Soare

Fără rațiune sau discernământ
Parcă nu mai sunt înfiptă în pământ
Fără greutate, mă uit iar în oglindă
Și parcă nu mai sunt, o deforma merindă

 

Mă uit în ochii mei și văd iar
Copilul din mine, fără gust amar
Mă uit cum eram și cum iar sunt
Zâmbesc la mine, fără niciun cuvânt

 

Și pentru prima dată, în atâta vreme
Simt ceva, fără a mă teme
Nu știu dacă e speranță, optimism
Dar culorile mele nu mai sunt un cataclism

 

Timpul mă aleargă, tot atât de repede
Dar mersul meu este acum așa de limpede
Tot îmi e frică de atât de multe
Dar mintea ea nu vrea să mai asculte

 

Pot să mă uit acum și la soare
Orbesc în fericire, în lumină, cu ardoare
Și voi să vă scăldați în a mea culoare
Căci am devenit un preaiubit soare


Категория: Исповедальные стихи

Все стихи автора: A.N. poezii.online Soare

Дата публикации: 24 июня

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 429

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Prima

Prima mea poezie,

Care sper să mă învie

Din mintea mea sumbră,

Care nu dă să pătrundă

În exteriorul ei.

 

An de an, tot sper,

An de an, disper

Să tot scap de aici,

Unde am doar mici,

Mici-mari speranțe.

 

Speranțe la viitor,

Speranțe la un dor

De ce nu am cum,

De ce nu voi avea

Vreodată.

 

Pentru ca sunt tot aici,

Unde acum nu am nici

Nimic altceva,

Decat prima, ea,

Poezie a mea.

Еще ...

Oceanul

Oceanul meu de gânduri
Rupe o mare liniște
Valurile-s tulburi
Apa e-n neliniște

 

Și fiecare val
Lovește fără milă
Tot ce e la mal
Și tot ce e-n surdină

 

Și crește, crește, nu se oprește
Curentul de la suprafață
Tot ce e în jur înlemnește
Și nu mai face față

 

Unde pătrunde soarele
Se află doar război
Iar unde nu izbește
E orice, dar tărăboi

 

Curentul de deasupra
Provoacă, distruge
Iar cel de dedesubt
Doar în pace curge

 

Căci nu a găsit soarele
Nici vântul de la suprafață
Rămâne în izvoarele
Ce încă îi dau viață

 

Așa răzbește oceanul meu
În fața odiosului timp
Ce-l vrea uscat, un trofeu
Cu fiecare anotimp.

Еще ...

Facultativ

Tot mă duc la facultate
Ca să mi se dea dreptate
De societate
Că dacă te faci că ai carte
Doar atunci poți să ai parte.

 

Еще ...

Al timpului negură

În universul care
Mă simt ca o grăunță,
Sufletul vestește că
Libertatea o pronunță.

 

Într-o lume în care
Toată omenirea se dorește
O stea arzătoare,
Ce mereu se veștejește.

 

Ego-ul meu, pare că
A ales de demult
Ca nu putem fi ori-și-care
Existență în tumult.

 

Așa că a țintit
Poate un pic cam sus,
Să meargă spre centrul
Unde oricine-i smuls.

 

Pentru că acest punct
Unde totul se unește,
Stă învelit în misterul
Ce de mine-mi amintește.

 

Acolo, totul e negru
Pare că duce spre nimic,
Dar e o iluzie
Ca ori-și-ce tipic.

 

Așa că am ales
Să fiu o neagră gaură,
Unde-o să mă găsești
În al timpului negură.

Еще ...

O nouă șansă

Nu știu ce e după moarte,

Multă lume zice poate

Este rai? Este iad?

Este Jannah? E Jahannam?

Poate este doar Samsara?

Învelită ea in Karma

Unii se gândesc un pic,

Și zic ca nu e nimic.

Și ca toți și eu mă gândesc,

Până când chiar realizez

Că trebuie trasă o linie

La orice opinie.

 

Orice-o fi, orice-o veni,

Pregătit trebuie sa fii.

Teama e de înțeles,

Dar și cu orice demers

Drumul tot acolo duce

Și finalul...poate-i dulce?

Și dacă e să fie amar,

Viața aici a fost un dar.

Fă să nu regreți nimic,

Orice lucru cât de mic.

Și cine știe la final,

Moartea îți va aduce in plan

O nouă șansă

Еще ...

Gemeni

De la început am știut
Că mereu am vrut
Să fii lângă mine
La rău și la bine.

 

Însă ai plecat
Și-a rămas uitat
Undeva-n eternitate
Timpul nostru-n unitate.

 

Te-ai născut în gemeni
Și pari să îmi semeni,
Eu-s printre săgetători
Zodiile noastre surori.

 

Și cred, mi se pare,
Că a noastră conexiune
Trece de orice lume
Poate suntem Gemeni.

 

-pentru bunicul meu Teodor

Еще ...

Стихи из этой категории

Baricade

Merg hoinară pe-a mea cale,

Înalț un munte între mine și eu,

Uit pe drum trei feluri de scuze

Pentru omul din adâncuri

          Încuiat fără refren.

 

Am înălțat baricade de viață,

Mascând cu grijă o rară ruptură,

Hrănită cu frisoane și dese iluzii,

Lipsită de leac,

            Bucurată cu omagii.

 

 

Am ajuns să fiu inginer emerit

De soartă blocată în așteptări.

Înalț din vid ce n-a zidit un om

Doar spaime-ncuiate

           Într-un abis pustiu.

 

Revin mereu spre-al meu abis

Ca un controlor tiran de buletin.

Remunerez o soartă cu așteptări

Sau trec vama

           Spre un viitor împlinit?

Еще ...

CENUSA STELELOR

Umbrele cresc din pereţi reci si muți

Pasii se pierd pe sub punţi de pământ

Suntem doi străini de lumină blestemaţi,

Frunze uscate purtate de vânt.

 

Ceasul pulsează un timp fără rost

Secunde de plumb cad în cioburi pe podea,

Uiti cine esti, uiti cine ai fost

Noaptea ne înghite în bezna ei grea.

 

Cerul e-o rană de smoală si scrum

Stelele-au ars într-un rug nevăzut,

Mergem orbiţi pe un ultimul drum,

Spre un desert de tăcere născut.

Еще ...

Am cumpărat o inimă de piatră

Am cumpărat o inimă de piatră,

Să fie scut în fața lumii reci,

O barieră-naltă... ferecată,

Prin care să nu mai poți să treci.

 

Am cumpărat o inimă de piatră,

Să nu mai sângereze-n așteptări,

Să stingă rugul ce a ars în noapte,

Lăsând în urmă mări de lumânări... 

 

Am cumpărat o inimă de piatră,

Un bloc de marmură inert și greu,

Să nu tresară când ti-aude pașii,

Să nu mai poarte chipul tău.

 

Am cumpărat o inimă de piatră,

Să schimbe-n iarnă calda rătăcire,

Să nu mai creadă-n zboruri frânte,

Să-mi fie adăpost și împietrire.

 

Am cumpărat o inimă de piatră,

Plătind cu ultimul fior din piept,

Să pun tăcere peste vechea rană,

Să nu mai am nicicând ce să aștept.

 

Căci piatra-aceasta, mută și greoaie,

Nu-i doar un scut în fața unui dor...

E temnița în care și lumina

Își pierde caldul, vechiul ei fior.

 

Uitând durerea din trecut,

Am ferecat și porțile spre cer...

C-o inimă ce nu mai poate plânge,

Un monument sculptat în ger.

Еще ...

CENUȘA SERII

Cenușa serii s-a depus pe masă,

În căni a înghețat un ceai uitat.

Cuvântul tău a dărâmat o casă,

Iar aerul din jur s-a desicat.

 

Sărutul de adio are gust de zgură,

De fier ruginit, mușcat în neștire,

O lamă rece ce despică-n gură

Iluzia acelei ultime nopți cu tine.è³

 

E o arsură neagră, praf de pușcă,

Un adevăr uscat, ce nu mai trece,

O fiară nevăzută care mușcă

Din carnea amintirii noastre, rece.

 

Pământul s-a oprit. Rămâne doar praf,

Și limba-mi pare arsă de pelin.

Pe cerul minții, ca un telegraf,

Bate un singur ritm: străin, străin...

 

 

Еще ...

Gânduri

Gândesc, gândesc și iar gândesc.

Gândurile nu mă lasă

Mă zgârie și nu mi dau pace

Ca o pisică caraghioasă

 

Vreau să plec de lângă ele,

Dar gândurile sunt surorile mele

Se țin scai de mintea mea

Ca să nu pățesc ceva

 

Gândurile negre am des

Dar ce să fac?

Ele chiar mă plac

Fără ele nu am ce face

Și le vreau pe toate

 

Adio gândurile mele dragi

Vă port în gând și vă doresc

Să gândiți la fel de mult

Și la anul care vine

Să fiți la fel de senine!

Еще ...

Despre astazi

Despre astazi

Port prezentul ca pe o rochie

croită după trupul meu de acum,

nu după cel de ieri,
nici după cel pe care alții l-au visat pentru mine.

Îi cunosc fiecare cusătură:
aici am iertat, aici am tăcut,
aici am înțeles că tandrețea
e o formă de curaj.

Seara, când lumina cade pieziș peste tot,
văd cum umbrele prind contur,
cum fiecare rană își găsește un nume
și fiecare nume, un loc unde să se odihnească.

Nu aștept viitorul la fereastră.
Îl chem încet, pe nume,
cu vocea care a prins putere,
iar el vine fără teamă,
pentru că știe că îl pot primi.

Astăzi este vorba despre mâna care nu mai tremură,
privirea care nu mai cere voie,
iubirea care nu se mai teme,
somnul care vrea să fie dormit.

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍