Acceptare

"Raiul nu e în cer, unde pasul pământeanului nu ajunge, ci în urmă, unde pasul călătorului spre moarte nu se mai poate întoarce."(Ionel Teodoreanu)

Și astfel am învățat să transform lacrimile în sursă inepuizabilă de putere. Suferința am îmbrățișat - o și m-am scufundat în tenebrele sufletului meu ca să mă regăsesc pe mine. M- am descoperit ascunsă după un ciob de iubire. Căci da, iubirea se spărsese in mii de bucăți atunci când ți - am dat drumul din viața mea.

Renunțând la tine, am frânt inima - n două: jumătate să meargă cu tine, ca să mă asigur că va rămâne acolo, iar jumătate am spart- o ca să nu mai simt durerea. Dar durerea s- a încăpățânat să se agațe de mine cu înverșunare până când am înțeles că trebuie să o integrez și să o iubesc . 

Poți spune că ai învățat să iubești cu adevărat atunci când știi să renunți la ceea ce iubești mai mult, dacă asta înseamnă mai binele celuilalt. Dincolo de orgoliu, de atașament și nevoi...Iubirea nu este condiționare. E sau nu e.


Category: Thoughts

All author's poems: anca_nistor poezii.online Acceptare

Date of posting: 8 October

Timp de citire: ~2 min.

Views: 249

Log in and comment!

Other poems by the author

Zâmbet ultim

Când te vei contopi cu flacăra Sursei Divine,

Tu vei uita de mine, eu nu voi mai ști de tine.

De ce- urile toate își vor găsi răspuns,

Ce ție - ți este clar, mie mi- e încă ascuns .

Să trec prin suferință, s- o simt, s- o integrez,

În fiecare celulă să o asimilez.

Să metabolizez durerea e cel mai greu proces!

Tânără panteră, durerea, mușcă din carne 

Cu poftă nebună ,vrând să mă devoreze 

Care pe care? Cine pe cine?

Cine va reuși - n final să anihileze?

Durerea pe mine să mă dezintegreze

Sau eu, pe ea ,s- o integrez în mine?!

Doamne, e nesfârșită această agonie!

Vreau să fiu rece, să nu mai am nici nume,

Cu zâmbet larg să mă retrag din lume.

 

More ...

Busola

O fi uitarea scrisă în legile omenești 

Dar nu și pentru noi, iubitul meu!

Doi îngeri blânzi veniți în astă lume

Legați indestructibil prin dalbă misiune,

Supuși pentru vecie doar legilor cerești 

Umăr la umăr suntem în ascensiune,

Îndeplinind destinul oricât ar fi de greu.

Unul fără altul suntem pierduți și triști,

Busola ta sunt eu, prin mine tu exiști 

Și rătăcești prin viață căutându- ți nordul

Dorindu- ți alipirea, să fim din nou întregul.

More ...

Catharsisul iubirii

Și ne-am întâlnit în astral, pe un colț de stea

Și inima ta s- a contopit cu inima mea.

Îmbrățișare atemporală a spiritului cândva scindat

În două corpuri diferite încătușat.

Cum să - ți dau drumul, să mă desprind din nou de tine?

Să intru iar într-un perpetuum mobile cautandu- mă pe mine?!

Mi- e sete de tine, mi- e sete de noi 

Mi- e dor de întregul ce- l formăm amândoi.

Profesor și discipol pe veci înlănțuiți

În astă interdependență de îndrăgostiți .

Astfel am învățat iubirea la cel mai înalt nivel

Alchimizată toată, eu nu mai sunt la fel.

Molecular parcursam combustia iubirii

Și - am metamorfozat esența nemuririi

Căci dincolo de timp, și dincolo de noi

Rămâne contopită energia din doi.

More ...

Letting go

 Sunt umbra celei care - am fost 

Și - o știu atât de bine, pe de rost 

O- mbratisez cu drag și - o las să plângă 

Până ce dorul din ea o să se stingă.

N- o cert, nu-i spun nimic, doar o conțin 

O las să tremure și zbuciumul îi țin.

E bine așa și va fi din ce în ce mai bine 

Lăsând să plece ce nu e pentru mine .

"A fi"- ul meu de-acum e stâncă de granit

Și în fața durerii este de neclintit.

"Și asta va trece" , cum David a conștientizat,

De-i bucurie sau durere, toate au timp limitat.

More ...

Reflecție

Dincolo de imaginea din oglindă 

Văd umbra celei care am fost,

Văd sufletul precum o ghindă 

Închis în crustă tare, fără rost.

Inima- mi blândă, cândva catifelată,

Zace acum în mine ușor pietrificată.

Și - n lumea aceasta cu morți vii presărată 

Sunt astăzi și eu, în sfârșit, integrată.

Să nu simți nimic, să fii imun la toate 

Iată cheia succesului în astă societate.

 

 

More ...

Parfum de dor

Și iar e azi, și iar mi-e dor de tine 

Și dincolo de timp, și dincolo de cer

Flăcările noastre - s unite- n curcubeu.

Indestructibilă conexiune 

Ce ne va lega de-a pururi în eter,

Plăpânda muritoare iubita de un Zeu.

 

M- ai învățat să simt, m- ai învățat să fiu

Altarul manifestării iubirii tale.

Pe-al omenescului pământ pustiu 

Apare un roz și fascinant bujor,

O floare magică cu mii de petale

Care emană parfumul de dor.

 

More ...

Poems in the same category

Somnum ratio

Miriapodul mă priveşte cu o sută de ochi
şi se mişcă încet către mine cu o sută de picioare
păroase.
Mă şi vede la cina de seară hăcuit de o sută de cleşti
şi servit într-o sută de feluri pe tot atâtea platouri
de oase


La ce i-or fi trebuind scârboşeniei o sută de ochi
când şi doi sunt prea mulţi laolaltă pentru destinu-i
macabru?
De ce i-or fi trebuind o sută de picioare, mă-ntreb,
când i-ar ajunge să meargă pe stârvuri doar două
sau patru?


Vin în conhorte prelungi, din milioane de părţi
şi mă privesc cu milioane de ochi injectaţi de sînge
şi ură.
Mi se urcă pe glezne, pe umeri, pe faţă, peste tot,
şi-şi scot milioane de cleşti înmuiaţi în bale şi otrava
din gură.


Staţi! le strigă jivina cu păr și solzi pe picioare
o arătare scârboasă, cum n-am mai văzut niciodată,
un monstru.
A fost o eroare, prieteni, le zice, să fiu al dracului dacă
n-a fost o eroare!
Să trăiţi, domnule! Pentru onor prezentaţi arm’! Acesta-i de-al nostru...

More ...

Rezumatul vietii

Pasesc pe inima cu mintea,

si ura este chiar nimic

iubirea este mai flaminda

dar trece ca un anotimp.

 

Si nu exista asteptare

ci este numai timp pierdut

si daca astazi omul moare

sa stii ca viata na  vurut.

More ...

Legea de la UE...

 

De-a valma treci cu lung alai și trenă,

Părând că ai un rol neînsemnat, anost,

Le faci la vaci perfuzii cu lucernă,

Și-apoi le bagi smintite-n adăpost.

 

Împrăștii boala vacii peste tot în lume,

Iar taurii geloși, pe coarne au albit,

Mugește luna și-n grajduri face spume,

Și-n uger, laptele nebun, s-a corăslit.

 

Văcarii dau binețe-n fiecare zi la doctor,

Și-apoi microcipați se reazemă în botă,

Și-așteaptă de la UE vreun director,

Să-l inspecteze de bacterii în ciubotă.

 

Juncanii de pripas fac educație sexuală,

Mănâncă vitamine iar iarbă doar când plouă,

Văd filme cu junici ce pasc în  pielea goală,

Și pofticioși se duc și rag la câte-o poartă nouă.

 

De pui un bou la jug, se cheamă maltratare,

Iar caru-l mai zărești, în noapte sus pe cer,

Și, Grigorescu, ar fi pictat în consolare,

Doar șapte stele UE și un umil văcar, șomer.

More ...

Aforisme II – G. Trofin

 

Cine își vinde sufletul pentru un drum neted, va întâlni numai gropi după moarte. 

 

Actorul care nu primește aplauze, și-a ucis personajul.

 

Mai bine pironit în suferință decât legănat de păcate. 

 

E mai plăcut să te ardă adevărul decât să te înghețe minciuna.

 

Mai degrabă biciul care te trezește decât sărutul care te adoarme.

 

Preferă durerea care te curăță decât bucuria care te ține prizonier.

 

Mai bine un Dumnezeu aspru decât un diavol blajin. 

 

Mai de folos o lovitură care te schimbă decât mângâierile care te țin în letargie.

 

E mai nobil să porți cicatrici de lumină decât talismane de întuneric.

 

Mai bine judecata ce te îndreaptă decât iertarea care te menține în culpă.

 

Prefer podeaua dură a pocăinței decât patul moale al ispitelor.

 

Mai bine înfrânt de adevăr decât eliberat de minciună.

 

Mai sigur pășești pe cioburi decât să plutești în iluzii.

 

Mai bine ars de conștiință decât stins în nepăsare.

 

Mai de folos plânsul care trezește decât râsul care te adoarme.

 

Mai demn e să ai sărăcia adevărului decât aurul trădării.

 

Mai bine să fii singur în lumină decât cu mulțimea în întuneric.

 

Un lemn de esentă tare nu lasă cenușă.

 

Cine își ascunde suferința sub zâmbet își va pierde lacrima.

 

Focul care te arde pe dinăuntru e mai rece ca apa care îl stinge.

 

Rănile care nu se văd sunt cele mai greu de vindecat.

 

Cine fuge de tăcere se pierde în zgomotul propriilor pași.

 

Lacrimile care ard pe obraz sunt mai prețioase decât ochii.

 

În timp ce adevărul îți pregătește patul; minciuna doarme nepăsătoare.

 

Cine-și culege frica și o transformă în vânt, devine furtună.

 

Iubirea sinceră e un vis cu ecou.

 

Singurătatea te învață cum să construiești poduri.

 

Cine nu acceptă adierea adevărului, va fi izbit de furtuna minciunii.

 

Durerea care nu lasă urme pe trup face cicatrici pe suflet.

 

Cine se teme de întuneric nu poate coborî în el să aprindă lumina.

 

Cel care vede sfârșitul ca pe o ușă, va deschide alt început.

 

Adevărul care doare azi, te vindecă mâine; minciuna care te vindecă azi, te va durea veșnic.

 

Singurătatea absolută nu e numai absența oamenilor, ci și absența ta.

 

Mai bine să rămâi singur cu frica decât să te bazezi pe curajul celorlați.

 

Cine cumpără plăcere trupului, își vinde sufletul pe bucăți.

 

Tăcerea care doare dospește urlete.

 

Gândurile negre vin doar la cei care nu iartă.

 

Adevărul care rănește nu folosește pumnalul minciunii.

 

Mai bine înfruntă furtuna decât să te irosești în adieri de vânt.

 

Inamicul din tine te va învinge  mai repede decât orice dușman din afară.

 

Mai bine bea otrava pierderii decât să trăiești într-o iluzie care te ucide încet.

 

Cine se înclină mereu în fața altora, uită cum se stă drept în fața oglinzii.

 

Libertatea nu se asociază cu comoditatea; cine încearcă le pierde ambele.

 

Într-o dragoste oarbă timpului îi cresc ochi.

 

Mai bine să porți propria rușine decât să accepți confortul minciunii.

 

Cine se teme că pierde, va pierde mai mult decât își imaginează că are.

 

Cine își măsoară valoarea prin ochii altora, rămâne străin de sine.

 

Omul fuge de moarte, dar uită că fiecare clipă e deja o moarte trăită.

 

Cine caută sensul vieții în afara sa, se va pierde pe sine.

 

Omul nu se pierde când nu mai are răspunsuri, ci atunci când nu mai are întrebări.

 

Adevărul retează ca o sabie, minciuna taie ca un cuțit tocit.

 

Omul se pierde nu când cade, ci când nu mai vrea să se ridice.

 

Când îți duci trupul la război, în suflet nu mai ai pace.

 

Cine își îngroapă greșelile prea adânc, le face rădăcini.

 

Nu există drum drept pentru cel care calcă strâmb.

 

Adevărul nu bate la ușă ci dărâmă zidurile.

 

Mintea care nu-și pune întrebări își adapă întruna prostia.

 

Calea cea mai lungă nu e grea dacă pașii sunt scurți.

 

Frica de moarte lungește viața.

 

Adevărul nu se schimbă când îl rostești, ci când îl trăiești.

 

Tăcerea nu e lipsă de cuvânt, ci o altă formă de a spune totul.

 

Cel ce își cunoaște limitele a trecut deja dincolo de ele.

 

Nici o durere nu e mai grea decât conștiința nepăsării.

 

Cine-și măsoară viața doar în ani rămâne dator clipei.

 

Cine trăiește doar pentru sine moare fără martori.

 

Cine se teme să greșească rămâne prizonierul nimicului.

 

 

More ...

Toamna aceasta...

Cum e toamna ruginie

Asa suflet am si eu 

Caci nu te mai am in fata 

Cum te aveam  in fiecare dimineata 

Să simt caldura ta in ale mele brate

Iar chipul tau frumos sa ma priveasca

Cu-n zambet cald ,placut si dulce

Ce-n inima caldura imi aduce.

Dar din pacate , toate acestea nu mai sunt

Iar sufletul meu e trist si ratacit 

La fel precum plutesc frunzele in vant

Imi pierd speranta ca-o sa mai te vad râzand 

Iar timpul n-o sa vindece curand

Tot ceea ce simt eu cand te am la mine  in gand....

 

More ...

Trupul Sfidator

Stau intins la mine-nungher,

si-ntrun coltisor visnad,

inchipuind iluzii despre-un inger,

ganduri despre ea dansand,

 

Si jongland cu-amea virtute,

fantezii unduitoare,

se asterne-n cateva minute,

si trupu-mi pofteste rasfatare,

 

Ma adresez situatiei, cu moralitate,

dar e dusa ca un nor de vant, in strainatete,

si-atunci trupu-mi sfidator,

eu vreau sa il dezmierd,

caci fusei cuprins de dor,

si a ma opune, pierd,

 

si-n dorintele-mi coplesitoare,

termin si las sa iasa-o rasuflare,

demnitatea-mi e vanduta,

spiritul meu flamanzeste,

inima-mi fu potilita,

iar euforia se trezeste.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍