Ignoranță
Și mă întreb de multe ori
Cum oare poți ca să ignori
Sufletu-n care te strecori
În care ai stârnit fiori?
Mă ignori cu nepăsare
Te gândești oare cât doare?
Spui că nu îți place drama
Oare știi ce face karma...?
Eram un suflet aparte
Ce dorea să-ți fie aproape
...Ti-am fost doar tentație
Apoi "vai!... îmi iei din vibrație!".
Cum ai putut ca să ignori
Sufletu-n care te strecori
Spune-mi azi ești mai fericit
Să știi cât de mult m-ai rănit?
Am trecut peste ..azi sunt bine
(Chiar de mai scriu de dor de tine)
Dar mult ignore-ul tău m-a incercat!
Rămâi cu al tău "vibe" minune
Și ce-n viața-i îmbrățișat... blocat...
Category: Diverse poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman #ignoranță
Date of posting: 25 мая
Views: 159
Poems in the same category
Îndemn divin
"Cere și ți se va da ?"
E un indemn divin
Prin care , solicităm noi fiecare,
Ce ne dorim ca să primim,
E important asta să știm,
Ca bunul Dumnezeu să fie,
Prezent a fi de ajutor.
De ai credință adevărată,
El e aproape-i iubitor,
Și nu ne lasă niciodată,
E atât de bun și răbdător .
Pe toți ne iartă bunul tată,
De îl rugăm stăruitor,
El ne va da ce am cerut,
Ne intarzaiat și priceput.
Să crezi tot timpu-n viitor,
Și binele te așteaptă...
Doamne să ajuți tuturor,
Cu judecata-ti dreaptă.
Nepăsare
Sub pielea mea cresc mărăcini,
Se-nfig în carne, curg în ploi,
Și-n gâtul meu, uscat de spini,
Se-neacă strigătul din noi.
Dar moartea-i doar o rugă mută,
Un vânt hoinar prin gând sălciu,
Ce-n trupul frânt nu mai sărută,
Ci zgârie cu chinuri și pustiu.
Și-n negura din ochiul stins,
Un ultim vis se zbate-n van,
De-o noapte albă sunt cuprins,
Pe-un cer de Dumnezeu orfan.
Dar poate, când s-or frânge toate,
Când moartea blând îmi va surâde,
Voi regăsi în alte lumi uitate,
Un loc, să cad, sub sabie de gâde.
Exil
Nu mă legați de mâini și de picioare,
Precum un mânz lăsați-mă să zburd,
Căci două aripi am avut, ca fiecare,
Dar le-am pierdut la un pariu absurd.
Goniți-mă în iarna cruntă de la poluri,
Smulgeți-mi barba ca gerul să m-atingă,
Să plece lunile de toamnă-n stoluri,
Sub ochii-mi triști ca din infern să ningă.
Să fiu o ploaie prinsă-n nori de vată,
Să-mi târâi dorul printre cruci de fum,
Să-mi muște noaptea carnea vinovată,
Din stele, mai apoi, să plouă numai scrum.
Să-mi ferecați privirea-n sticlă spartă,
Să-mi sângereze visul ne-mplinit,
Iar mâna mea, tristețe să vă-mpartă,
De la-nceputul vieții până la sfârșit.
Să-mi toarne ceasul clipe de otravă,
Să-mi crească-n piept păduri de plumb,
Pe lună s-o răpesc, să-mi fie sclavă,
Sub cerul meu de noapte s-o ascund.
Abandonați-mă pe trepte de ruine,
Cu spini în loc de carne și de os,
Să fiu străin de tot ce-mi aparține,
Iar pentru voi un suflet de prisos.
Să mă îngroape viforul sub ghețuri,
Să-mi sape frigul veșnic un mormânt,
Pe sub zăpezi să scormonesc după verdețuri,
Să-i fac un ceai bătrânului pământ.
Ziua mea 23 ani
Mai desenez un an in cartea vietii
Mai adaug inca unul la gramada
Chiar de mii greu zimbesc ca totdeauna
Ca lumea, fericit azi sa ma vada
Am ingramdit vrio citiva ani
Si inca multi am sa mai gramadesc
Si unde am sa intilnec greutati
Am sa pling si iar am sa zimbesc
Am trecut mereu grabit prin viata
Dar azi pe loc eu ma opresc
Am sa ma ridic spre cer in zbor
Si cazind am sa zimbesc
Ii multumesc mamei ca sunt pe lume
Si am ajuns unde am ajuns
Si toate greutatile de pina acum
Cu zimbet pe buze li-am invins
De ziua asta cind toti de mine-si amintesc
Toti incearca-n felul lor sa ma iubeasca
As vrea sa fie ziua mea in toata ziua
Ca mereu de mine sa-si aminteasca
Al treisprezecelea ceas
Când toate ușile dispar,
rămâne vântul.
Îl poți locui.
Acolo nu e nici „eu”,
nici „timp”,
doar floarea care se deschide
fără martor.
Singuratic pe pământ
Viața singură înainte
Merge într-o amăgire.
Omul singur pe pământ
Va nimici propriul său gând.
Nopți și zile chinuite,
De gândul omului pricinuite.
In speranța liniștii eterne,
Curată viața omul si-o așterne.
Luna blândă și lucioasă,
Oh, zeiță maiestuoasă!
Măreață stai și ne privești
Iar zbuciumul tu îl strivești.
Blând soare ocrotitor,
Asupra noastră tu mereu cobori
Raze pline de speranță,
Pline de a Domnului povață.
Inima zburlită suferindă
Tu vei bate necontenită.
Ai fost tu întrebată oare?
Mai reziști, mai poți, trăiești?…
Îndemn divin
"Cere și ți se va da ?"
E un indemn divin
Prin care , solicităm noi fiecare,
Ce ne dorim ca să primim,
E important asta să știm,
Ca bunul Dumnezeu să fie,
Prezent a fi de ajutor.
De ai credință adevărată,
El e aproape-i iubitor,
Și nu ne lasă niciodată,
E atât de bun și răbdător .
Pe toți ne iartă bunul tată,
De îl rugăm stăruitor,
El ne va da ce am cerut,
Ne intarzaiat și priceput.
Să crezi tot timpu-n viitor,
Și binele te așteaptă...
Doamne să ajuți tuturor,
Cu judecata-ti dreaptă.
Nepăsare
Sub pielea mea cresc mărăcini,
Se-nfig în carne, curg în ploi,
Și-n gâtul meu, uscat de spini,
Se-neacă strigătul din noi.
Dar moartea-i doar o rugă mută,
Un vânt hoinar prin gând sălciu,
Ce-n trupul frânt nu mai sărută,
Ci zgârie cu chinuri și pustiu.
Și-n negura din ochiul stins,
Un ultim vis se zbate-n van,
De-o noapte albă sunt cuprins,
Pe-un cer de Dumnezeu orfan.
Dar poate, când s-or frânge toate,
Când moartea blând îmi va surâde,
Voi regăsi în alte lumi uitate,
Un loc, să cad, sub sabie de gâde.
Exil
Nu mă legați de mâini și de picioare,
Precum un mânz lăsați-mă să zburd,
Căci două aripi am avut, ca fiecare,
Dar le-am pierdut la un pariu absurd.
Goniți-mă în iarna cruntă de la poluri,
Smulgeți-mi barba ca gerul să m-atingă,
Să plece lunile de toamnă-n stoluri,
Sub ochii-mi triști ca din infern să ningă.
Să fiu o ploaie prinsă-n nori de vată,
Să-mi târâi dorul printre cruci de fum,
Să-mi muște noaptea carnea vinovată,
Din stele, mai apoi, să plouă numai scrum.
Să-mi ferecați privirea-n sticlă spartă,
Să-mi sângereze visul ne-mplinit,
Iar mâna mea, tristețe să vă-mpartă,
De la-nceputul vieții până la sfârșit.
Să-mi toarne ceasul clipe de otravă,
Să-mi crească-n piept păduri de plumb,
Pe lună s-o răpesc, să-mi fie sclavă,
Sub cerul meu de noapte s-o ascund.
Abandonați-mă pe trepte de ruine,
Cu spini în loc de carne și de os,
Să fiu străin de tot ce-mi aparține,
Iar pentru voi un suflet de prisos.
Să mă îngroape viforul sub ghețuri,
Să-mi sape frigul veșnic un mormânt,
Pe sub zăpezi să scormonesc după verdețuri,
Să-i fac un ceai bătrânului pământ.
Ziua mea 23 ani
Mai desenez un an in cartea vietii
Mai adaug inca unul la gramada
Chiar de mii greu zimbesc ca totdeauna
Ca lumea, fericit azi sa ma vada
Am ingramdit vrio citiva ani
Si inca multi am sa mai gramadesc
Si unde am sa intilnec greutati
Am sa pling si iar am sa zimbesc
Am trecut mereu grabit prin viata
Dar azi pe loc eu ma opresc
Am sa ma ridic spre cer in zbor
Si cazind am sa zimbesc
Ii multumesc mamei ca sunt pe lume
Si am ajuns unde am ajuns
Si toate greutatile de pina acum
Cu zimbet pe buze li-am invins
De ziua asta cind toti de mine-si amintesc
Toti incearca-n felul lor sa ma iubeasca
As vrea sa fie ziua mea in toata ziua
Ca mereu de mine sa-si aminteasca
Al treisprezecelea ceas
Când toate ușile dispar,
rămâne vântul.
Îl poți locui.
Acolo nu e nici „eu”,
nici „timp”,
doar floarea care se deschide
fără martor.
Singuratic pe pământ
Viața singură înainte
Merge într-o amăgire.
Omul singur pe pământ
Va nimici propriul său gând.
Nopți și zile chinuite,
De gândul omului pricinuite.
In speranța liniștii eterne,
Curată viața omul si-o așterne.
Luna blândă și lucioasă,
Oh, zeiță maiestuoasă!
Măreață stai și ne privești
Iar zbuciumul tu îl strivești.
Blând soare ocrotitor,
Asupra noastră tu mereu cobori
Raze pline de speranță,
Pline de a Domnului povață.
Inima zburlită suferindă
Tu vei bate necontenită.
Ai fost tu întrebată oare?
Mai reziști, mai poți, trăiești?…
Other poems by the author
Momente
Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,
Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită
Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens
Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.
Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi
Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre
Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi
Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.
Sunt momente când doar aș vrea să dispar
Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura
Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea
Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
Fluturi Rătăciți
Îmi valseaza fluturi-n stomac când ma gândesc la tine
Și mă topește gându| ca-i vrea măcar să mă privești
Te simt în suflet...te simt cum te-apropii de mine..
E doar un vis.. te rog să nu-l trezeşti.
C-as vrea să știu ce ai simtit tinându-ma in brate
Când aplecam urechea să-ti ascult inima cum bate
.mi-atat de dor de noi și nu știu cum să-ti spun
Te simt, mă pierd, mă sparg...nu pot să mă adun..
Astă seară
În astă seară mă învelesc de frig într-o speranță,
Durerea încerc să o tratez c-o aroganță
Și chiar de vântul urlă și cerul se răscoală
Visele-mi vreau să le scriu cu cerneală...
De-ai ști cum sună ploaia prin fumul de țigară
Cum îmi reamintește de zilele de vară
Când gândurile-ți erau senine despre mine
Și așteptam cu nerăbdare să stau în brațe la tine.
De-ai ști ce simt când tot apari în gândul meu
Și cum din amintiri mi-apare chipul tău
Deși am renunțat la tot, mai simt cum încă doare
Visu-mi neîmplinit.... un vin și-o-mbrățisare.
De-ai sti cum pentru tine am înmuiat lacrimi în vin
Purtând tăcerea-ți ca o cruce în fiecare anotimp
Și deși anii îmi vor trece, tu vei rămâne,
Dorul ce îmi va curge mereu prin sânge.
La umbra teiului bătrân
Si dintr-o dată m-am simțit altfel
Așteptându-te la umbra teiului bătrân
O liniște ce n-am simțit de fel
De când te port in suflet si in gând
Scriind câteva rânduri... Așteptând,
Brusc m-am gândit la mine
Și n-am mai văzut sensul sa rămân
...sa mai sper la o comunicare sănătoasă cu tine.
Pentru prima dată după mult timp
Mi-e dor, dar să îți spun nu mai simt
Am incercat de bună credință o ultimă oară
Dar n-ai făcut decât din nou, sufletul să doară.
Ceva s-a rupt... n-as sti acum sa explic
Dar pur și simplu m-am trezit ca ma ridic
Si nu de teamă pentru cum ai reacționa
Mai degraba de oboseala de-a mai încerca.
Îmi fugea gândul numai la mine
Scrisul așeza cuvinte in neștire
N-as sti sentimentul să îl numesc
Dar am simțit cum ușor mă eliberez.
Si am plecat... am evitat să ma frângi in două
Să îmi spui vorbe doar ca să mă doară
... poate fără sa vreau am învățat sa țin la mine
Sa inăbuș dorul... fără rost să mai ardă...
A fost ca o eliberare... nu știu sa explic
Ce mi-a trecut sufletul pe silențios,
Si inimii modul avion i-am aprins
Am simțit pentru prima dată că nimic nu mai rost.
Rugă
Fă-mă te rog sa uit
Cum mi te-am cunoscut,
Să nu-mi mai fie dor
De zambetu-ti molipsitor.
Fă-mă să uit a ta îmbrățişare
Sa n-o mai simt pe piele
Si buzele sa nu mai ceară
Să guste vinurile tale..
Fă-mă te rog să te urăsc
Cum n-am urất nicicând,
să uit cất dor am strâns
Să te uite al meu gând.
Să uit cất imi doresc
Mai mult decât e cu putință
Vinul atât de mult promis
Ce-a încântat a mea ființă..
Nu vreau minţile sa mi le pierd
Sperând la un moment de fericire
Nu ti se pare ca-i nedrept
Să aștept ce nu mai vine?
Doar în vis sa te întâlnesc
Ca pe o dulce muză?
Doar atunci sa te-mbratisez
Fără a-mi cere scuze?
Momente
Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,
Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită
Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens
Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.
Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi
Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre
Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi
Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.
Sunt momente când doar aș vrea să dispar
Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura
Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea
Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
Fluturi Rătăciți
Îmi valseaza fluturi-n stomac când ma gândesc la tine
Și mă topește gându| ca-i vrea măcar să mă privești
Te simt în suflet...te simt cum te-apropii de mine..
E doar un vis.. te rog să nu-l trezeşti.
C-as vrea să știu ce ai simtit tinându-ma in brate
Când aplecam urechea să-ti ascult inima cum bate
.mi-atat de dor de noi și nu știu cum să-ti spun
Te simt, mă pierd, mă sparg...nu pot să mă adun..
Astă seară
În astă seară mă învelesc de frig într-o speranță,
Durerea încerc să o tratez c-o aroganță
Și chiar de vântul urlă și cerul se răscoală
Visele-mi vreau să le scriu cu cerneală...
De-ai ști cum sună ploaia prin fumul de țigară
Cum îmi reamintește de zilele de vară
Când gândurile-ți erau senine despre mine
Și așteptam cu nerăbdare să stau în brațe la tine.
De-ai ști ce simt când tot apari în gândul meu
Și cum din amintiri mi-apare chipul tău
Deși am renunțat la tot, mai simt cum încă doare
Visu-mi neîmplinit.... un vin și-o-mbrățisare.
De-ai sti cum pentru tine am înmuiat lacrimi în vin
Purtând tăcerea-ți ca o cruce în fiecare anotimp
Și deși anii îmi vor trece, tu vei rămâne,
Dorul ce îmi va curge mereu prin sânge.
La umbra teiului bătrân
Si dintr-o dată m-am simțit altfel
Așteptându-te la umbra teiului bătrân
O liniște ce n-am simțit de fel
De când te port in suflet si in gând
Scriind câteva rânduri... Așteptând,
Brusc m-am gândit la mine
Și n-am mai văzut sensul sa rămân
...sa mai sper la o comunicare sănătoasă cu tine.
Pentru prima dată după mult timp
Mi-e dor, dar să îți spun nu mai simt
Am incercat de bună credință o ultimă oară
Dar n-ai făcut decât din nou, sufletul să doară.
Ceva s-a rupt... n-as sti acum sa explic
Dar pur și simplu m-am trezit ca ma ridic
Si nu de teamă pentru cum ai reacționa
Mai degraba de oboseala de-a mai încerca.
Îmi fugea gândul numai la mine
Scrisul așeza cuvinte in neștire
N-as sti sentimentul să îl numesc
Dar am simțit cum ușor mă eliberez.
Si am plecat... am evitat să ma frângi in două
Să îmi spui vorbe doar ca să mă doară
... poate fără sa vreau am învățat sa țin la mine
Sa inăbuș dorul... fără rost să mai ardă...
A fost ca o eliberare... nu știu sa explic
Ce mi-a trecut sufletul pe silențios,
Si inimii modul avion i-am aprins
Am simțit pentru prima dată că nimic nu mai rost.
Rugă
Fă-mă te rog sa uit
Cum mi te-am cunoscut,
Să nu-mi mai fie dor
De zambetu-ti molipsitor.
Fă-mă să uit a ta îmbrățişare
Sa n-o mai simt pe piele
Si buzele sa nu mai ceară
Să guste vinurile tale..
Fă-mă te rog să te urăsc
Cum n-am urất nicicând,
să uit cất dor am strâns
Să te uite al meu gând.
Să uit cất imi doresc
Mai mult decât e cu putință
Vinul atât de mult promis
Ce-a încântat a mea ființă..
Nu vreau minţile sa mi le pierd
Sperând la un moment de fericire
Nu ti se pare ca-i nedrept
Să aștept ce nu mai vine?
Doar în vis sa te întâlnesc
Ca pe o dulce muză?
Doar atunci sa te-mbratisez
Fără a-mi cere scuze?