Iubeste-ti mama
Iubeste-ti mama
Tu cel ce mai ai o mama
Fii fericit ca inca o ai
Vocea ei calda sa-ti spuna
Veniti la mama in vizita
Iubeste-ti mama
O vorba buna sa-i soptesti
Numai o mama stie bine
Cum inima sa ti-o aline
Raspunde-i cu blandete
cand te cheama
Iubeste-ti mama
Nimeni nu te va iubi
asa cu te iubeste mama
Ce bine e cand ai o mama
Mai vrea si ea o alinare
Ea pentru tine s-a trudit
Iubeste-o si respect-o
Na-i dreptul sa o judeci
Tot ce esti e datorita ei
O mama merita iubita
Fa-ti timp si stai cu mama
Iubeste-ti mama
Категория: Стихи посвящены матери
Все стихи автора: ancuta
Дата публикации: 1 января 2021
Просмотры: 2097
Стихи из этой категории
Anna
Se stinge cerul, dar rămâi lumină,
În pașii mei, o mână nevăzută,
Tu, mama, veșnică rădăcină,
Cu voce caldă, blândă și tăcută.
Te-ai dus în zori, când stelele vegheau,
Dar numele tău curge ca o rugă.
Anna — și florile șoptesc când plouă,
Și-n vântul serii, când inima îți strigă.
Mi-ai pus în palme dragoste curată,
Cu ochii tăi mi-ai învățat seninul,
Și deși dorul îmi apasă piatra,
Îți simt iubirea cum îmi ține spinul.
Mamă, nu plâng — te scriu în poezie,
În fiecare vers ești lângă mine,
Când lumea cade, tu-mi rămâi tărie,
O rugă vie-n sângele din vine.
Așa învăț că dragostea de mamă
Nu moare, nu se pierde printre ani
E cerul ce mă cheamă pe a mea ramă,
E zâmbetul păstrat printre oameni.
Și tuturor ce-și uită rădăcina,
Le spun: iubiți, că timpul nu așteaptă.
O mamă e o viață, nu doar vina
Că uneori tăcem cu inima prea dreaptă.
Iar tu, mama, tu, Anna,
Rămâi cu mine-n vis, în rugă, în zare
O flacără ce nu o stinge toamna,
O mângâiere fără de hotare.
Poezia este dedicată mamei mele, Anna Guțu, decedată în primăvara anului 2010, la doar 49 de ani. Dumnezeu să o odihnească în pace!
De la fiica pentru mama
Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.
Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.
De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.
De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.
De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.
De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.
De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.
De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.
Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,
Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.
Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.
...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.
Mama
Dumnezeu a dăruit,
Pentru ai lumii toţi copii,
Un cadou nepreţuit,
O dulceaţă a inimii.
El a rânduit să fie,
Acest dar sfânt, îngeresc,
Vieţii noastre temelie,
Şi acoperiş ceresc.
Cum să-I spună acestui dar,
Se gândea profund, cu teamă,
Dar un înger de copil,
Îi strigă spre cer: zi-I, Mamă!
de Hristian Ştefan Trofin
Ruga pentru mama
Dă-i Doamne, MAMEI, binecuvântare
Si zile dă-i nenumărate
Din toate câte ai lăsat iertare
Dă-i hrană crezu - n pietate.
Și vino, Doamne, pogorând blândețea
De care toții avem nevoie
De-a sta învingător sub nor de ploaie
Și MAMEI lasă-i frumuseţea...
Cu năframă în zi de sărbătoare
În ruga-i binecuvântată
Primește-i lacrima și-ngenuncherea
De-ai fi venit în a ei soartă .
Dă-i Doamne , MAMEI, binecuvântare!
Izvorul vieti mele
La multi ani ,iubita mama ,
Izvorul vieti mele ,
Tu cu dragoste si chin ,
Imi oferi zile senine .
La greu tu ma sprijini ,
Ori cat de greu ti ar fi ,
Imi oferi tot ce ai ,
Cu a ta inima buna .
Toate noptile nedorimite
Cu a ta grija nesfarsita
Iti multumesc , mama ,
Pentru a ta jerfa .
Prin munca ta ,
Mi ai fost ispita ,
Cu ale noastre neintelegeri ,
Fara lipsa de apreciere .
Tu tot a mea mama ,
De dor si chip neinteles ,
Te voi iubi mereu ,
Ca pe o nefiinta !
Unde ești tu dragă mămică?
Lăsata-i șoapta nerostită și-ai plecat
Liniștea-i singură pășind nedumerită
Nu se aude glasul dulce fermecat
Prin casă umblă amintirea despărțită
La geamuri soarele cedează ferecat
Lumina tace ascunzându-se rănită
E întuneric fremătând îndurerat
Lipsesc scânteile din ochii tăi mămică
În beznă scaunul așteaptă lângă pat
Ușa așteaptă mâna caldă s-o deschidă
Aștept și eu cu întrebări dezorientat
Unde ești tu să-mi dai povață iscusită
Caut albumul prin sertare derutat
Acolo încă mai zâmbești dragă mămică
Pozele scutură din mine un oftat
Aveai podoaba tinereții înflorită
Prin curte iarba vălurește delicat
Grădina zace ofilindu-se umbrită
Copacii murmură-ntrebându-se mirat
Unde e doamna ce uda florile-n tindă
Ploile caută spre cer înfiorat
Lacrima curge-n rădăcina adormită
Se-aude umbra tremurând îngrijorat
Ar vrea să știe că ni-i calea pietruită
În casa cerului degrabă te-ai mutat
Lăsând durerea să brăzdeze ascuțită
Sub lespezi timpul se oprește înghețat
Poate din rai ne poți vedea dragă mămică
Anna
Se stinge cerul, dar rămâi lumină,
În pașii mei, o mână nevăzută,
Tu, mama, veșnică rădăcină,
Cu voce caldă, blândă și tăcută.
Te-ai dus în zori, când stelele vegheau,
Dar numele tău curge ca o rugă.
Anna — și florile șoptesc când plouă,
Și-n vântul serii, când inima îți strigă.
Mi-ai pus în palme dragoste curată,
Cu ochii tăi mi-ai învățat seninul,
Și deși dorul îmi apasă piatra,
Îți simt iubirea cum îmi ține spinul.
Mamă, nu plâng — te scriu în poezie,
În fiecare vers ești lângă mine,
Când lumea cade, tu-mi rămâi tărie,
O rugă vie-n sângele din vine.
Așa învăț că dragostea de mamă
Nu moare, nu se pierde printre ani
E cerul ce mă cheamă pe a mea ramă,
E zâmbetul păstrat printre oameni.
Și tuturor ce-și uită rădăcina,
Le spun: iubiți, că timpul nu așteaptă.
O mamă e o viață, nu doar vina
Că uneori tăcem cu inima prea dreaptă.
Iar tu, mama, tu, Anna,
Rămâi cu mine-n vis, în rugă, în zare
O flacără ce nu o stinge toamna,
O mângâiere fără de hotare.
Poezia este dedicată mamei mele, Anna Guțu, decedată în primăvara anului 2010, la doar 49 de ani. Dumnezeu să o odihnească în pace!
De la fiica pentru mama
Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.
Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.
De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.
De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.
De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.
De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.
De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.
De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.
Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,
Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.
Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.
...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.
Mama
Dumnezeu a dăruit,
Pentru ai lumii toţi copii,
Un cadou nepreţuit,
O dulceaţă a inimii.
El a rânduit să fie,
Acest dar sfânt, îngeresc,
Vieţii noastre temelie,
Şi acoperiş ceresc.
Cum să-I spună acestui dar,
Se gândea profund, cu teamă,
Dar un înger de copil,
Îi strigă spre cer: zi-I, Mamă!
de Hristian Ştefan Trofin
Ruga pentru mama
Dă-i Doamne, MAMEI, binecuvântare
Si zile dă-i nenumărate
Din toate câte ai lăsat iertare
Dă-i hrană crezu - n pietate.
Și vino, Doamne, pogorând blândețea
De care toții avem nevoie
De-a sta învingător sub nor de ploaie
Și MAMEI lasă-i frumuseţea...
Cu năframă în zi de sărbătoare
În ruga-i binecuvântată
Primește-i lacrima și-ngenuncherea
De-ai fi venit în a ei soartă .
Dă-i Doamne , MAMEI, binecuvântare!
Izvorul vieti mele
La multi ani ,iubita mama ,
Izvorul vieti mele ,
Tu cu dragoste si chin ,
Imi oferi zile senine .
La greu tu ma sprijini ,
Ori cat de greu ti ar fi ,
Imi oferi tot ce ai ,
Cu a ta inima buna .
Toate noptile nedorimite
Cu a ta grija nesfarsita
Iti multumesc , mama ,
Pentru a ta jerfa .
Prin munca ta ,
Mi ai fost ispita ,
Cu ale noastre neintelegeri ,
Fara lipsa de apreciere .
Tu tot a mea mama ,
De dor si chip neinteles ,
Te voi iubi mereu ,
Ca pe o nefiinta !
Unde ești tu dragă mămică?
Lăsata-i șoapta nerostită și-ai plecat
Liniștea-i singură pășind nedumerită
Nu se aude glasul dulce fermecat
Prin casă umblă amintirea despărțită
La geamuri soarele cedează ferecat
Lumina tace ascunzându-se rănită
E întuneric fremătând îndurerat
Lipsesc scânteile din ochii tăi mămică
În beznă scaunul așteaptă lângă pat
Ușa așteaptă mâna caldă s-o deschidă
Aștept și eu cu întrebări dezorientat
Unde ești tu să-mi dai povață iscusită
Caut albumul prin sertare derutat
Acolo încă mai zâmbești dragă mămică
Pozele scutură din mine un oftat
Aveai podoaba tinereții înflorită
Prin curte iarba vălurește delicat
Grădina zace ofilindu-se umbrită
Copacii murmură-ntrebându-se mirat
Unde e doamna ce uda florile-n tindă
Ploile caută spre cer înfiorat
Lacrima curge-n rădăcina adormită
Se-aude umbra tremurând îngrijorat
Ar vrea să știe că ni-i calea pietruită
În casa cerului degrabă te-ai mutat
Lăsând durerea să brăzdeze ascuțită
Sub lespezi timpul se oprește înghețat
Poate din rai ne poți vedea dragă mămică
Другие стихотворения автора
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
Adevarata fata
Lasa-te înconjurat de oameni care te iubesc cu adevărat Simte căldura lor Scapa de oameni falși și reci la suflet Scapa de ei pana nu iți amărăsc sufletul Oamenii precum trandafiri Frumoși pe din afara dar spinoși pe înăuntru Fi mai atent ce alegi în viata o floare simpla și cu sufletul curat sau un trandafir spinos cu sufletul rece
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
Adevarata fata
Lasa-te înconjurat de oameni care te iubesc cu adevărat Simte căldura lor Scapa de oameni falși și reci la suflet Scapa de ei pana nu iți amărăsc sufletul Oamenii precum trandafiri Frumoși pe din afara dar spinoși pe înăuntru Fi mai atent ce alegi în viata o floare simpla și cu sufletul curat sau un trandafir spinos cu sufletul rece
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
Adevarata fata
Lasa-te înconjurat de oameni care te iubesc cu adevărat Simte căldura lor Scapa de oameni falși și reci la suflet Scapa de ei pana nu iți amărăsc sufletul Oamenii precum trandafiri Frumoși pe din afara dar spinoși pe înăuntru Fi mai atent ce alegi în viata o floare simpla și cu sufletul curat sau un trandafir spinos cu sufletul rece