Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Стихи из этой категории
Sărut public
Voi căuta un loc aglomerat
Cu mii de ochi și gură cască
Și-am să te strâng în brațe tare
Fără vreo jenă sau rușine
Și voi striga în gura mare
Că te iubesc,de fapt nimic nu-i nou sub soare...
Și-ți voi trimite un sărut pe gură...
Pe ochii tăi ca două perle ce-au ieșit din mare
Iar te voi săruta domol,
Să mă iubești și tu mai tare,
Că dragostea e prea frumoasă și nu doare!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O POVESTE PENTRU TINE -urmare-
Vreau să-mi continui povestea de unde am rămas.Amintirile curg ca un șuvoi
pe care nu-l pot opri .Doar de atât sunt în stare acum, când simt că viața a
trecut peste mine nici nu știu când.Am amintiri frumoase de care îmi amintesc
cu mult drag . Am uitat ,sau am omis povestiri hazlii din viața mea.Deși eram
iubit ,asta o știu prea bine, câte odatâ făceam și greșel,i stăpânul mă certa și mă
amenința că mă bate. Mă ascundeam ,după stăpâna mea ,care era miloasă și
blândă și -mi lua apărarea.Atunci când grașala mea, întrecea orice măsură mâ-
nia stăpânului nu se potolea, stăpâna îmi făcea semn să mă ascund. și nu apăream
doar când mă chema.,semn că m-a iertat.
Erau zile când ne distram copios:mi se spunea
-Atos arată cum merge un om bătrăn? Eu care viam ca totul să iasă bine ,mă străduiam
să reușesc: mă aplecam ca un bătrân ,că văzusem mulți,șchiopătam,mă așezam în genunchi
arătând că am obosit. Asistența mă aplauda și eu eram fericit.
Iarna eram de ajutor ,mergeam cu sania după lemne pe malul Prutului. Lacul era înghețat
eu eram înhămat la sanie, nici n-ui simțeam greutatea,Mai erau zile când mergeam după nuiele
necesare la împletirea coșurilor ,pe care le vindeam la târg .Era și asta o treabă de care eram
mândru, mai ales că primeam laude . Cui n-i plac laudele?
Dar să vă spun de ce aveam să fiu bătut ; am stat ascuns câteva zile , până am fost iertat.
Era perioada când oamenii satului tăiau porcii în ajunul Crăciunului. Stăpânii mei au fost învi
tați pomana porcului de familia Popa .Eu m-am supărat că nu m-a luat și pe mine.Am sărir gardul
si i-am căutat .Mirosul m-a oprit acolo unde erau, dar poarta era încuiată.Am făcut de două orri
ham,ham cum numai eu știu să fac și m-au învitat în curte unde era o masă întinsă .
-Dar bine Atos nu ți-am spus să stai acasă? mă mustră stăpâna și î-mi aruncă niște oase rămase
de la masa lor.Însă privirea mi-a rămas , la streașinea casei unde atârna un cap de porc pregătit
pentru afumătoare.Mi-a venit ideea să -l fur și asta am făcut.Am mâncat ceva din el și restul l-am
ascuns în gluga de stuf.Dar dimineață cine bate în poartă ,supărat foc? Cel căruia i-am furat capul
de porc!...Stăpânul meu jură că nu eu sunt hoțul ,că nu are nici o dovadă că ar fi așa și zice
- Mai bine du -te în altă parte și-l caută ,hoțul nu-i Atos.L-am auzit și deja aveam păreri de rău
pentru ce făcusem....
va continua
Poemul tău
Ce pot să fac acum
Sau ce să-ți scriu când toate au fost scrise
Și se citesc pe-obrazu-ți auriu
În timp ce inima-mi străpungi doar cu surâsul
Ce-i prelungirea divinului zâmbet plecat din chipul tău,
Căci frumusețea ta vorbește despre tine
Iar vorbele-mi se sparg în van
Precum o fac doar valurile mării furtunoase....
Nu ești tu visul meu ce-i coborât din ceruri,
Și cum pot eu,un rătăcit să-ți cânt sonetul de amor,
Ce-l meriți tu,frumoasa fără seamăn?
Câți cavaleri de rang înalt nu te-ar dori prințesă dragă,
Viața zălog și-ar pune-o fără să clipească,
Cu toții ar pieri și-n foc doar să te cucerească,
Iar eu știind prea bine toate-acestea,
Plec rușinat, visând-te ca pe-o regină....
Ohhhh prea frumoaso.... cum pot trăi acum gândindu-mă la tine,
Doar zeii au trimis blestemul,
Să se răzbune crunt pe mine!
(23 mai 2023 H.S Irepetabila iubire)
Vorbeste LUMEA
Sa nu iti pese niciodata
De ce vorbeste lumea
De este zi sau este noapte
Lumea vorbeste intr-una...
De ai gresit tu in viata
Sau ai facut doar bune
La nimeni nu le pasa
Asa e aceasta LUME...
Traieste-ti viata bine
Asa cum iti doresti
La ziua cea de miine
Tu doar sa te gindesti...
Nu regreta trecutul
Vorbit de-acest popor
Traieste-ti tu prezentul
Gindindu-te la viitor...
De-ar fi sa fie-n lume
Sustinere... respect
Si cineva sa-drume
Ce-n viata e corect..
Nu ar mai fi atita
Durere..dor si chin
Nu ar Mai fi vorbita
Persoana c-a gresit...
Asculta-ti inima ce spune
Gindeste sufletul ce vrea
Si lasa LUMEA sa vorbeasca
Sa zica ...ce vrea EA...
Scrisoare către tine partea 12
Vreau să am tatuaj cu numele tău pe pielea mea,
Așa îți dovedesc că te iubesc,
Prin fapte nu vorbe,
Și te vreau acum să ne iubim că în filme,
Așa nebuni cum suntem amândoi.
Vreau să trăiesc cu tine toată viața,
Și nu îmi pasă ce zic alții,
Când iubirea este mai puternică,
Lupt cu toată puterea,
Împotriva celorlalți.
Aștept momentul reîntâlnirii,
Când ne vom vedea față în față,
Emoțiile mă vor da de gol din prima,
Dar nu imi mai pasă,
Fiindcă sentimentele sunt sincere și voi plânge de fericire.
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Sărut public
Voi căuta un loc aglomerat
Cu mii de ochi și gură cască
Și-am să te strâng în brațe tare
Fără vreo jenă sau rușine
Și voi striga în gura mare
Că te iubesc,de fapt nimic nu-i nou sub soare...
Și-ți voi trimite un sărut pe gură...
Pe ochii tăi ca două perle ce-au ieșit din mare
Iar te voi săruta domol,
Să mă iubești și tu mai tare,
Că dragostea e prea frumoasă și nu doare!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O POVESTE PENTRU TINE -urmare-
Vreau să-mi continui povestea de unde am rămas.Amintirile curg ca un șuvoi
pe care nu-l pot opri .Doar de atât sunt în stare acum, când simt că viața a
trecut peste mine nici nu știu când.Am amintiri frumoase de care îmi amintesc
cu mult drag . Am uitat ,sau am omis povestiri hazlii din viața mea.Deși eram
iubit ,asta o știu prea bine, câte odatâ făceam și greșel,i stăpânul mă certa și mă
amenința că mă bate. Mă ascundeam ,după stăpâna mea ,care era miloasă și
blândă și -mi lua apărarea.Atunci când grașala mea, întrecea orice măsură mâ-
nia stăpânului nu se potolea, stăpâna îmi făcea semn să mă ascund. și nu apăream
doar când mă chema.,semn că m-a iertat.
Erau zile când ne distram copios:mi se spunea
-Atos arată cum merge un om bătrăn? Eu care viam ca totul să iasă bine ,mă străduiam
să reușesc: mă aplecam ca un bătrân ,că văzusem mulți,șchiopătam,mă așezam în genunchi
arătând că am obosit. Asistența mă aplauda și eu eram fericit.
Iarna eram de ajutor ,mergeam cu sania după lemne pe malul Prutului. Lacul era înghețat
eu eram înhămat la sanie, nici n-ui simțeam greutatea,Mai erau zile când mergeam după nuiele
necesare la împletirea coșurilor ,pe care le vindeam la târg .Era și asta o treabă de care eram
mândru, mai ales că primeam laude . Cui n-i plac laudele?
Dar să vă spun de ce aveam să fiu bătut ; am stat ascuns câteva zile , până am fost iertat.
Era perioada când oamenii satului tăiau porcii în ajunul Crăciunului. Stăpânii mei au fost învi
tați pomana porcului de familia Popa .Eu m-am supărat că nu m-a luat și pe mine.Am sărir gardul
si i-am căutat .Mirosul m-a oprit acolo unde erau, dar poarta era încuiată.Am făcut de două orri
ham,ham cum numai eu știu să fac și m-au învitat în curte unde era o masă întinsă .
-Dar bine Atos nu ți-am spus să stai acasă? mă mustră stăpâna și î-mi aruncă niște oase rămase
de la masa lor.Însă privirea mi-a rămas , la streașinea casei unde atârna un cap de porc pregătit
pentru afumătoare.Mi-a venit ideea să -l fur și asta am făcut.Am mâncat ceva din el și restul l-am
ascuns în gluga de stuf.Dar dimineață cine bate în poartă ,supărat foc? Cel căruia i-am furat capul
de porc!...Stăpânul meu jură că nu eu sunt hoțul ,că nu are nici o dovadă că ar fi așa și zice
- Mai bine du -te în altă parte și-l caută ,hoțul nu-i Atos.L-am auzit și deja aveam păreri de rău
pentru ce făcusem....
va continua
Poemul tău
Ce pot să fac acum
Sau ce să-ți scriu când toate au fost scrise
Și se citesc pe-obrazu-ți auriu
În timp ce inima-mi străpungi doar cu surâsul
Ce-i prelungirea divinului zâmbet plecat din chipul tău,
Căci frumusețea ta vorbește despre tine
Iar vorbele-mi se sparg în van
Precum o fac doar valurile mării furtunoase....
Nu ești tu visul meu ce-i coborât din ceruri,
Și cum pot eu,un rătăcit să-ți cânt sonetul de amor,
Ce-l meriți tu,frumoasa fără seamăn?
Câți cavaleri de rang înalt nu te-ar dori prințesă dragă,
Viața zălog și-ar pune-o fără să clipească,
Cu toții ar pieri și-n foc doar să te cucerească,
Iar eu știind prea bine toate-acestea,
Plec rușinat, visând-te ca pe-o regină....
Ohhhh prea frumoaso.... cum pot trăi acum gândindu-mă la tine,
Doar zeii au trimis blestemul,
Să se răzbune crunt pe mine!
(23 mai 2023 H.S Irepetabila iubire)
Vorbeste LUMEA
Sa nu iti pese niciodata
De ce vorbeste lumea
De este zi sau este noapte
Lumea vorbeste intr-una...
De ai gresit tu in viata
Sau ai facut doar bune
La nimeni nu le pasa
Asa e aceasta LUME...
Traieste-ti viata bine
Asa cum iti doresti
La ziua cea de miine
Tu doar sa te gindesti...
Nu regreta trecutul
Vorbit de-acest popor
Traieste-ti tu prezentul
Gindindu-te la viitor...
De-ar fi sa fie-n lume
Sustinere... respect
Si cineva sa-drume
Ce-n viata e corect..
Nu ar mai fi atita
Durere..dor si chin
Nu ar Mai fi vorbita
Persoana c-a gresit...
Asculta-ti inima ce spune
Gindeste sufletul ce vrea
Si lasa LUMEA sa vorbeasca
Sa zica ...ce vrea EA...
Scrisoare către tine partea 12
Vreau să am tatuaj cu numele tău pe pielea mea,
Așa îți dovedesc că te iubesc,
Prin fapte nu vorbe,
Și te vreau acum să ne iubim că în filme,
Așa nebuni cum suntem amândoi.
Vreau să trăiesc cu tine toată viața,
Și nu îmi pasă ce zic alții,
Când iubirea este mai puternică,
Lupt cu toată puterea,
Împotriva celorlalți.
Aștept momentul reîntâlnirii,
Când ne vom vedea față în față,
Emoțiile mă vor da de gol din prima,
Dar nu imi mai pasă,
Fiindcă sentimentele sunt sincere și voi plânge de fericire.
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Другие стихотворения автора
E primăvară!
E primăvară, îi simt căldura
Adusă de adierea unui vânt,
E timpul bun pentru-arătură
Și de pus sămânța în pământ
Ziua, e din ce în ce mai lungă
Iar nopțile încep să fie scurte,
Țăranul cu greu mai dovedește
Foc să dea la cei gunoi în curte
Copacii sunt încărcați de flori
Și colindați de roiuri de albine,
Nectarul să îl fure pentru miere
Ce noi apoi o consumăm pe pâine
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce cuiburi fac prin rămurele,
În care zilnic vor depune ouă
Și-n timp puii vor ecloza din ele
Pe câmp tractoarele trag brazdă
Sub care vor fi puse semințele,
Și dacă cade apa binecuvântată
Țaranul îsi va umple hambarele
Diminețile sunt încă răcoroase
Și doar peste zi se încălzește,
Și-o vorbă din popor ne zice
De vrei cămara plină, din zori.. trudește!
,,Prietenii"
Am fost pe înălțimi
..și am căzut,
Am vrut să mă ridic
..dar n-am putut
M-am pipăit dacă-s întreg
..durere am simțit,
Dar nu în trupul meu de lut
..și-n eul meu rănit
În juru-mi atent am privit
..nimic nu am văzut,
Doar răutate am simțit
..în cei ce am crezut
Erau ,,prietenii" de casă
..cu ei m-am afișat,
Am împărțit multe în viață
..dar au trișat
Nu toți, dar unii m-au împins
..meschini au fost,
Acum stau agățați pe post
..și îmi asum un cost
Am renunțat la întâlniri
..și la petreceri multe,
Și pragul casei azi îmi trec
..puțini, să mă salute
Nu e ușor să pierzi pe cineva
..apropiat ție,
Iartă, dar ține minte, nu uita
..și lecție să-ți fie
.......................
Acum îi număr pe o mână
..pe cei adevărați,
Și mă-ntristez de-ai ,,mei prieteni"
..ce milă cer, de unde-s..cocoțați!
Să știi!
Să știi că am adus și astăzi flori
Și pus pe masă în aceiași vază,
La tine-mi fuge gândul și visez
Chiar dacă soarele e la amiază.
Privirea mi se duce pe-un tablou
Și amintiri frumoase-mi răscolesc,
De cât de fericiți eram pe-atunci
Și cât de mult puteam să te iubesc.
Nu știu de ce răceala ne-a cuprins
Și înghețat a noastre sentimente,
Iar când iubirea a devenit străină
Geaba am semnat noi documente.
Ce greu a fost să ne găsim cândva
Și ce ușor ne-am spus la revedere,
De-abia când ai plecat am înțeles
Că singur pe pământ...este durere.
Acum când timpul este...trecut
Și doar prezentul mai contează,
Nu-mi mai rămâne decât să spun
Asteapt-o și chiar de-i zi...visează!
În drumeție!
Am fost și am urcat pe munte
Acum când toamna fură frunza,
Pădurea rămâne goală și pustie
Iar pe poet nu-l mai ajută muza
Ajung lângă izvorul cristalin
Unde adesea setea-mi potolesc,
M-așez pe iarba rece și uscată,
Și-mi pun un pled să nu răcesc
Privesc cerul acoperit de nori
De unde-aud vuiet de avioane,
De-acolo cineva se uită și la noi
Și ne ascultă vorba-n telefoane
Îmi mut privirea către vale
Și văd frumoasa panoramă,
Este orașul meu de suflet
Aflat după pădurea de aramă
E seară și s-a făcut răcoare
Așa că mă îndrept spre casă,
A fost o drumeție ,,sănătoasă"
Și-acum flămând..voi sta la masă!
Un pescar vestit!
Pe malul iazului m-am așezat
Sub un copac cu umbra deasă,
O undiță în larg am aruncat
Și-aștept să pun ceva în plasă
De-acasă am plecat în zori de zi
Să prind un loc mai bun pe baltă,
Am pus o râmă neagră în cârlig
Mă uit atent să văd când pluta saltă
În stânga, dreapta mulți pescari
Ce vor să prindă peștele cel mare,
Gălăgioși în larg se ceartă pescărușii
Iar o combină treieră grâul copt în zare
Pe ceru'albastru fără pic de nor
Se vede soarele strălucitor ce frige,
La umbră beau un ceai răcoritor
Iar guta stă întinsă cu râma în cârlige
Mă uit la nada pusă de pescari
Ca peștele să vină la momeală,
Schimb râma cu bobul de porumb
Și-arunc încet fără să fac greșeală
............................ .
Orele trec fără nicio captură
Și vine seara cu ceva răcoare,
M-aștept ca peștele să tragă
Acum când nu mai este soare
Deodată văd cum pluta umblă
Coboară-n jos și se ridică-n sus,
E semn că nada peștele o gustă
Și-i place, ce în cârlig am pus
Când văd că pluta e sub apă
Înțep rapid să nu îmi scape,
Țin undița puternic între brațe
Și mulinez rapid tăind din ape
Emoția o simt cum mă cuprinde
Și îmi șoptesc, e mic sau mare,
Sunt răbdător, întind și relaxez
Și văd cum sare apa, atât de tare
Ușor, ușor se-apropie de mal
Un crap trofeu, cum n-am văzut,
Îl cântăresc, ținându-l în mincioc
Și-l liberez, după o poză și-un sărut
Seara am revenit voios acasă
Știind ce multe am de povestit,
Și chiar de nu am pești în plasă
Sunt fericit să fiu...pescarul cel vestit!
Un vis frumos!
Ce noapte minunată am avut
Și-un vis așa frumos,
Era-i cu mine, era demult
Mergeam pe jos
În mână aveam multe flori
Culese în zori pentru doamna,
Călcam pe frunze și-nțelegeam
Vara s-a dus și-a sosit toamna
De mână strâns mă ținea mama
Și îmi căra ghiozdanul plin cu cărți,
Atentă mai era să nu mă scape
Știind ce mult iubesc să sar în bălți
În clasă am intrat cu mama
Și-n bancă ea m-a așezat,
Pe frunte m-a pupat în grabă
S-a-ntors și iute a plecat
Nedumerit am deschis ochii
Pe mama n-am mai văzut-o,
Și nici în bancă nu stăteam
Ce vis frumos..dar am pierdut-o!
.............. PS...........
Am evitat versul....de mâna mă zgâlția,
Și-o palmă peste cap ea îmi dădea!!!
...nu am ,,beneficiat" de rele tratamente
E primăvară!
E primăvară, îi simt căldura
Adusă de adierea unui vânt,
E timpul bun pentru-arătură
Și de pus sămânța în pământ
Ziua, e din ce în ce mai lungă
Iar nopțile încep să fie scurte,
Țăranul cu greu mai dovedește
Foc să dea la cei gunoi în curte
Copacii sunt încărcați de flori
Și colindați de roiuri de albine,
Nectarul să îl fure pentru miere
Ce noi apoi o consumăm pe pâine
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce cuiburi fac prin rămurele,
În care zilnic vor depune ouă
Și-n timp puii vor ecloza din ele
Pe câmp tractoarele trag brazdă
Sub care vor fi puse semințele,
Și dacă cade apa binecuvântată
Țaranul îsi va umple hambarele
Diminețile sunt încă răcoroase
Și doar peste zi se încălzește,
Și-o vorbă din popor ne zice
De vrei cămara plină, din zori.. trudește!
,,Prietenii"
Am fost pe înălțimi
..și am căzut,
Am vrut să mă ridic
..dar n-am putut
M-am pipăit dacă-s întreg
..durere am simțit,
Dar nu în trupul meu de lut
..și-n eul meu rănit
În juru-mi atent am privit
..nimic nu am văzut,
Doar răutate am simțit
..în cei ce am crezut
Erau ,,prietenii" de casă
..cu ei m-am afișat,
Am împărțit multe în viață
..dar au trișat
Nu toți, dar unii m-au împins
..meschini au fost,
Acum stau agățați pe post
..și îmi asum un cost
Am renunțat la întâlniri
..și la petreceri multe,
Și pragul casei azi îmi trec
..puțini, să mă salute
Nu e ușor să pierzi pe cineva
..apropiat ție,
Iartă, dar ține minte, nu uita
..și lecție să-ți fie
.......................
Acum îi număr pe o mână
..pe cei adevărați,
Și mă-ntristez de-ai ,,mei prieteni"
..ce milă cer, de unde-s..cocoțați!
Să știi!
Să știi că am adus și astăzi flori
Și pus pe masă în aceiași vază,
La tine-mi fuge gândul și visez
Chiar dacă soarele e la amiază.
Privirea mi se duce pe-un tablou
Și amintiri frumoase-mi răscolesc,
De cât de fericiți eram pe-atunci
Și cât de mult puteam să te iubesc.
Nu știu de ce răceala ne-a cuprins
Și înghețat a noastre sentimente,
Iar când iubirea a devenit străină
Geaba am semnat noi documente.
Ce greu a fost să ne găsim cândva
Și ce ușor ne-am spus la revedere,
De-abia când ai plecat am înțeles
Că singur pe pământ...este durere.
Acum când timpul este...trecut
Și doar prezentul mai contează,
Nu-mi mai rămâne decât să spun
Asteapt-o și chiar de-i zi...visează!
În drumeție!
Am fost și am urcat pe munte
Acum când toamna fură frunza,
Pădurea rămâne goală și pustie
Iar pe poet nu-l mai ajută muza
Ajung lângă izvorul cristalin
Unde adesea setea-mi potolesc,
M-așez pe iarba rece și uscată,
Și-mi pun un pled să nu răcesc
Privesc cerul acoperit de nori
De unde-aud vuiet de avioane,
De-acolo cineva se uită și la noi
Și ne ascultă vorba-n telefoane
Îmi mut privirea către vale
Și văd frumoasa panoramă,
Este orașul meu de suflet
Aflat după pădurea de aramă
E seară și s-a făcut răcoare
Așa că mă îndrept spre casă,
A fost o drumeție ,,sănătoasă"
Și-acum flămând..voi sta la masă!
Un pescar vestit!
Pe malul iazului m-am așezat
Sub un copac cu umbra deasă,
O undiță în larg am aruncat
Și-aștept să pun ceva în plasă
De-acasă am plecat în zori de zi
Să prind un loc mai bun pe baltă,
Am pus o râmă neagră în cârlig
Mă uit atent să văd când pluta saltă
În stânga, dreapta mulți pescari
Ce vor să prindă peștele cel mare,
Gălăgioși în larg se ceartă pescărușii
Iar o combină treieră grâul copt în zare
Pe ceru'albastru fără pic de nor
Se vede soarele strălucitor ce frige,
La umbră beau un ceai răcoritor
Iar guta stă întinsă cu râma în cârlige
Mă uit la nada pusă de pescari
Ca peștele să vină la momeală,
Schimb râma cu bobul de porumb
Și-arunc încet fără să fac greșeală
............................ .
Orele trec fără nicio captură
Și vine seara cu ceva răcoare,
M-aștept ca peștele să tragă
Acum când nu mai este soare
Deodată văd cum pluta umblă
Coboară-n jos și se ridică-n sus,
E semn că nada peștele o gustă
Și-i place, ce în cârlig am pus
Când văd că pluta e sub apă
Înțep rapid să nu îmi scape,
Țin undița puternic între brațe
Și mulinez rapid tăind din ape
Emoția o simt cum mă cuprinde
Și îmi șoptesc, e mic sau mare,
Sunt răbdător, întind și relaxez
Și văd cum sare apa, atât de tare
Ușor, ușor se-apropie de mal
Un crap trofeu, cum n-am văzut,
Îl cântăresc, ținându-l în mincioc
Și-l liberez, după o poză și-un sărut
Seara am revenit voios acasă
Știind ce multe am de povestit,
Și chiar de nu am pești în plasă
Sunt fericit să fiu...pescarul cel vestit!
Un vis frumos!
Ce noapte minunată am avut
Și-un vis așa frumos,
Era-i cu mine, era demult
Mergeam pe jos
În mână aveam multe flori
Culese în zori pentru doamna,
Călcam pe frunze și-nțelegeam
Vara s-a dus și-a sosit toamna
De mână strâns mă ținea mama
Și îmi căra ghiozdanul plin cu cărți,
Atentă mai era să nu mă scape
Știind ce mult iubesc să sar în bălți
În clasă am intrat cu mama
Și-n bancă ea m-a așezat,
Pe frunte m-a pupat în grabă
S-a-ntors și iute a plecat
Nedumerit am deschis ochii
Pe mama n-am mai văzut-o,
Și nici în bancă nu stăteam
Ce vis frumos..dar am pierdut-o!
.............. PS...........
Am evitat versul....de mâna mă zgâlția,
Și-o palmă peste cap ea îmi dădea!!!
...nu am ,,beneficiat" de rele tratamente