Dorința unui copil...

Dacă binele învinge mereu,

Atunci de ce mă aflu-n groapă eu?

Un copil de șapte ani,

Căzut într-un accident mortal.

 

​Și nu am ce să mai strig,

Totu-i negru și pustiu.

O viață de-aș mai avea,

M-aș bucura pe deplin de ea...


Категория: Грустные стихи

Все стихи автора: Sebastian Lalu poezii.online Dorința unui copil...

Дата публикации: 28 октября

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 225

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Basarabia mea!

De ce, Basarabia mea,

Ai plecat fără să-mi spui?

Te-a furat iar rusul,

Și te-a dus pe drumul lui.

Ai rămas departe-n zare,

Peste Prut, în răsărit,

Dar în inima română

Niciodată n-ai pierit.

 

Poate într-o zi, Basarabie,

Ne-om privi din nou în prag,

Fără arme, fără ură,

Doar cu pace și cu drag.

Până-atunci, te port în mine,

Ca pe-un cântec strămoșesc,

Basarabia mea iubită,

Să nu uiți că te iubesc.

Еще ...

Când cerul nu ne dă un soare...

Pășim prin umbre reci și grele,

Unde-am pierdut orice culoare,

Căutăm o rază printre stele 

Am vrea un soare fiecare.

​

Ne-am rătăcit în frig și ceață,

Și iarna ne-a cuprins în zare,

Privim spre-o stinsă dimineață 

Și-atât de mult, de mult ne doare...

 

Dar undeva, dincolo de nori,

O flacără ascunsă încă bate,

Păstrând parfumul vechilor ninsori

Și visul unei alte primăveri în toate.

 

Vom învăța să fim noi înșine lumină,

Când cerul refuză să ne dea un soare,

Să preschimbăm durerea în grădină

Și gheața din priviri, în sărbătoare.

Еще ...

Schimbare!

A fost vară afară

Și te-am văzut pe tine,

Oh, înger alb ca neaua,

Cu părul auriu!

 

​Și mi-ai zâmbit încet,

Cum nu prea mi se cuvine

Pentru un om ca mine,

Ce are-n ochi doar draci...

 

​Am înțeles acum

Ce ai vrut să îmi transmiți:

Mă voi lupta cu mine

Pentru o schimbare.

 

​Voi lăsa toată răutatea

Ce-mi curge mie-n vene

Și voi face un pas în față,

Să arăt că chiar se poate!

Еще ...

Morfeu

Nu pot atinge mâna ta de lut,

Nici să-ți mângâi obrazul cald și viu.

Eu sunt Morfeu pierdut în absolut,

Iar tu trăiești sub un cer scurt și prea pustiu.

 

​Tu treci prin lume și curând dispari,

Un strop de viață dat pe-un rând de ceasuri,

Iar eu rămân pe veci departe-n zări,

Prizonier în propriile mele visuri.

 

​Nu e cadou nemurirea când n-ai cu cine

Să împarți o noapte, o zi, un dor,

Eu mor de sete doar privind la tine,

Iar tu dispari, lăsându-mi doar un gol.

 

Еще ...

✨ Un trandafir...

Un trandafir uitat pe masă,

Într-o cameră goală din casă,

Își lasă frunzele să cadă,

Pentru că n-are cine să-l mai vadă.

 

A fost primit cândva cu drag,

Dar a rămasa stingher în prag,

Și se usucă în tăcere,

Fără o vorbă de durere...

 

Еще ...

Te...

Te iubesc, dar n-am voie,

Să te chem în viața mea,

Căci între noi este o lume

Ce nu ne va lăsa.

 

Te văd, dar nu te pot atinge,

Te vreau, dar nu te pot avea,

Și orice vis ce mă mai ține

Se stinge-n urma ta.

 

Poate într-o altă viață,

Ne-am fi întâlnit la timp,

Ne-am fi iubit fără regrete,

Fără drumuri incomplete.

Еще ...

Стихи из этой категории

Umbre în interior

Noaptea, umbre ies din mine.  

Ce am iubit, ce am iertat, ce am regretat,  

nimic nu s-a schimbat.  

Scriu, tac, gândesc la fel… ciudat,  

căci umbrele trecutului răsună  

într-un fel ciudat, de ură.

 

 

Se strecoară toate-n mintea mea

Mă ceartă, mă împacă, mă învață 

Încercând să scoată din mine acel ceva..

Ciudat..e degeaba 

 

Căci dorul încă doare tare 

Și tristețea pare tot mai mare 

Ochii îmi sunt obosiți 

Poate de la prea mult iubit 

 

Umbre interioare mă bântuie 

Încearcă să rupă ciudatul din mine 

Dar păcat... nu se poate 

Căci eu nu știu să am alinare. 

 

Exist pentru a vedea 

Cât poate durea iubirea 

Și cum se îngreunează totul peste noapte 

Când umbrele caută alinare

 

Еще ...

Furtuna

Prea inocentă poate bunătatea

Strivită grav sub pasul nesimțirii

Se zbate să respingă răutatea

Ce cată a se cățăra în cârca firii.

 

Furia răului ,doar scut la aripa prostiei

Trudește să alunge pe bunul simț credul

Așterne țepi pe suflet ,îl lasă agoniei

Să fie din nou bine ,ar spune e destul. 

 

În tăvălugul disperării se pierde rațiunea

Simțirile prea calde acum îs foarte reci

Ca mintea să reziste ,cunoaște ficțiunea

Tăcerea și negarea pe gând își fac poteci.

 

Durerea de pe suflet pe zâmbet îl sugrumă

Expresia o strâmbă și chipul urâțește

E totul prea intens de parcă e cutumă

De bezna cea adâncă și noaptea se ferește. 

 

Zvâcnirile firave deloc nu îs de ajuns

Pe clipa amorțirii se simte tresărire

În inima prea caldă cuțitul a pătruns

Și de bătea iubind ,acum îi amintire.

 

Îi crudă acceptarea de totul a fi dus

Regretul nici suspină ,așa e de pierdut

Nisipul din clepsidră aproape este scurs

Pe margine de suflet și timpul e tăcut.

 

Nu poate adierea să miște pe trezire

Tăcerea prea adâncă a mistuit simțirea

Și zile de vor fi ,doar cred în rătăcire

Amar se vor hrăni ,doară cu amintirea.

Еще ...

Țara se scufundă !

 

 

S-au înșurubat bine în fotolii moi

Și au un tupeu și neobrăzare cu noi,

Tot ce spun acum e curată minciună,

Ne-a vândut cu totul, ne-a încărca, cu ură

 

La ce v-ar folosi acum, un fotoliu de președinte?

Nici unul dintre voi, nu are destulă minte

Acum e cam târziu, orce efort este inutil

Atâta tensiune este în tară, ajunge un fitil.

 

Sunteți hotărâți să ne băgați în coșciug,

Iar cei ce rămân vor fi înjugați la jug ?

Bravo vouă demolatorilor de neam și țară

Avem milă de noi și vă dorim afară

 

Vouă nu vă este milă de poporul Român?

In țară au rămas doar privilegiați,

Șefii mari, trebuisc mereu periați

Ei fură, demolează, trădează, ca un păgân.

                                                  

Еще ...

Apartamentul 5

Deschid geamul din apartamentul meu

și nu văd nimic, numai alte apartamente

și perdeaua roșie, minimalistă.

Pervazul privește la mine fără flori

cu ochii închiși,

fiindcă nu-i viu.

 

Abia se vede soarele după blocuri,

nu simt căldura și lumina în camera mea.

Copilul în mine nu râde, nu plânge,

nu-și suspină aerul.

Și bătrânul a uitat toată înțelepciunea,

culeasă de un veac întreg

în singurătate.

 

Vocile se aud limpede, dar cuvintele

sunt ambigue.

Argoul nou vorbește absurzi

și oamenii îl spun, dar nu-l percep.

 

Cine-mi va croi un alt geam

cu alte apartamente

cu altă priveliște?

Eu mă voi sufoca de piatră,

ce cade de pe podul bârlogului,

ca un urs fără prieteni.

Еще ...

Scara de bloc

Mă apasă durerea

Sentimentul de cruce

Tot simt că apasă

Și mă lasă stană de piatră,

În fața figurii lui înalte și intimidante

 

Acea scară blestemată de acum 11 ani,

Parcă încă o vad,

În clepsidra înghețată

De la frigul crunt de acolo,

Pe care și azi încă-l simt

 

Ca și persistența vorbelor lui

Și privirea apăsătoare,

Chiar primitivă,

Asemeni unui canibal

Ce așteaptă să deschizi,

Să te înhațe tot

 

Iară anii au trecut,

Și eu parcă tot acolo sunt

Retrăind la nesfârșit

Situația din care aproape n-am scăpat

Dar, după care acum trăiesc,

Un etern coșmar de neuitat.

Еще ...

Monstrul din mine..

Sufletul înghețat,simt că mă doare ce am creat

Am făcut din mine un monstru însetat,

De plecare,evadare,

când timpul...pare că încă nu ne-a uitat

 

Mult prea multe promisiuni

Spuse într-un timp mult prea scurt

Mult prea multe speranțe

Făcute film și rulate într-o noapte

 

Am creat un monstru și mă doare

Am rănit tot ce am iubit mai tare

Mă credeam înger printre zmei, odată..

Dar m-am trezit de-o ființă cu zmeul tată

 

Am rănit,deși nu am vrut

Cuvintele uneori vin într-un timp prea scurt

Și nu îmi dau seama că ele dor

Până nu cad singură din zbor

 

Până nu îmi dau seama că e prea târziu,

Când cuvintele sunt spuse clar..

Și chiar de vreau sa schimb ceva,e în zadar

Sunt un monstru..știu..și doare

Am reflectat în mine,tot ce uram mai tare

 

 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍