Sufocare
Ma cuprind si ma lasa fara spatiu,
Ma imbata cu griji de care nu ma pot dezlipi.
Incearca sa ma faca sa nu fiu eu, ci ce vor ele
Ma indeamna sa fiu mereu trista si sa imi simt sufletul pereche incarcat de roade nefolositoare vietii eterne.
Aceste ganduri infinite te intorc impotriva ta.
Si ramai in santajul lor pana cand vezi albastrul cerului deasupra capului tau si te trezesti.
Simti ca mai poti respira un moment de liniste,
Iar atunci realizezi ca esti atat de mic intr-un albastru imbietor si calm,unde vrei sa ajungi si sa te contopesti,
Sa simti ca faci parte din acesta culoare vesnica.
Dar aceasta gura de aer curat, este imediat amestecata cu aer irespirabil, deoarce continui intr-o grija profunda.
Nu te lasa sa scapi usor din mrejele lor,
Ci ai devenit dependenta de aceasta stare si nu stii ca poti face pasii singura spre liniste.
Timpul trece si tu suspini in infinitatea gandurilor tale fara a te bucura de aceasta viata unde cerul este deasupra ta....
Sper sa fiu ajutata si sa pot urca la albastrul meu cer, unde sa raman pe vesnicie in al meu loc de la inceputul alegerii dinaintea nasterii gandurilor.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Georgiana Machidon 
Date of posting: 1 декабря 2024
Views: 223
