Inchid ochii, simt, miros, aud
Vad cu ochii inchisi
Ce-mi mangaie auzul
Iarba deasa ce ma gadila
Mirosul de pamant umezit
Imi umple sufletul subrezit
Privesc albastru cerului
Urmaresc dansul vantului
Astept norul ca sa treaca
Soarele loc sa-si faca
Ce semne lasa pe cer
Randunele multe sper
Se vor duce tot pe rand
Catre-o tara pe pamant
Uite...te vad...nu te ascunde
Caprioara nu-mi raspunde
Insa si ea m-a zarit
Prin iarba cum şed tolanita
Sigur ea este confuza
Nu-ntelege de ce stau
Si ating pamantul, iarba
Si miros si frunza..creanga?
Vreau sa stii padure draga
Ca nu-s om...ci sunt pamant
Cand piciorul se aseaza
Dezgolit pe glia-mi draga
Simt ca am gasit odihna
Liniste si pace-n tihna
Rogu-te la cel de sus
Sa ma lase pan l-apus
Sa simt...miros..s-a aud
Freamatul copacilor
Trilurile pasarilor
Zgomotul izvoarelor
Si munca albinelor
Lasa-mi timp atata sper
Sa ma bucur nestingher
Prin codrii plini de mister
Ce ma-nvaluie-n tristete
Ca nu pot si eu sa fiu
De-a lor si-a pamantului
Категория: Мысли
Все стихи автора: voicu_elena
Дата публикации: 30 октября 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 384