Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: Mario Munteanu
Date of posting: 7 марта 2023
Added in favorites: 1
Views: 796
Poems in the same category
Pentru Mama
•Eu aș vrea o lumea-ntreagă sa blestem,
Dar ce folos?
Căci o vorbă nu vei scoate,
Căci tu chipul l-ai întors .
•Mâna ta cea vineție,
Azi e rece, nemișcată...
Altădat' era blajină...
Dătea mângâiere calda!
•Unde mamă poate lumea
Să-ncropească-mi suferința
Când neantul de durere
Poate să- mi înece ființa?!
•Căci de foame nu îmi ține
Că în pace tu te-ai dus,
Nici de sete suferința-ți
Care repede- apus!
•Căci ma uit la tine, mamă,
Nu ma privești înapoi!
C-a venit momentul, mamă,
Și în mine e război!
•În mine dăinuie frica
De a te privi de-aproape ;
Oare ce- o sa văd în tine,
Ori regrete..ori păcate?!
• Și miroase a durere
Înconjurată sunt acum;
Căci nu cred ca am puterea
Să te duc p- ultimul drum!
• Tu ai vrea cosmetizarea,
De pe fața să îți șteargă ,
Ce- ai lăsat în lumea asta
Și tu crezi că o să meargă?!
•Când durerea, dragă, mamă,
E de amândouă părți
C- ai lăsat în lumea asta
Și copii..dar și nepoți!
•Oare gândul nemuririi
Goliciunea mi- o alină ?
Când mi-ai spus, iubită mamă
Că vei mai răbda o luna?!
•Ca aprilie să vină ,
Să îmi poți tu spune iar,
Ce mai rază de lumină
Ai primit atunci în dar!
• Și-nc- o lună sa mai treacă ,
Și sa vina luna mai
" La mulți ani" nu o sa-ți cânt.
Căci eu am să-ți plâng pământul
Să te ridici din mormânt!
•E macabru gândul care,
Zilele îmi înconjoară,
Când eu știu acum că totul
A fost doar..odinioară...
•Și ca timpul nu ne iartă
Și ne asuprește tare,
Când rămâne- n amintire
O comoară atât de mare!
•Cum să nu plâng atât, mamă,
Când eu știu că m-ai crescut,
Și cu jertfă și sudoare,
Ai făcut cât ai putut!
• Mi-aș dori- n aceasta viață,
Să pot să compar cu tine
Tot ce-a mai rămas excentric..
Și loial..și bun în mine!
•Căci profesor mi-ai fost, mamă,
Educație mi-ai dat.
Oare pot să pun în ramă
Tot ce tu m-ai învățat?
• M- ai crescut învingătoare;
Ca o bravă luptătoare:
MAMA:"- TU NU PLÂNGE, DOAR ZÂMBEȘTE!
ÎNVAȚĂ CA SĂ FII TARE!!!!"
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
De la fiica pentru mama
Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.
Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.
De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.
De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.
De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.
De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.
De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.
De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.
Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,
Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.
Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.
...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ca azurul îi ai mamă.
Părul tău frumos şi negru,
Chipul tău de pus în ramă.
Mâinile tale firave,
Inima blândă şi bună.
Sufletul tău bună mamă,
El e bun de pus la rană.
Ştiu mamă că ai plecat,
Sus la ceruri ai zburat.
Îngerii au venit de sus,
Şi te-au dus la Domnu Sfânt.
De când ai plecat la ceruri,
Zi de zi eu te visez.
Şi mă rog la tine Doamne,
Sărutând multe icoane.
Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Acolo sus pe cerul plin de stele
Acolo sus, pe cerul plin de stele,
Zăresc şi chipul mamei mele.
Ce încearcă într-una, să-mi vorbească,
De relele de pe pământ, să mă ferească.
Şi tac, ascult şi încep acum să plâng,
Când ştiu, că mama a plecat de pe pământ.
La ceruri sus, va fii mereu,
Că aşa a vrut-o, bunul Dumnezeu.
Dar mult prea tânără, săraca a plecat,
Acolo sus, la Domnul a urcat.
Şi paşii i-mi veghează zi şi noapte,
Vorbinu-mi, mie doar în şoapte.
Şi încerc cu ea, în noapte să vorbesc,
Dar chipul ei, blajin nu îl între zăresc.
Şi de odată eu tresar, mirat din somn,
Privesc icoana, din perete şi apoi dorm.
Şi dimineaţa, mă trezesc îngândurat,
Căci visul, repede sa terminat.
Şi deodată, repede îmi dau seama,
Căci pe pământ, nu mai e mama.
Pentru Mama
•Eu aș vrea o lumea-ntreagă sa blestem,
Dar ce folos?
Căci o vorbă nu vei scoate,
Căci tu chipul l-ai întors .
•Mâna ta cea vineție,
Azi e rece, nemișcată...
Altădat' era blajină...
Dătea mângâiere calda!
•Unde mamă poate lumea
Să-ncropească-mi suferința
Când neantul de durere
Poate să- mi înece ființa?!
•Căci de foame nu îmi ține
Că în pace tu te-ai dus,
Nici de sete suferința-ți
Care repede- apus!
•Căci ma uit la tine, mamă,
Nu ma privești înapoi!
C-a venit momentul, mamă,
Și în mine e război!
•În mine dăinuie frica
De a te privi de-aproape ;
Oare ce- o sa văd în tine,
Ori regrete..ori păcate?!
• Și miroase a durere
Înconjurată sunt acum;
Căci nu cred ca am puterea
Să te duc p- ultimul drum!
• Tu ai vrea cosmetizarea,
De pe fața să îți șteargă ,
Ce- ai lăsat în lumea asta
Și tu crezi că o să meargă?!
•Când durerea, dragă, mamă,
E de amândouă părți
C- ai lăsat în lumea asta
Și copii..dar și nepoți!
•Oare gândul nemuririi
Goliciunea mi- o alină ?
Când mi-ai spus, iubită mamă
Că vei mai răbda o luna?!
•Ca aprilie să vină ,
Să îmi poți tu spune iar,
Ce mai rază de lumină
Ai primit atunci în dar!
• Și-nc- o lună sa mai treacă ,
Și sa vina luna mai
" La mulți ani" nu o sa-ți cânt.
Căci eu am să-ți plâng pământul
Să te ridici din mormânt!
•E macabru gândul care,
Zilele îmi înconjoară,
Când eu știu acum că totul
A fost doar..odinioară...
•Și ca timpul nu ne iartă
Și ne asuprește tare,
Când rămâne- n amintire
O comoară atât de mare!
•Cum să nu plâng atât, mamă,
Când eu știu că m-ai crescut,
Și cu jertfă și sudoare,
Ai făcut cât ai putut!
• Mi-aș dori- n aceasta viață,
Să pot să compar cu tine
Tot ce-a mai rămas excentric..
Și loial..și bun în mine!
•Căci profesor mi-ai fost, mamă,
Educație mi-ai dat.
Oare pot să pun în ramă
Tot ce tu m-ai învățat?
• M- ai crescut învingătoare;
Ca o bravă luptătoare:
MAMA:"- TU NU PLÂNGE, DOAR ZÂMBEȘTE!
ÎNVAȚĂ CA SĂ FII TARE!!!!"
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
De la fiica pentru mama
Cu palmele te cuprind de picioare...
De atâtea ori m-ai dus în brațe
Si poate te dureau genunchii,
Dar plânsul meu te durea mai tare.
Câte năzbâtii am făcut, nu mai ții minte.
Ții minte doar cum mă ascundeam, de rușine,
Petrecând ore întregi prin grădină
Așteptând să- ți treacă supărarea pe mine.
De câte ori m-am pornit să fug de-acasă...
Eram sigură că nu mai vin niciodată,
Dar făceam trei metri dupa poartă
Si mă întorceam speriată.
De câte ori nu vroiam să stau la masă,
Sau cu lacrimi în ochi mușcam din pâine,
Pentru că nu vroiai să mă lași
Să mă frezez, ca să fiu frumoasă.
De câte ori ți-am ascuns adevărul,
De câte ori îl aflai nu de la mine;
Nu ți-am spus niciodată de ce:
Nu vroiam să crezi că te fac de rușine.
De câte ori am ridicat tonul vocii-
Mi-a părut rău de fiecare dată.
Vroiam doar să asculți ce- ți spun eu,
Nu vroiam să te știu supărată.
De câte ori nu am ținut cont de sfaturi...
Stiam că numaidecât ai dreptate,
Dar nu știam că mă și înțelegeai -
Credeam că o făceai din autoritate.
De câte ori am fost egoistă...
De fapt, toată viața am fost așa,
Că m-am gândit întîi la mine,
Pe primul loc a fost alegerea mea.
Acum, când anii mi-au jucat festa,
Alegerea pe care aș face-o mereu
Ar fi aceea să te știu aproape,
Să pot să văd adânc, în sufletul tău,
Să-ți iau din griji și din orice durere
Când te razemi cu capul de mâna mea,
Așa cum tu mă sărutai peste picioarele julite
Si de fiecare dată, imediat, îmi trecea.
Să pot fi alături la orice sărbătoare
Si după, să ne așezăm lângă prag,
Să discutăm toate cele făcute,
Așa cum ne-a fost, totdeauna, mai drag.
...toți anii au trecut. Privesc destramarea,
Dar cu câte amintiri dorul îmi vine;
Doar scrisorile mă aduc lângă tine,
Doar ele mai răzbat depărtarea.
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ca azurul îi ai mamă.
Părul tău frumos şi negru,
Chipul tău de pus în ramă.
Mâinile tale firave,
Inima blândă şi bună.
Sufletul tău bună mamă,
El e bun de pus la rană.
Ştiu mamă că ai plecat,
Sus la ceruri ai zburat.
Îngerii au venit de sus,
Şi te-au dus la Domnu Sfânt.
De când ai plecat la ceruri,
Zi de zi eu te visez.
Şi mă rog la tine Doamne,
Sărutând multe icoane.
Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Acolo sus pe cerul plin de stele
Acolo sus, pe cerul plin de stele,
Zăresc şi chipul mamei mele.
Ce încearcă într-una, să-mi vorbească,
De relele de pe pământ, să mă ferească.
Şi tac, ascult şi încep acum să plâng,
Când ştiu, că mama a plecat de pe pământ.
La ceruri sus, va fii mereu,
Că aşa a vrut-o, bunul Dumnezeu.
Dar mult prea tânără, săraca a plecat,
Acolo sus, la Domnul a urcat.
Şi paşii i-mi veghează zi şi noapte,
Vorbinu-mi, mie doar în şoapte.
Şi încerc cu ea, în noapte să vorbesc,
Dar chipul ei, blajin nu îl între zăresc.
Şi de odată eu tresar, mirat din somn,
Privesc icoana, din perete şi apoi dorm.
Şi dimineaţa, mă trezesc îngândurat,
Căci visul, repede sa terminat.
Şi deodată, repede îmi dau seama,
Căci pe pământ, nu mai e mama.