Aseară, mă plimbam pe vale,
Și-a mea privire, a căzut,
Pe o statuie plimbătoare
Și am văzut, că nu era de lut
Când mai atent, eu am privit,
Cu ochelarii, puși pe nas,
Degrabă, eu m-am dumirit,
Că ea spre el, a făcut pas
Pe lângă ei, eu repede-am trecut,
Cu coada ochiului, trăgând,
Să văd de va fi, vreun sărut,
Și gândul meu, pe loc să-l uit
Fac doi pași repezi, către dreapta,
Ca să aud, să văd, mai bine fata,
Privind spre ei, eu am văzut,
Ceva destul de trist și, neplăcut
El în etate, cu tâmplele cărunte,
S-a aplecat, mâna să i-o sărute,
Pe chipul fetei, era multă tristețe,
Și mâna și-a retras-o, cu politețe
Fac un pas, sau doi, spre stânga,
S-aud ce-și spun, la a lor întâlnire,
Și de ce n-a fost, sărut de mâna,
Și doar, clipe grele, de despărțire
Am văzut cum, fata-ncepe-a plânge,
Și cum inima-i pe loc, se frànge,
În mână, ținea strâns, o scrisoare,
Pe care lui i-a dat-o, simțind frustrare
Când el s-antors, pe mine m-a văzut,
Și s-adresat politicos, cu un salut,
Iar ea surprinsă, jenată, furioasă,
Mi-a spus, de vreau, s-o duc, acasă
Atunci pe loc, am înțeles mesajul,
Și imediat, mi-a dispărut, curajul,
Iar când s-a plâns, că-i înșelată,
Dorința mea a fost, s-o văd, plecată
Văzând ce-a fost, la întâlnire,
Iute spre casă, am pornit,
Simțind în mine, dezamăgire,
Și din visare, m-am trezit
Buimac și amețit, de somn,
Ochii într-una, mii frecam,
Să simt, sunt treaz sau dorm,
Când am zărit, lumini în geam,
Mă-ntorc, o văd pe-a mea soție,
Cum doarme, liniștită-n pat,
Mă-ntreb, o fi fost vreo stafie,
Și îmi răspund, a fost, un vis ciudat
Dezmeticit, vrăjit și treaz deplin,
Mă uit la orologiul, din perete,
E dimineață, smerit, mă-nchin,
Și-mi spun..revino-ți, fata din vis..
s-a dus băiete
