1  

Tăcerea de marmură

În ochi se sting lumini din cer,

Pe buze porti un mut lăcat,

Căci vorba e un crunt mister

În astă lume de păcat

 

Si ori de câte ori în noapte

Ti-ai deschis sufletul curat

Răsplata n-au fost blânde soapte,

Ci izul unui chin turbat.

 

Acolo unde-ai pus credinţă

Si ai iubit cu drag nespus,

Culegi acum doar suterinta

Si visul care s-a apus.

 

Înveti să taci ca o statuie,

Când rănile în piept te dor,

În timp ce viata ta se suie

Spre un tăcut si rece nor.


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: antonia simon poezii.online Tăcerea de marmură

Дата публикации: 21 мая

Добавлено в избранное: 5

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 687

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Scrisoare de mai

Îți scriu această ultimă scrisoare,

Când stropi de mai se bat de geamul rece,

O ploaie lungă-n noapte se revarsă,

Iar timpul nostru fără rost se trece.

 

Pe străzi pustii s-aprind lumini de ceară,

Iar umbra mea pe ziduri se lungește,

Mă-ntreb a câta oară-n astă seară

De ce destinul crud ne despărțește.

 

Te caut în parfumul de salcâm,

Ce-acum se stinge-n picături amare,

Pășesc pierdut pe singurul meu drum,

Fără speranță de ninsori de floare.

 

Trecut-au zile, luni și ani la rând

De când n-am mai văzut a ta lumină,

Rămân uitat și singur înserând,

Cu inima de dor și jale plină.

 

Și plouă trist peste pământul ud,

Cum plânge cerul vremilor trecute,

În șoapta nopții glasul ți-l aud,

Pierdut în amintirile pierdute.

 

O, de-ai veni ca-n timpurile vechi,

Să-mi mângâi fruntea plină de suspine,

Dar bat doar stropii ritmic în urechi

Și nicio șoaptă nu mai vine.

 

Se stinge-n zare ultima scânteie,

Amurgul rece cade peste noi,

Rămâi o umbră pe o tristă alee,

Iar eu un călător bătut de ploi.

Еще ...

Стихи из этой категории

Durerea

În taina nopții grele mă pierd adeseori,

Când umbre reci se-ntind pe geam și-n suflet mori,

O lacrimă se-ntinde pe chipul încruntat,

Și-n pieptul meu, durerea, ca focul a dansat.

 

Cu pași tăcuți se-ntoarce, nespusă și amară,

Și-mi rupe firul viselor, ușor, încetișoară,

Nicio scânteie caldă nu-i sparge întunericul,

Când inima își strigă, în goluri, adevărul.

 

E grea ca plumbul rece și surdă ca un zid,

În ochii mei, lumina s-a stins într-un sfârșit,

Și gândurile toate, ca frunzele căzând,

Se duc spre nicăierea durerii fără gând.

 

O chem, deși mă doare, o vreau, deși ucide,

Că-n suferință pură, o lume nouă zide,

În sângele ce arde ca lava pe pământ,

Durerea e o muză ce naște un cuvânt.

 

Și urlă prin tăcere, și strigă ne-mblânzit,

În fiecare fibră mă lasă răstignit,

Dar și din ea, ca iarba, din stâncă va răsări

O altă primăvară, o nouă bucurii.

 

O luptă fără arme, un drum fără sfârșit,

Pe care-l străbat singur, în trup ostenit,

Și, totuși, din căderea cea mai adâncă, grea,

Se naște altă forță, mai blândă, dar a mea.

 

Durerea-mi dă conturul pe care l-am uitat,

Îmi sculptează fața cu râs și cu păcat,

Mă țese din ruine, mă pune să învăț

Că viața n-are margini, doar zbor și doar curaj.

 

Și când va fi să cadă cortina peste zări,

Și când n-or mai fi lacrimi, nici vise, nici chemări,

Durerea mea va scrie, cu litere de dor,

Că am trăit cu sufletul întreg, arzând în zbor.

 

Și astfel ea devine o taină, nu blestem,

Un fir ce leagă omul de stele și de semn,

Durerea nu mă frânge, ci-mi cântă undeva

Un cântec de iubire, nespus, din inima mea.

 

 

Еще ...

E de muncă, e de muncă!

 

Pe un pat ce umblă-n lume,

Şade moartea pe cearșaf,

Şi mănâncă câte-un nume,

Înmuiat în lapte praf.

 

Umblă coasa pe uliță,

Cad în bernă multe uși,

Îngerii în cer sughiţă,

Şi se scaldă în cenuși.

 

Moartea bea cu popa-n sat,

Clopotaru cântă-n luncă,

Gropnicerii-s la săpat,

E de muncă, e de muncă!

 

Еще ...

Insomnii II

 

Nu mai știu dacă somnul m-a părăsit

sau eu am rămas în urma lui.

Îi găsesc dimineața urmele pe chipul celorlalți.

Au lumina aceea pe care numai cei odihniți o poartă,

ca și cum noaptea i-ar fi iertat.

 

Mi-am apropiat urechea de inimă,

nu ca să văd dacă mai bate.

Ci fiindcă mi-era teamă

că într-o noapte va începe să plângă.

 

Există o clipă, înainte de răsărit,

când întunericul nu mai are putere,

iar lumina încă nu știe să doară.

Atunci înțeleg că Dumnezeu a făcut somnul

pentru oamenii pe care nu i-a uitat.

 

Mi-am pus capul pe aceeași pernă de sute de ori.

Ea îmi cunoaște forma disperării.

Numai visul a rămas străin.

Nu oboseala mă omoară, ea are milă.

Liniștea mă sufocă și

îmi macină creierul.

 

Insomnia nu ucide.

Îți ia câte puțin din omul care ai fost,

până când, într-o dimineață te privești în oglindă

și ai chipul tău,

dar cineva necunoscut

te umbrește pe dinăuntru.

 

Noaptea trecută am închis ochii

și pentru o clipă am crezut că adorm.

M-am speriat.

Trupul uitase ațipirea.

 

Nu mai cer somn.

Ar fi prea puțin.

Cer numai o singură noapte,

în care dimineața să nu mă găsească

cu pleoapele-n palme.

Еще ...

poem

 

 

Pe mormântul dorului meu să pui o floare,

Sentimentele le-am strâns sub un alt soare

Nu mai navighez după iluzii aproape expirate,

Totuși, ce fac cu jumătățile de măsură înfumurate?

 

Еще ...

Arthur și coroana de spini

Arthur! Bătrân monarh,

Al pădurilor ierarh,

Plânsetele celor mulți

Când le auzi, te rog, să ierți,

Trădarea și mânia,

Trufia și nebunia.

Firea noastră ce-o aveam 

Ne amintește cum eram 

Eram mai buni și mai cuminți

N-aveam arginți aveam doar sfinți

Credință era și mila 

Nu iubirea cu de-a sila 

Neamul tău, bătrâne urs,

Îl aminteam în orice vers

Ne-am săturat de atât suspin

Și blestem pe cel ce rupe 

Din coroana ta de spini

Urletul din noi erupe

Și în plânset adormim.

Еще ...

Vorbe -n vânt..

Nu mai scoate vorbe-n vânt,

Nu promite din lună si stele,

Nu te jura din nou pe sfânt,

Arzând lacrimile mele.

 

Nu te mai crede nici dracu 

Te rog scuză -mi limbajul;

Nu da înapoi ca racu,

Nu -ti va schimba sondajul.

 

O mie de șanse de -ai avea

Din partea mea ori altcuiva;

Pt tine -i povară grea,

Să răsucești în tine cheia..

 

Și să devii peste noapte 

Un făuritor de fapte 

Demne de -a fi pomenite

Din tată,fiu moștenite.

 

Ai amuțit,te -am pus pe gânduri?...

Te -am atins printre frânturi?..

 

 

 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍