Dorința unui copil...

Dacă binele învinge mereu,

Atunci de ce mă aflu-n groapă eu?

Un copil de șapte ani,

Căzut într-un accident mortal.

 

​Și nu am ce să mai strig,

Totu-i negru și pustiu.

O viață de-aș mai avea,

M-aș bucura pe deplin de ea...


Category: Sad poems

All author's poems: Sebastian Lalu poezii.online Dorința unui copil...

Date of posting: 28 October

Timp de citire: ~1 min.

Views: 232

Log in and comment!

Other poems by the author

Basarabia mea!

De ce, Basarabia mea,

Ai plecat fără să-mi spui?

Te-a furat iar rusul,

Și te-a dus pe drumul lui.

Ai rămas departe-n zare,

Peste Prut, în răsărit,

Dar în inima română

Niciodată n-ai pierit.

 

Poate într-o zi, Basarabie,

Ne-om privi din nou în prag,

Fără arme, fără ură,

Doar cu pace și cu drag.

Până-atunci, te port în mine,

Ca pe-un cântec strămoșesc,

Basarabia mea iubită,

Să nu uiți că te iubesc.

More ...

✨ Un trandafir...

Un trandafir uitat pe masă,

Într-o cameră goală din casă,

Își lasă frunzele să cadă,

Pentru că n-are cine să-l mai vadă.

 

A fost primit cândva cu drag,

Dar a rămasa stingher în prag,

Și se usucă în tăcere,

Fără o vorbă de durere...

 

More ...

Morfeu

Nu pot atinge mâna ta de lut,

Nici să-ți mângâi obrazul cald și viu.

Eu sunt Morfeu pierdut în absolut,

Iar tu trăiești sub un cer scurt și prea pustiu.

 

​Tu treci prin lume și curând dispari,

Un strop de viață dat pe-un rând de ceasuri,

Iar eu rămân pe veci departe-n zări,

Prizonier în propriile mele visuri.

 

​Nu e cadou nemurirea când n-ai cu cine

Să împarți o noapte, o zi, un dor,

Eu mor de sete doar privind la tine,

Iar tu dispari, lăsându-mi doar un gol.

 

More ...

Viața..

​Mă uit în casă,

Sunt singur,

Stau la masă

Și mă gândesc la faptul

Că-i totul trecător.

 

​Viața-i ca o pasăre,

Una călătoare,

Ce-și părăsește cuibul

Când frigul sună iar...

 

​Tot ce-am lăsat până acum

În viața asta mare

Sunt doar un pix și-o foaie,

Lăsate de decor...

 

​Poate într-o zi

Voi lăsa ceva măreț,

Ce toți oamenii buni

Vor ști că are un preț.

More ...

Te...

Te iubesc, dar n-am voie,

Să te chem în viața mea,

Căci între noi este o lume

Ce nu ne va lăsa.

 

Te văd, dar nu te pot atinge,

Te vreau, dar nu te pot avea,

Și orice vis ce mă mai ține

Se stinge-n urma ta.

 

Poate într-o altă viață,

Ne-am fi întâlnit la timp,

Ne-am fi iubit fără regrete,

Fără drumuri incomplete.

More ...

Schimbare!

A fost vară afară

Și te-am văzut pe tine,

Oh, înger alb ca neaua,

Cu părul auriu!

 

​Și mi-ai zâmbit încet,

Cum nu prea mi se cuvine

Pentru un om ca mine,

Ce are-n ochi doar draci...

 

​Am înțeles acum

Ce ai vrut să îmi transmiți:

Mă voi lupta cu mine

Pentru o schimbare.

 

​Voi lăsa toată răutatea

Ce-mi curge mie-n vene

Și voi face un pas în față,

Să arăt că chiar se poate!

More ...

Poems in the same category

O altă poezie tristă

Și m-ai forțat să plec iubind

Și mă privesc acum murind,

Cu fiecare clipă care trece

Mă simt pustie, tristă, rece.

 

Și m-ai forțat să plec iubind

Azi mă prefac că pot zâmbi,

Incerc la toate să fac fată

Dar sufletul mi-e fără viața.

 

Și m-ai forțat să plec iubind

Cu simțurile pâlpâind,

Ce mereu mor, apoi învie

Să moară iarăși pe hârtie.

 

Da! M-ai forțat să plec iubind

Și mi-ai lăsat sufletul ciunt.

$i nici cea mai întunecată poezie

Nu redă durerea ce zace în mine.

 

Forțată am plecat, fiind

Un ultim vin în doi dorind.

Și nu trăiesc și nici nu mor

Și port în suflet răni ce dor.

More ...

✨ Doar întreb

Cu cât înaintăm în vârstă, știm că ajungem la capăt

Sântem încă bine ancorați în viață, am muncit adunat 

cele necesare traiului. O plecare fără întoarcere, dar unde?

Și dureroasă asistent la degradarea fizică că nu te poți 

recunoaște,ce ai fost și ce-ai ajuns nu poți trăi fără ajutor 

îți chinui familia care duce această povară.

    Câte minuni a înventat omul, nu poate face nimic 

ca această trecere să fie mai ușoară?

More ...

Vremea furtunelor !

Îmi pare rău,și-o spun cu jale,

Mai vede cineva o cale

Să fie în țară cum a fost?

E ipocrit, ori prost.

 

Când țara e datoare și furată

Hultanii din U.E. ÎȘI ASCUT GHEARELE

Să mai înhațe din România câte-o bucată

Pentru interese, se bat ca fiarele.

 

Cine vă mai crede? La ce ajută minciuna?

U. E. a fost și este o mascaradă,

La furat s-au împins ca la paradă

Europa cea elegantă va ajunge din regină o ruină.

 

Acest declin nu poate fi oprit,

Cred că așa i-a fost sortit

A fost stăpânul lumii vreme lungă

Va veni o vreme, cănd să plângă.

Cine va fi următorul stăpân ?

More ...

Așa trăiesc Românii !

O dovadă că România este divizaă 

Unii își caută locații prin lumea depărtată,

Locuri exzotice la capăt de lume, excroci, mari afaceriști,

Și e vremea culegătorilor navetiști cu ochi triști...

 

Eu îmi fac bagajul, îmi pun curajul în valiză,

Plec iar prin străini, ca să strâng un ban,

Bunicii cu fața în lacrimi, promit, că va fi bine...

Pleacă, fata mea, poate la anul, vom ieși din criză...

 

Anii trec, luând verile cu ei, concediul nu mai vine,

Așa rtăiesc Românii, cei mai mulți, de azi pe mâine,

Abisul, ne desparte, sărăcia politicii îi priește

Dezastru ce ne așteaptă zilnic crește...crește...

More ...

Iluzie

Aleargă pașii mei grăbiți

Prin mintea rătăcită

Iar umezi ochii obosiți

Pierduți îs pe orbită.

 

Am patul rece ca un beci

Cu ușa parcă ferecată

 Înunecat ,cu rafturi reci

Să fug aș vrea îndată.

 

Mi-e greu departe și nu pot

Decât a te visa

Să te ating și să te văd

O Doamne cât aș vrea.

 

Imagini vii în somnul meu

Și amintiri cu tine

Mă obosesc ,dar sunt al tău

Și tu ești doar cu mine.

 

Refugiul chinului de zi

Eu mi-l găsesc în noapte

Pe patul rece de aș fi

Cu tine pân la moarte.

 

Dormii un pic sau poate nu

Visam îmbrățișat

Parfumul tău mi se păru

Pe pernă și pe pat.

 

Delirul minții luptă

La vis nu îi dă pace

Speranța e pierdută

Sau poate se întoarce.

 

More ...

UN TREN CĂTRE NICIUNDE...

Stau și mă-ntreb cu sfârșeală în glas,
Cerșindu-i vieții mele o clipă, un ceas:
Oprește trenul acesta din goana lui,
Căci nu mai sunt al meu și nici al nimănui...

Și-n șuieratul trist, într-al locomotivei ton,
Nădăjduiam să-i țin pe loc pe-acest peron,
Dar ne-am urcat în tren, cu toții câți eram,
Lăsând fără regrete-n urmă o gară fără hram...

Așa că nu zâmbeam. Ci trist, la călători,
Sfârșeam în fumul trenului, imaculații zori,
Călătorind neștiutori și împotriva firii,
Către niciunde, cu trenul dezamăgirii...

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍