Автор Ecaterina Rusu-Discultu
Итого
1 публикацииСлучайные публикации :)
Nu-mi da din ceea ce ai...
Nu-mi da din ceea ce ai.
Lucrurile se adună și se risipesc,
trec din mână în mână ca apa peste pietre.
Nu-mi da din ce pot pierde mâine.
Nu-mi întinde obiecte, promisiuni
sau cuvinte învățate pe de rost.
Dă-mi din ceea ce ești.
Dă-mi liniștea ta când lumea se clatină,
felul în care privești dimineața
ca și cum ar fi mereu prima.
Dă-mi răbdarea din palmele tale,
lumina cu care îți aduni gândurile,
adevărul cu care te împodobești.
Nu-mi da din ceea ce ai.
Lucrurile sunt umbre: astăzi ale tale, mâine ale nimănui.
Dă-mi din ceea ce eşti.
Fiindcă numai fiinţa nu se împrumută şi nu se pierde.
Nu-mi da daruri. Darurile îmbogăţesc o clipă.
Dă-mi iubirea din tine —
aceea care nu poate fi dăruită
decât dacă arde cu adevărat.
Nu-mi da din ceea ce ai...
Dă-mi din ceea ce ești!
Mereu e primăvară
Sub soarele iubirii,
Mereu e primăvară
Şi înfrunzesc arinii,
Mereu cocorii zboară.
Mereu au flori salcâmii
Şi roşii-s trandafirii,
Ca ale tale buze,
Sub soarele iubirii.
Şi e mereu explozie
De verde prin livezi,
Şi dealurile arată
Ca ochii tăi cei verzi.
Şi-ntruna cântă mierla,
Şi izvoru'-ntruna curge,
Şi glasul lor se-ngână
Cu glasul tău cel dulce.
Sub al iubirii soare,
Dă iarba să răsară,
Mereu răsare o floare,
Mereu e primăvară.
Doar trupul tău fierbinte
Ca a soarelui dogoare,
Mai mult aduce a vară,
Sub al iubirii soare.
Rugă
Pleacă-Ți Doamne fruntea peste-a noastră țară,
Și trimite-Ți mila,n-o lăsa să piară.
Ne-ai dat munți de aur și păduri bogate,
Câmpii roditoare si ape-nspumate.
Dealuri ce coboară spre delta măiatră,
Și marea ce înghite Dunărea albastră.
Au venit barbarii si ne-au luat averea,
Aurul si mierea, pruncii si muierea.
Ne-am ținut la ei cu furca si parul,
Cu râuri de sânge, ne-am păzit hotarul.
Toți ne-au jefuit și ne-au sfârtecat,
Mulți ne-au doborât, dar ne-am ridicat.
Am răzbit prin veacuri două mii de ani,
Cu regi, împărați cu domni și sultani,
Cu aurul nostru s-au clădit imperii,
Și murim de foame la lăsarea seii.
Cu bune și rele am trecut prin toate,
Și de trei decenii avem libertate.
Câștigată scump, cu jarfe de sânge,
După zeci de ani, țara tot mai plânge.
Ne-au plecat copiii in străinătate,
Pentr-un trai mai bun,iar la noi prin sate.
Școlile se-nchid, casele-s pustii,
Și toți guvernanții ne spun doar prostii.
Proști si imbecili, șarlatani și hoți,
În partide multe, dar cumetriți toți.
N-au făcut nimic pentru cei de afară,
Și sunt milioane duși în altă țară.
Muncesc pentru altii și trăiesc decent,
Câștigând cu trudă fiecare cent.
O parte din bani îi trimit acasă,
Să avem și noi ce pune pe masă.
Prețurile cresc și tot cresc mereu,
Să ne descurcăm parcă tot mai greu.
Mâncăm prost și ieftin de prin galantare,
Că bani-s puțini și fără valoare.
Trăim ca pe vremuri, tot cu frig în casă,
Cu dureri de spate si dureri de oase.
Leafa ne ajunge doar pentru pastile,
Sănătoși sau nu, toți murim cu zile.
Mor copii și tineri, Dumnezeeu fereească,
Nici nu mai apucă să îmbătrânească.
Nu mai avem tineri si sportivi grozavi,
Fiincă-n țara asta toți suntem bolnavi.
Mamele fac prunci-nainte devreme,
Și aproape toți se nasc cu probleme.
Abia respiră în incubatoare,
Iar părinții-n lacrimi plâng pe coridoare.
Acum în spitale nici nu te mai lasă,
Suferim în taină si murim acasa.
Astazi știm prea bine că nu se mai moare,
De boli cardiace sau boli vasculare.
Toți mor de COVID și asociații,
De zici că e firmă, cum au avocații.
Sigilați în scânduri și trimiși la groapă,
Nici nu știe popa pe cine îngroapă.
Începand cu "alfa" din graiul grecesc,
Până la "omega" nu se mai opresc.
Vin fără oprire, valuri peste valuri,
Și se zbate lumea ca peștii pe maluri.
Nunțile din toamnă ni le-au amânat,
Ne-au închis in casă și ne-au izolat.
La televizor numai pițipoance,
Mai mult dezbrăcate și mai toate "Toance".
La căpșor golașe, dar siliconate,
Umflate în buze, la sâni și în spate.
Fete si flăcăi, peste toți pictați,
De zici că-s tablouri și pot fi-nrămați.
Nu poți să mai vezi un film...serial,
O emisiune sau ceva banal.
Că-ți bagă reclame fără încetare,
Șapte la pastile,trei la vaccinare.
Cum apeși butonul să mai vezi o știre,
De la prima ora nu-ți mai vii în fire.
Peste toți doar morți, pe străzi și în hale,
Unii arși în case, alții în spitale.
Accidente, crime, violuri și jafuri,
Tineri și copii drogați de la prafuri.
Toate sunt pe dos, lumea s-a schimbat,
Bărbatu-i femeia și ea e bărbat.
Nu se mai numesc homo sau schimbiști,
Sunt L.G.B.T, gay sau anloști.
Apar peste tot cu nerușinare,
Și nu zici nimic, că-i discriminare.
Morala,rușinea sunt doar utopii,
Iar bietul bun simț s-a dus pe câmpii.
Cât sa ne mai rabde Sfântul pe pământ,
Că se răscolesc și morți-n mormânt.
De mulți ani de zile suntem blestemați,
Ne conduc lichele,hoți si agramați.
Am ajuns pe mâna unor derbedei,
Care n-au habar ce-i ăla condei.
Sunt în funcții mari, persoane inculte,
Doar analfabeți cu diplome multe.
Au studii înalte,chiar si doctorate,
Dar toate sunt luate numai pe furate.
Ce să-i mai întrebi de-o limbă străină,
Că au cerebel doar cât o găină.
Nu vorbesc prea bine nici limba română,
Gramatica-i grea, nu e la-ndemână
Asta nu-i oprește ca să ne jupoaie,
Cu taxe cu biruri și să ne îndoaie.
Cu facturi umflate la curent și gaze,
Că astăzi lumina are patru faze.
Vom rămâne goi și săraci lipiți,
Și de frig și foame vom umbla lihniți.
Iar apoi pășind lin spre cimitir,
În caleașca neagră si cu coviltir.
Pe morții din groapă o să îi rugăm,
Să iasă afară, noi ca să intrăm.
Pleacă-Ți Doamne fruntea peste-a noastră tară,
Și trimite-ți mila,n-o lăsa să piară !
Ia-mă
Vino, ia-mă,
scoate-mă din formă
numai scapă-mă de aici,
din locul ăsta cu sclipici.
Vino, ia-mă
și du-mă departe
de lumile astea deșarte
și de-a oamenilor teamă.
Vino și uită-mă îndată,
numai lasă-mi zilele acasă.
Dă-i-le oricui,
oricui tu cunoscui,
și lasă-mă să merg
doar acolo unde cred.
Vino, visule,
si nu pleca,
scoate-ma din bule
si ajuta-ma a vindeca.
Lasa-ma s-alunec
pe ale tale aripi
pline doar de-al tau farmec.
Epilepsie
Oare cum e când îți pierzi demnitatea
Când depinzi de mâna celorlalți
Tremuri într-una fără pauză
Și nici voința nu ți-o poți exprima
Te uiți cu adâncime în ochii celorlalți
Sperând că poate le poți sufla durerea ta
Totul e în van și fără reușită
O clipă de liniște e tot ce îți dorești.
Am încercat tremurul să ți-l opresc
N-am reușit și încă regret
Tot ce-ți doresc e numai calm
Și liniștea să ți-o găsești.
Of ideologic
Gândurile mele, Doamne,
Curg corăbii ostenite
Din talazul tinereţii
Spre ostrovul senectuții.
Navighez prin simț și cuget
Prin tempestă și senin.
In gravitații de emoții
Pendulul cumpenei îl simt.
Drapat destinul ni-e de vicii...
Şi bâjbâi des compasul crucii
Și pulsul timpului mi-l iau
Din animarea socială
Ce flutură prin calendar.
Străbat în zare iluzoriu,
Răzbat curenți maritimi subversiv,
Să o-ntâlnesc pe vâlva băii
Am încă a nădăjdui.
O redevență mă afundă,
Prins în năvodul mercantil,
Printre dezbateri partizane
Și prin tertipuri amăgit.
Am pariat pe baba cinci...
Îmi scuip în sân, mă rog pe brânci
Și pulsul timpului mi-l iau
Din agitația socială
Ce flutură prin calendar.
Vei încerca a mă descoase
Ca un volum de poezii?
Posibil stilul siderează...
Prilej cuiva de-a flecări.
N-am conceput să sparg tiparul
Să schimb vitraliu-n mănăstiri
Dar vorba, chiar de nu ajunge,
Te va atinge câte un pic.
Drapat destinul ni-i de vicii
Şi bâjbâi des compasul crucii
Și pulsul timpului mi-l iau
Din apatia socială
Ce flutură prin calendar.
Dintr-o discuţie banală
Dintr-o greșeală de nimic
S-aprinde flacăra în armă
Și arde-n pieptul cătrănit.
Se rupe frate de frăție
Se-njură mamă, noră sau sosie
Răzbim război și pandemie
Normalizăm procesul recurent, repet anomalie.
Eu m-am născut sub semnul crucii
Și pulsul timpului mi-l iau
Din amăgirea socială
Ce flutură prin calendar.
Bâjbâi din vechi și nou...
Din lemnul crucii, așchia
Înțeapă trupul lui Hristos,
Ce-a pătimit pentru iubire-n lume...
Trufașa pungă-i de prisos .
Îngăduință și iubire?
Agonisire și trufie?
Evlavie?
Fățărnicie?
Azi, ieri și
Ce mai flutură în calendar de mâine...
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Yin-Yang
anca_nistor
25 октября
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 октября
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 октября
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 октября
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 октября
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 октября
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 октября
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 октября
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 октября
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 октября
Superb!!!