,,În vals cu moartea"
Stăteam pe-o piatră,pe vârful unei stânci,
Priveam trist cum soarele răsare.
Ziceam să sar având doar răni adânci
Și-o văd pe ea,pe fata dansatoare.
Vine grațios,îmi pare că zâmbește,
Și eu rămîn pe loc încremenit.
Iar chipul ei senin mă copleșește,
Mă uit la ea și stau nedumerit.
Vroiam de ea să mă apropii,
Să o întreb cum pot să o ajut.
Ea stă cuminte,de parcă-i fata popii,
Eu vreau să sar,nimic n-am de pierdut.
Ea zboară-ncet spre mine,de parcă e o pană,
Mă ia de mînă și mă invită la un ,,dans".
Cu toate că simțeam că e capcană,
Am început să ne rotim în vals.
O muzică din cer se revărsa cu jale,
Iar eu vedeam că dansul se sfârșește.
N-am observat cînd am zburat în vale,
Iar fata sus pe deal zâmbind privește.
Stau la pământ și râd ușor ironic,
Mă gândesc la dansul ăla fermecat.
La fata ceea cu un chip iconic,
Și înțeleg că viața mea s-a terminat.
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Nikolowsky
Дата публикации: 12 ноября 2021
Просмотры: 1289