin

O lumină pentru lumea întreagă.

Ține speranța în suflet,

Ca pe o comoară prețioasă,

Și lasă credința să-ți lumineze

Fiecare zi și fiecare casă.

25. Dumnezeu Este Aproape

Nu trebuie să urci pe munți înalți

Ca să-L găsești pe Dumnezeu,

El este aproape de inima

Care Îl cheamă în sufletul său.

Este aproape când te rogi,

Când ierți și când ajuți,

Când alegi să faci binele

Și să ridici pe cei căzuți.

Oriunde mergi, nu uita

Că Dumnezeu poate fi aproape,

Iar o inimă care Îl caută

Găsește lumină chiar și în noapte.

26. Viața Este un Dar

Viața este un dar primit

Pe care nu trebuie să-l risipim,

Să iubim, să sperăm, să ajutăm

Și în pace să trăim.

Nu știm câte zile ne sunt date,

De aceea să nu amânăm

Cuvântul bun și iertarea

Pe care astăzi le putem da.

Mulțumește pentru dimineață,

Pentru pâinea de pe masă,

Pentru oamenii dragi din viața ta

Și pentru Dumnezeu, Care nu ne lasă.

27. Când Dumnezeu Îți Deschide Drumul

Uneori o ușă se închide

Și inima se umple de întrebări,

Dar poate Dumnezeu pregătește

Un drum spre alte depărtări.

Nu te teme de schimbare,

Nu te teme de un început,

Căci uneori trebuie să pleci

Ca să descoperi ce ai pierdut.

Încredințează-ți pașii Domnului

Și mergi înainte cu speranță,

Căci El poate transforma o încercare

Într-o nouă binecuvântare.

28. Cântecul Recunoștinței

Îți mulțumesc, Doamne, pentru soare,

Pentru ploaie și pentru pâine,

Pentru ziua pe care o trăiesc

Și pentru speranța zilei de mâine.

Îți mulțumesc pentru fiecare om

Care mi-a fost alături la nevoie,

Pentru lecțiile grele ale vieții

Care m-au învățat să merg înainte.

Când inima știe să mulțumească,

Chiar și puținul devine bogăție,

Iar fiecare zi se transformă

Într-un cântec plin de bucurie.

29. Hristos, Lumina Mea

Când nu mai știu unde să merg,

Hristos, fii Lumina mea,

Când drumul pare fără sfârșit,

Fii călăuza inimii mele.

Tu ai biruit întunericul,

Tu ai adus speranță în lume,

Și sufletul care Te urmează

Nu se pierde, ci găsește drumul.

Rămâi cu mine, Doamne Iisuse,

În fiecare zi și fiecare noapte,

Și ajută-mă să duc lumina Ta

Acolo unde alții caută speranță.

30. Mergem Spre Lumină

Suntem călători prin această lume,

Cu bucurii și cu încercări,

Dar fiecare zi ne poate apropia

De Dumnezeu și de ceruri.

Să nu ne pierdem speranța

Atunci când drumul este greu,

Căci la capătul fiecărei furtuni

Poate răsări lumina lui Dumnezeu.

Să mergem înainte cu iubire,

Cu credință și cu pace în suflet,

Și să ne ajutăm unii pe alții

Pe drumul către Cel Preasfânt.

Mama, scump și dulce cuvânt 

Și cea mai bună ființă de pe pământ. 

Cea mai bună și frumoasă, 

Iubitoare și miloasă, 

Scumpă și înțelegătoare, 

Ea e singura ce-mi oferă alinare. 

Mama, draga și iubita de ea, 

O mai supăr că greșesc, 

Chiar dacă nu îmi doresc, 

Dar ea mă înțelege și mă iartă, 

Căci este a mea mamă. 

O ador și prețuiesc, 

Cel mai mul o iubesc, 

Căci m-a ajutat să cresc, 

Să merg și să vorbesc. 

m-a înțeles și nu m-a judecat, 

Nici atunci când prea strâmb am călcat. 

Nimeni n-ar fi suportat 

Atâtea câte mama a îndurat, 

Și aș vrea să nu mai fie supărată din caza mea, 

De aceea încerc a mă schimba. 

Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul 
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.

Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.

Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.

Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă, 
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!