Te-am pierdut
Mi-am promis că voi avea grijă de tine,
că te voi îngriji și că te voi ghida.
Nu am vrut să te abandonez,
dar voiam să-ți dăruiesc totul:
luna și soarele și stelele
ți le-aș fi oferit.
Ce a fost demult între noi
s-a topit în timp.
A apărut ea în viața ta,
și de mine ai uitat,
m-ai abandonat...
M-ai lăsat să mă pierd prin raiul devenit iad,
m-ai rănit și m-ai ucis,
m-ai trădat și m-ai închis
în amintirile noastre de demult.
Mi-am jurat că nu te voi răni
și că voi fi alături de tine, indiferent,
și credeam că ești de partea mea,
dar te-am pierdut în raiul devenit iad.
Ai călcat în picioare tot ce am clădit
în decursul a trei ani.
Iar dacă te gândești vreodată la mine,
să-ți aduci aminte de tot ce am făcut pentru tine.
Să nu uiți niciodată că ea nu are ce am eu,
să nu uiți niciodată timpul nostru,
să nu uiți niciodată că la mine ai o aripă
sub care te poți ascunde
oricând lumea și timpul te sperie.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Ana-Theodora Bădoi
Дата публикации: 10 ноября 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 270
Стихи из этой категории
Nu vreau să fie ea
Nu vreau să fie „ea” în viața ta,
Să-ți umple golul ce-am fost cândva.
Să-ți dea ce n-am putut, ce n-ai cerut,
Nu vreau să mă-mpart cu trecutul pierdut.
Să o ții de mână, să-i spui ce-mi spuneai,
Să-i dai nopțile lungi ce odată mi le dădeai.
Eu știu, am plecat, dar inima încă se zbate,
Nu vreau să fiu înlocuită, nu vreau s-o ai aproape.
Și ce doare mai tare, ce frica-mi răsfață,
E că, într-o zi, în altă viață,
Voi privi în ochii celui ce-mi va fi soț,
Și-n el te voi vedea, te voi simți.
Nu vreau ca iubirea să fie o umbră,
Un ecou al trecutului, o rană adâncă.
Dar cum să mă vindec, când gândul mă doare,
Că „ea” îți șterge ce eu nu pot repara?
Viitorul meu, te rog, fii curat,
Fii lumină nouă, nu urme de păcat.
Să nu-l văd pe el în ochii tăi,
Să fii doar tu, iubirea de după ploi.
Și totuși, un gând mă sfâșie mereu:
De ce „ea” în locul meu?
Pe cont propriu
Privesc in gol, in departare
Imaginea vietii tale
Gandesc oare ce-ti doresti?
Cand tu nimic nu povestesti
De ce trebuie sa ghicesc?
Ce-nseamna restul vietii mele
Cu tine nu mai pot porni
Spre drumul vietii, inimii.
Comune nu ni-s mintile
Nici gandurile, sufletele
Fiecare cate-o alta cale
Stergandu-se cu un burete
Scopul vietii, pe-ndelete.
Nu vrem nimic, nu ne dorim
Noi nu gandim, noi nu iubim
De ce oare atunci traim?
Sa strangem, sa agonisim?
Sau sa desfacem aripi
Sus in zbor spre cer, departe
Sa privim intinderi ce apar
In fata sufletului de clestar
Si cand anii vor fi trecuti
Cand parul alb ma va incununa,
Ochii obositi de a lupta,
Se vor inchide pentru pururea.
Si nicicand nu voi pricepe,
De ce aceste trepte
Lasa-te pe carare
Sa le strabata orisicare,
Nu toti sunt facuti sa mearga
Agale pe-acest drum
Putere, asta e nevoie
Ca sa treci peste furtuni!
Timpul trece tot mai greu
Timpul trece greu,
În această stare sunt mereu,
Aș striga la cer,
De durere m-aș arunca în mare,
Să nu mai privesc.
Să nu mai simt nimic.
Inimă mi-e de aur,
Stropită cu sânge.
Teamă și frică de mine ,
Și de Dumnezeu.
Ăsta tot face timpu,
Nu mă ascultă.
Mă blesteamă.
Fără frică fără teamă.
Zamurca Alina
În privire o constelație
Tu,liniște fără de pată
Cu ochi căprui și zâmbet neînvins
Cu părul creț ca într-un vis
Din nou găsită inculpată
Aștept sentința pe vecie
Aroma nouă timpurie
Lanțul grijuliu, apatic
Acum nu e singuratic
Noul lanț a prins contur
Sufletul mi-e imatur
Cât să sper? Cât să îndur?
În genunchi eu stau și jur...
Leg cu tine legământ
De la cer pân' la pământ
Lanțul vechi și cel din nou
Strânse tare de-un garou
Cer să mă pot apăra
Cer să nu pot neglija
Cer să nu pot să respir
O secundă se te-admir
Universul a plănuit
Asta e pedeapsa mea
Să iubesc din nou murdar
Astăzi nu e în zadar.
Astăzi nu mai neg ce simt
Lasă-mă să te alint
Lasă-mă doar să pronunț
Crede-mă, eu nu renunț!
În privire-o constelație
Vocea iar o speculație
Zâmbetul o destinație
Viitorul o relație.
Tu nu crezi, eu mă prefac!
Rău nu aș vrea să mai fac.
Te-nvelesc în gând mereu,
Tu ești, Doamne, versul meu!
Jocul ăsta deprimant
Ca un desen dezarmant
Totul parcă înțelept
Numai eu perfect defect
Piesa lipsă din deșert
Norii vreau acum să-i cert
Au promis ca îți șoptesc,
Doamnă dragă, te iubesc!
Sunt bine...
Sunt bine, crede-mă pe cuvânt
Curând am să-mi găsesc locul în mormânt
Sunt bine, uite cum zâmbesc
Vreau să mor pentru că n-am motive să trăiesc
Sunt bine, mi-e doar puțin dor
Am gânduri negre și nu-mi doresc decât să mor
Sunt bine, puțin cam plictisit
Mă doare prea tare c-am pierdut tot ce-am iubit
Sunt bine, dar nu mă pot abține
Îmi curg lacrimi pe față când mă gândesc la tine
Sunt bine, doar puțin distrus
De când ai plecat în viață mă simt ca un intrus
Sunt bine, m-am îndrăgostit
Acum am 1000 de motive să fiu din nou fericit
Sunt bine, sau încerc să fiu
Acum este din nou trafic în sufletul meu pustiu
Sunt bine, chiar o iubesc
Are locul ei deci nu pot spune că te înlocuiesc
Sunt bine, m-am obișnuit........
Nu vreau să fie ea
Nu vreau să fie „ea” în viața ta,
Să-ți umple golul ce-am fost cândva.
Să-ți dea ce n-am putut, ce n-ai cerut,
Nu vreau să mă-mpart cu trecutul pierdut.
Să o ții de mână, să-i spui ce-mi spuneai,
Să-i dai nopțile lungi ce odată mi le dădeai.
Eu știu, am plecat, dar inima încă se zbate,
Nu vreau să fiu înlocuită, nu vreau s-o ai aproape.
Și ce doare mai tare, ce frica-mi răsfață,
E că, într-o zi, în altă viață,
Voi privi în ochii celui ce-mi va fi soț,
Și-n el te voi vedea, te voi simți.
Nu vreau ca iubirea să fie o umbră,
Un ecou al trecutului, o rană adâncă.
Dar cum să mă vindec, când gândul mă doare,
Că „ea” îți șterge ce eu nu pot repara?
Viitorul meu, te rog, fii curat,
Fii lumină nouă, nu urme de păcat.
Să nu-l văd pe el în ochii tăi,
Să fii doar tu, iubirea de după ploi.
Și totuși, un gând mă sfâșie mereu:
De ce „ea” în locul meu?
Pe cont propriu
Privesc in gol, in departare
Imaginea vietii tale
Gandesc oare ce-ti doresti?
Cand tu nimic nu povestesti
De ce trebuie sa ghicesc?
Ce-nseamna restul vietii mele
Cu tine nu mai pot porni
Spre drumul vietii, inimii.
Comune nu ni-s mintile
Nici gandurile, sufletele
Fiecare cate-o alta cale
Stergandu-se cu un burete
Scopul vietii, pe-ndelete.
Nu vrem nimic, nu ne dorim
Noi nu gandim, noi nu iubim
De ce oare atunci traim?
Sa strangem, sa agonisim?
Sau sa desfacem aripi
Sus in zbor spre cer, departe
Sa privim intinderi ce apar
In fata sufletului de clestar
Si cand anii vor fi trecuti
Cand parul alb ma va incununa,
Ochii obositi de a lupta,
Se vor inchide pentru pururea.
Si nicicand nu voi pricepe,
De ce aceste trepte
Lasa-te pe carare
Sa le strabata orisicare,
Nu toti sunt facuti sa mearga
Agale pe-acest drum
Putere, asta e nevoie
Ca sa treci peste furtuni!
Timpul trece tot mai greu
Timpul trece greu,
În această stare sunt mereu,
Aș striga la cer,
De durere m-aș arunca în mare,
Să nu mai privesc.
Să nu mai simt nimic.
Inimă mi-e de aur,
Stropită cu sânge.
Teamă și frică de mine ,
Și de Dumnezeu.
Ăsta tot face timpu,
Nu mă ascultă.
Mă blesteamă.
Fără frică fără teamă.
Zamurca Alina
În privire o constelație
Tu,liniște fără de pată
Cu ochi căprui și zâmbet neînvins
Cu părul creț ca într-un vis
Din nou găsită inculpată
Aștept sentința pe vecie
Aroma nouă timpurie
Lanțul grijuliu, apatic
Acum nu e singuratic
Noul lanț a prins contur
Sufletul mi-e imatur
Cât să sper? Cât să îndur?
În genunchi eu stau și jur...
Leg cu tine legământ
De la cer pân' la pământ
Lanțul vechi și cel din nou
Strânse tare de-un garou
Cer să mă pot apăra
Cer să nu pot neglija
Cer să nu pot să respir
O secundă se te-admir
Universul a plănuit
Asta e pedeapsa mea
Să iubesc din nou murdar
Astăzi nu e în zadar.
Astăzi nu mai neg ce simt
Lasă-mă să te alint
Lasă-mă doar să pronunț
Crede-mă, eu nu renunț!
În privire-o constelație
Vocea iar o speculație
Zâmbetul o destinație
Viitorul o relație.
Tu nu crezi, eu mă prefac!
Rău nu aș vrea să mai fac.
Te-nvelesc în gând mereu,
Tu ești, Doamne, versul meu!
Jocul ăsta deprimant
Ca un desen dezarmant
Totul parcă înțelept
Numai eu perfect defect
Piesa lipsă din deșert
Norii vreau acum să-i cert
Au promis ca îți șoptesc,
Doamnă dragă, te iubesc!
Sunt bine...
Sunt bine, crede-mă pe cuvânt
Curând am să-mi găsesc locul în mormânt
Sunt bine, uite cum zâmbesc
Vreau să mor pentru că n-am motive să trăiesc
Sunt bine, mi-e doar puțin dor
Am gânduri negre și nu-mi doresc decât să mor
Sunt bine, puțin cam plictisit
Mă doare prea tare c-am pierdut tot ce-am iubit
Sunt bine, dar nu mă pot abține
Îmi curg lacrimi pe față când mă gândesc la tine
Sunt bine, doar puțin distrus
De când ai plecat în viață mă simt ca un intrus
Sunt bine, m-am îndrăgostit
Acum am 1000 de motive să fiu din nou fericit
Sunt bine, sau încerc să fiu
Acum este din nou trafic în sufletul meu pustiu
Sunt bine, chiar o iubesc
Are locul ei deci nu pot spune că te înlocuiesc
Sunt bine, m-am obișnuit........
Другие стихотворения автора
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.