Случайные публикации :)
Acasă, la Chișinău
Chișinăul meu, oraș al dorului,
Te port în piept, cu pași ușori și tăcuți,
Sub cerul tău, mă pierd în amintiri,
Pe străzile tale, timpul e mai blând.
Te-am văzut în fiecare dimineață,
Cu colțuri vechi, ce spun povești,
Fiecare piatră ascunde o taină,
Iar fiecare vânt îți adie speranțe.
Bulevardul Ștefan, te-am simțit mereu aproape,
Cu arbori bătrâni, ce țin la umbra lor
Mă ascund în tine, îți cunosc mirosul,
Al toamnei, al primăverii, al zăpezii, al dorului.
Chișinăul meu, cu suflet de pământ,
Îți simt bătaia în fiecare colț,
În piețele tale, în parcuri și cafenele,
Sub luminile serii, unde visele se topesc.
Pe malul Bâcului, unduirea apei
Îmi aduce liniște, îmi dă răgaz,
Și-n fiecare clădire veche,
Se ascund povești de altă viață, alte vremuri.
Chiar și în fața zilelor gri,
Tu rămâi orașul meu iubit,
Împărtășind cu mine fiecare clipă,
Chişinău, orașul meu, în inima ta mă regăsesc.
Să fiu ca o taină...
Du-mă Doamne-n lume,
Fără chip și nume,
Fără trup și haină,
Să fiu ca o taină.
Pune-mă-n pământ,
Să răsar ca vânt,
Toarnă-mă-n hârdoaie,
Să cad ca o ploaie.
Fă-mă răsărit,
Să mă știu iubit,
Ori un bob de rouă,
Lacrimi să mă plouă,
Să curg în izvoare,
Ca o taină mare,
Să mă bea cu sete,
Tinerele fete.
Fă-mă vis subțire,
Dus de amintire,
Să m-ascund în șoapte,
Rostite în noapte,
De-un tânăr fecior,
Ca un cald fior,
Și să duc pe pleoape,
Ale mării ape.
Fă-mă stea de ceară,
Să ard doar o seară,
Ori cuvânt uitat,
Într-un vers curat,
Să mă pierd în lume,
Fără chip și nume,
Fără trup și haină,
Să fiu ca o taină.
🎤 Tu, ecuația iubirii mele
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În geografie, ești universul,
Tu îmi luminezi întreg mersul.
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În muzică, ești melodia,
Care îmi umple toată aria.
În astronomie, ești steaua mea,
Ce luminează noaptea grea.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Duet caraghios al pisicilor
Ieșim într-o seară pe balcon și aruncăm un pește,
Că sufletul multă grijă față de pisicile de afară iar nutrește,
Deschidem ușa,
Ne împiedicăm puțin de păpușa
Lăsată în cale de pisica pe care o avem în casă,
Parcă știe că vreau să le hrănesc pe celelalte și nu mă lasă
Să încerc să le răsfăț,
Iar și-a dat jos pătura, patul trebuie să i-l înfăț.
Termin cu pisica mea din casă, la cele de afară mă întorc,
Stau și așteaptă cuminți, deja torc,
Feline cuminți,
Pe care nu ai cum să nu le alinți.
Scot o bucățică de pește marinat,
Pe care, evident, nu l-am terminat.
Iau frumos și o arunc de la etajul zece,
Pisicii mele supărarea îi mai trece.
Mănâncă pisicile mele,
Până și legumele
Din sosul peștelui înmuiat,
În vasul de sticlă încuiat.
Pisicile nu se satură, continuă să ceară,
Mai multă mâncare, fiecare bucată căzută o supravegheară,
Melodia lor se întețește,
O miorlăială nazală o însoțește:
Miaauu..miiiiiaauu..miaAAauUau
Miau ...mrrau...miiiiiaauu...miau
MiiaAAaauuUuaau
Miau...aAauu
Miau...aAauu
MrîîîAAuu...?
MiaAAauu...Miau..MiaAAuu..MiAAuu
MiaAAuu..uu..aauuu...
Phhhh..hhh..
MiaAAu..miiiii...miAAuu...miiiii...
Miau...miau...miau...mrrrîîî.. miorlau...
Parcă asist la vreun cor madrigal...
Mă duce cu gândul la o operă foarte asemănătoare (,,Duetto buffo di due gatti", piesă interpretată pe două soprane și pian)
Întânlire între vii și între morți!
Dragii noștri ,urcați la cele sfinte
Grea durere ,dor fierbinte
Ne aduce spre morminte
Chipuri pure și curate
Deși-s morți ,parcă trăiesc
Sub pământ doarme o floare
Plânge lacrima ce-o doare
Astăzi totuși e-o zi mare
Clopotele bat la porți
E întânlirea între vii și între morți!
Viață
Mi-era frică de necunoscut,
O gaură neagră, fară final sau început...
Știam doar că așa e viața,
Orișicand se poate rupe ața.
Nu am trecut prin toata, cum e ea
Am sa aflu pe parcurs, dar spun așa:
Acum, necunoscutul mi se pare-un fleac,
Pe langa faptul că ceea ce am cunoscut,
Va fi uitat.
Acasă, la Chișinău
Chișinăul meu, oraș al dorului,
Te port în piept, cu pași ușori și tăcuți,
Sub cerul tău, mă pierd în amintiri,
Pe străzile tale, timpul e mai blând.
Te-am văzut în fiecare dimineață,
Cu colțuri vechi, ce spun povești,
Fiecare piatră ascunde o taină,
Iar fiecare vânt îți adie speranțe.
Bulevardul Ștefan, te-am simțit mereu aproape,
Cu arbori bătrâni, ce țin la umbra lor
Mă ascund în tine, îți cunosc mirosul,
Al toamnei, al primăverii, al zăpezii, al dorului.
Chișinăul meu, cu suflet de pământ,
Îți simt bătaia în fiecare colț,
În piețele tale, în parcuri și cafenele,
Sub luminile serii, unde visele se topesc.
Pe malul Bâcului, unduirea apei
Îmi aduce liniște, îmi dă răgaz,
Și-n fiecare clădire veche,
Se ascund povești de altă viață, alte vremuri.
Chiar și în fața zilelor gri,
Tu rămâi orașul meu iubit,
Împărtășind cu mine fiecare clipă,
Chişinău, orașul meu, în inima ta mă regăsesc.
Să fiu ca o taină...
Du-mă Doamne-n lume,
Fără chip și nume,
Fără trup și haină,
Să fiu ca o taină.
Pune-mă-n pământ,
Să răsar ca vânt,
Toarnă-mă-n hârdoaie,
Să cad ca o ploaie.
Fă-mă răsărit,
Să mă știu iubit,
Ori un bob de rouă,
Lacrimi să mă plouă,
Să curg în izvoare,
Ca o taină mare,
Să mă bea cu sete,
Tinerele fete.
Fă-mă vis subțire,
Dus de amintire,
Să m-ascund în șoapte,
Rostite în noapte,
De-un tânăr fecior,
Ca un cald fior,
Și să duc pe pleoape,
Ale mării ape.
Fă-mă stea de ceară,
Să ard doar o seară,
Ori cuvânt uitat,
Într-un vers curat,
Să mă pierd în lume,
Fără chip și nume,
Fără trup și haină,
Să fiu ca o taină.
🎤 Tu, ecuația iubirii mele
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În geografie, ești universul,
Tu îmi luminezi întreg mersul.
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În muzică, ești melodia,
Care îmi umple toată aria.
În astronomie, ești steaua mea,
Ce luminează noaptea grea.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Duet caraghios al pisicilor
Ieșim într-o seară pe balcon și aruncăm un pește,
Că sufletul multă grijă față de pisicile de afară iar nutrește,
Deschidem ușa,
Ne împiedicăm puțin de păpușa
Lăsată în cale de pisica pe care o avem în casă,
Parcă știe că vreau să le hrănesc pe celelalte și nu mă lasă
Să încerc să le răsfăț,
Iar și-a dat jos pătura, patul trebuie să i-l înfăț.
Termin cu pisica mea din casă, la cele de afară mă întorc,
Stau și așteaptă cuminți, deja torc,
Feline cuminți,
Pe care nu ai cum să nu le alinți.
Scot o bucățică de pește marinat,
Pe care, evident, nu l-am terminat.
Iau frumos și o arunc de la etajul zece,
Pisicii mele supărarea îi mai trece.
Mănâncă pisicile mele,
Până și legumele
Din sosul peștelui înmuiat,
În vasul de sticlă încuiat.
Pisicile nu se satură, continuă să ceară,
Mai multă mâncare, fiecare bucată căzută o supravegheară,
Melodia lor se întețește,
O miorlăială nazală o însoțește:
Miaauu..miiiiiaauu..miaAAauUau
Miau ...mrrau...miiiiiaauu...miau
MiiaAAaauuUuaau
Miau...aAauu
Miau...aAauu
MrîîîAAuu...?
MiaAAauu...Miau..MiaAAuu..MiAAuu
MiaAAuu..uu..aauuu...
Phhhh..hhh..
MiaAAu..miiiii...miAAuu...miiiii...
Miau...miau...miau...mrrrîîî.. miorlau...
Parcă asist la vreun cor madrigal...
Mă duce cu gândul la o operă foarte asemănătoare (,,Duetto buffo di due gatti", piesă interpretată pe două soprane și pian)
Întânlire între vii și între morți!
Dragii noștri ,urcați la cele sfinte
Grea durere ,dor fierbinte
Ne aduce spre morminte
Chipuri pure și curate
Deși-s morți ,parcă trăiesc
Sub pământ doarme o floare
Plânge lacrima ce-o doare
Astăzi totuși e-o zi mare
Clopotele bat la porți
E întânlirea între vii și între morți!
Viață
Mi-era frică de necunoscut,
O gaură neagră, fară final sau început...
Știam doar că așa e viața,
Orișicand se poate rupe ața.
Nu am trecut prin toata, cum e ea
Am sa aflu pe parcurs, dar spun așa:
Acum, necunoscutul mi se pare-un fleac,
Pe langa faptul că ceea ce am cunoscut,
Va fi uitat.