Ce mai e viu când omul umblă-n haină moartă
Contează toți dar nu le pasă de-altă soartă
Din aparențe se hrănesc cu mare artă
Salvează lumea comentând-o pe la poartă
Ați mai văzut oameni uciși mergând pe stradă?
N-o să ghiciți căci au doar inima bolnavă
Zâmbetul curs, mersul desculț, privirea oarbă
Să-i deranjați, poate vorbind mai pierd otravă
Pare că-s vii oamenii toți ce vă-nconjoară
Dar nu veți ști de poartă-n inimă povară
Au fost lăsați cărând o dragoste amară
Din nepăsare-ori din orgoliu dați afară
Veți întâlni ființe vii fără de viață
Trăiesc pierduți, în loc de suflet poartă gheață
Nu-i întrebați ce s-a-ntâmplat, poate vă-nvață
Doar o iubire-adevărată-i mai dezgheță
De nu v-atinge ajutați omul ce-o poartă
De nu vă trebuie să nu-l lăsați să ardă
De-ar fi la voi și ați simți că vă dobară
Să vă gândiți ce-ar ajuta să nu vă doară
Sper să aflați cât e de vie o iubire
N-o alungați căci poate alta nu mai vine
De-o aruncați, veți omorâ ființă vie
În astă lume doar iubirea mai e vie
