Ți-a trecut ce n-ai avut?
Ți-a trecut ce n-ai avut,
Un vis stins, necunoscut?
Te-ai pierdut prin amintiri
Ce n-au fost, dar dau priviri?
Duci în suflet un ecou
Dintr-un timp ce n-a fost al tău?
Cauți umbre ce n-au fost,
Dar le simți în tine rost?
Golul vieții nu-l umpli
Cu iluzii și năluci.
Ce n-ai avut nu doare mult,
Doar ce-ai pierdut te face cult.
Privește-n zori spre ce-i acum,
Nu spre trecut, nici spre alt drum.
Căci timpul trece, n-are scut,
Dar nu-ți ia ce n-ai avut.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andreia Aga
Дата публикации: 20 ноября 2024
Просмотры: 263
Стихи из этой категории
Doua iubiri
Inima,val zbuciumat
Când doua iubiri ea cuprinde..
Dintre un crin alb si-un trandafir înfocat
Poți alege oare?
Dar conștiința striga ,,Păcat".
Si-atunci trebuie sa ucizi o iubire..
Așa e cinstit,așa e curat.
Pe câmpul inimii poate fi doar o floare..
Dar,oare,in infinitul inimii
Nu e posibil sa zboare doi fluturi?
Unul alb,altul plin de culoare?
Sa fie și munte,și mare?
Da,se întâmplă în viata
Ca legile inimii tale
Sa-nfrunte a lumii gândire,
Și totuși,conștiința te-obliga
S-alegi o unică iubire..
Si-atunci,valul piere,
Și inima ta devine o mare lina,
Chiar daca în ea se ascunde-o durere...
Pur și simplu
Pe cerul surd un nor încet plutea,
Și vântul cald aducea amintiri,
Din timpuri vechi, o șoaptă suspina,
A vremurilor trecute fara de priviri
Sub ramul trist, o frunză s-a desprins,
Și s-a pierdut în goluri neștiute,
Ca un ecou din ce a fost necuprins,
Trecând pe lângă visele pierdute.
Lumina pală tremură-n tavan,
Și serile sunt pline de tăcere,
Din locu ascuns, un dor bătrân, viclean,
Răsare blând și cere mângâiere.
Un ceas străin tot bate într-un colț,
Și timpul parcă nu mai vrea să treacă,
Dar undeva, sub pleoape reci și goale,
Se-ascunde-un chip ce
încă mă petreacă.
Patentul udat de iubire...
Se întâmpla de dimineață, eu beam cafeaua la fereastră
Când a sunat telefonul.
Vocea ta îmi părea o soaptă ce mă învăluie și mă tăvălește
Prin undele nevăzute ale imaginației 5G…
Problema era spinoasă, dar tot insistam, mai alert, mai monoton
când îți păream Superman
când îmi păreai Pamela Anderson.
N-am mai stat la taclale,
mi-am luat halatul din dotare și am început să scotocesc printre apartamentele din bloc
apartamentul tau rece de tot.
Când mi-ai deschis, erai într-un halat de casă,
erai frumoasă, frumoasă și grasă,
cu părul vâlvoi, cum e dragostea dintre noi
eu eram cu halatul cel bun
voiam să te impresionez…
Mi-ai arătat caloriferul, am scos patentul și cheia franceză
și parcă simțeam cum se declanșează
căldura în casă.
O iubire mecanică, o iubire de gheață era relația noastră.
Ti-ai aprins suav o țigară,
caloriferul șuiera ca la gară
și, rând pe rând, element cu element, am redeschis fluxul de căldură,
iar tot universul meu devenea acum al tău.
Ți-ai lăsat lângă pat halatul, la fel și eu, am lasat și ochelarii
Deja te vedeam mai bine, frumoasă, înaltă,
Precum fecioara, curată.
Mi-ai zis satisfăcută:„ Vai, domnule!”,
ți-am răspuns: „Măi, doamnă!”…
N-a fost nevoie de mai mult, te-ai aplecat să-mi ridici patentul ud
și mi-am amintit de Marcu, amicul meu care e arcaș de fel
și care ți-a strecurat în sân câteva săgețele
cu numele meu scris pe ele,
dar pentru că n-aveai banii la tine, mi-ai zis să mai vin și mâine,
fără să-mi dai vreun indiciu, un număr, un viciu,
măcar o țigară fumată de gura-ți suavă…
De-atunci tot umblu besmetic
prin blocul nostru excentric
să te caut, să te găsesc
așa cum te-am văzut prima dată
înaltă, frumoasă, întoarsă…
Primăvara inimii mele în italiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera del mio cuore
Un bravo ragazzo, George...
Un ragazzo introverso, George...
Un ragazzo divertente, George...
Un ragazzo come non l'ho mai incontrato prima, George,
Un ragazzo per il quale ogni attenzione conta, George,
Un ragazzo a cui piacciono le poesie, George,
Un ragazzo espressivo e artistico, George,
Un ragazzo che ha tanta voglia di portarci a fare un giro sull'idrobike, George...
Un ragazzo che vuole davvero che ci sediamo e raccontiamo storie al picnic, George,
Un ragazzo con cui andare al cinema, gioca, George,
Un ragazzo dai gusti semplici ma ben scelti, George,
Un ragazzo coraggioso e determinato, George,
Un ragazzo a cui piacciono le vecchie riviste di moda, George,
Un ragazzo che, in ogni occasione, porta più fiori, caramelle, George,
Un ragazzo le cui poesie mi attraggono sempre di più, George,
Un ragazzo che scrive, taglia e riscrive mille volte finché non esprime esattamente ciò che vuole, George,
Un ragazzo con cui vado dal vicino che dà lezioni di spagnolo, George,
Un ragazzo che, se rimango indietro nello studio, medita anche su di me, George,
Un ragazzo che ascolta più o meno lo stesso tipo di musica, George.
George, i miei ricordi di te, come ti ho incontrato e quanto ho amato come scrivevi, come mangiavi la pizza, come ridevi alle mie battute (perché normalmente rido solo io), come ridevi di me a volte, come eravamo soliti camminare per i vicoli, come guidavamo entrambi in moto, sull'autostrada del Sole, superando il limite di velocità, con i capelli al vento, spensierati, come sapevamo farci stare bene, per sollevarci il morale, per noi divertiti nei pub, vai alle partite di calcio, urla e sputa semi, gioca con il mio gatto Nebelung, dammi una penna con cui ti annoiavi, io la aggiusterei e saresti molto felice. Bei ricordi, peccato che tu sia partito con non so quale progetto in Brasile. Non è niente, eri giovane, come direbbe Otilia di "L'enigma di Otilia", avevi i tuoi sogni e dovevi realizzarli. Ci sono tante altre ragazze, ma avevi davvero bisogno di quel progetto. Ti capisco, non l'hai fatto lasciami tante poesie, ma le conserverò, il loro ricordo fiorirà sempre di più quando le leggerò, le sfoglio, quando mi godrò la tua scrittura e ciò che volevi esprimere attraverso quelle righe.
Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.
Doua iubiri
Inima,val zbuciumat
Când doua iubiri ea cuprinde..
Dintre un crin alb si-un trandafir înfocat
Poți alege oare?
Dar conștiința striga ,,Păcat".
Si-atunci trebuie sa ucizi o iubire..
Așa e cinstit,așa e curat.
Pe câmpul inimii poate fi doar o floare..
Dar,oare,in infinitul inimii
Nu e posibil sa zboare doi fluturi?
Unul alb,altul plin de culoare?
Sa fie și munte,și mare?
Da,se întâmplă în viata
Ca legile inimii tale
Sa-nfrunte a lumii gândire,
Și totuși,conștiința te-obliga
S-alegi o unică iubire..
Si-atunci,valul piere,
Și inima ta devine o mare lina,
Chiar daca în ea se ascunde-o durere...
Pur și simplu
Pe cerul surd un nor încet plutea,
Și vântul cald aducea amintiri,
Din timpuri vechi, o șoaptă suspina,
A vremurilor trecute fara de priviri
Sub ramul trist, o frunză s-a desprins,
Și s-a pierdut în goluri neștiute,
Ca un ecou din ce a fost necuprins,
Trecând pe lângă visele pierdute.
Lumina pală tremură-n tavan,
Și serile sunt pline de tăcere,
Din locu ascuns, un dor bătrân, viclean,
Răsare blând și cere mângâiere.
Un ceas străin tot bate într-un colț,
Și timpul parcă nu mai vrea să treacă,
Dar undeva, sub pleoape reci și goale,
Se-ascunde-un chip ce
încă mă petreacă.
Patentul udat de iubire...
Se întâmpla de dimineață, eu beam cafeaua la fereastră
Când a sunat telefonul.
Vocea ta îmi părea o soaptă ce mă învăluie și mă tăvălește
Prin undele nevăzute ale imaginației 5G…
Problema era spinoasă, dar tot insistam, mai alert, mai monoton
când îți păream Superman
când îmi păreai Pamela Anderson.
N-am mai stat la taclale,
mi-am luat halatul din dotare și am început să scotocesc printre apartamentele din bloc
apartamentul tau rece de tot.
Când mi-ai deschis, erai într-un halat de casă,
erai frumoasă, frumoasă și grasă,
cu părul vâlvoi, cum e dragostea dintre noi
eu eram cu halatul cel bun
voiam să te impresionez…
Mi-ai arătat caloriferul, am scos patentul și cheia franceză
și parcă simțeam cum se declanșează
căldura în casă.
O iubire mecanică, o iubire de gheață era relația noastră.
Ti-ai aprins suav o țigară,
caloriferul șuiera ca la gară
și, rând pe rând, element cu element, am redeschis fluxul de căldură,
iar tot universul meu devenea acum al tău.
Ți-ai lăsat lângă pat halatul, la fel și eu, am lasat și ochelarii
Deja te vedeam mai bine, frumoasă, înaltă,
Precum fecioara, curată.
Mi-ai zis satisfăcută:„ Vai, domnule!”,
ți-am răspuns: „Măi, doamnă!”…
N-a fost nevoie de mai mult, te-ai aplecat să-mi ridici patentul ud
și mi-am amintit de Marcu, amicul meu care e arcaș de fel
și care ți-a strecurat în sân câteva săgețele
cu numele meu scris pe ele,
dar pentru că n-aveai banii la tine, mi-ai zis să mai vin și mâine,
fără să-mi dai vreun indiciu, un număr, un viciu,
măcar o țigară fumată de gura-ți suavă…
De-atunci tot umblu besmetic
prin blocul nostru excentric
să te caut, să te găsesc
așa cum te-am văzut prima dată
înaltă, frumoasă, întoarsă…
Primăvara inimii mele în italiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera del mio cuore
Un bravo ragazzo, George...
Un ragazzo introverso, George...
Un ragazzo divertente, George...
Un ragazzo come non l'ho mai incontrato prima, George,
Un ragazzo per il quale ogni attenzione conta, George,
Un ragazzo a cui piacciono le poesie, George,
Un ragazzo espressivo e artistico, George,
Un ragazzo che ha tanta voglia di portarci a fare un giro sull'idrobike, George...
Un ragazzo che vuole davvero che ci sediamo e raccontiamo storie al picnic, George,
Un ragazzo con cui andare al cinema, gioca, George,
Un ragazzo dai gusti semplici ma ben scelti, George,
Un ragazzo coraggioso e determinato, George,
Un ragazzo a cui piacciono le vecchie riviste di moda, George,
Un ragazzo che, in ogni occasione, porta più fiori, caramelle, George,
Un ragazzo le cui poesie mi attraggono sempre di più, George,
Un ragazzo che scrive, taglia e riscrive mille volte finché non esprime esattamente ciò che vuole, George,
Un ragazzo con cui vado dal vicino che dà lezioni di spagnolo, George,
Un ragazzo che, se rimango indietro nello studio, medita anche su di me, George,
Un ragazzo che ascolta più o meno lo stesso tipo di musica, George.
George, i miei ricordi di te, come ti ho incontrato e quanto ho amato come scrivevi, come mangiavi la pizza, come ridevi alle mie battute (perché normalmente rido solo io), come ridevi di me a volte, come eravamo soliti camminare per i vicoli, come guidavamo entrambi in moto, sull'autostrada del Sole, superando il limite di velocità, con i capelli al vento, spensierati, come sapevamo farci stare bene, per sollevarci il morale, per noi divertiti nei pub, vai alle partite di calcio, urla e sputa semi, gioca con il mio gatto Nebelung, dammi una penna con cui ti annoiavi, io la aggiusterei e saresti molto felice. Bei ricordi, peccato che tu sia partito con non so quale progetto in Brasile. Non è niente, eri giovane, come direbbe Otilia di "L'enigma di Otilia", avevi i tuoi sogni e dovevi realizzarli. Ci sono tante altre ragazze, ma avevi davvero bisogno di quel progetto. Ti capisco, non l'hai fatto lasciami tante poesie, ma le conserverò, il loro ricordo fiorirà sempre di più quando le leggerò, le sfoglio, quando mi godrò la tua scrittura e ciò che volevi esprimere attraverso quelle righe.
Al tău păcat
1.Tu de la mine ai plecat
Și singură m-ai lăsat
Tu ai fost totul pentru mine
Iar acum rămâi o amintire
2. Nefericire tu mi-ai adus
Și total m-ai distrus
Nu am știut ce să fac
Dar m-am descurcat
3. Multe lacrimi am vărsat
Pentru al tău "timp ocupat"
De fapt fiecare glumă
Nu a fost o minciună
4. Nu mă căuta
A doua șansă nu e a ta
Pleacă cu bine
Eu nu sunt pentru tine
5. Când de înșelare am aflat
Sufletul a urlat
Cu ce ți-am greșit
De așa tu m-ai mințit
6. Inima mi-a crăpat
Și încrederea s-a destrămat
Toți m-au avertizat
Însă eu te-am apărat
7. Tu nu ești pentru o adevărată iubire
Fii bun și nu mă deranjează
Tu ai fost o greșeală dar nu și obsesia mea
8. Rămâi cu amanta ta
Uită de existența mea
Tu nu ești binele meu
Iar eu nu sunt binele tău
9. Nu-ți vreau răul
Cât de jos ar fi să cad
Dar dacă vreau într-o zi
Raiul tău se face iad
10. Frumoasă este viața mea
Când tu nu faci parte din ea
Înșelarea este al tău păcat
Hai pa...te-am pupat
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.
Другие стихотворения автора
Rana închisă
Ești rana închisă în inima mea,
O umbră ce-n taină mă cheamă mereu,
Durerea ce arde, dar nu va cădea,
Un foc ce se stinge încet, dar e-al meu.
Ești visul ce-ntoarce trecutul pierdut,
Un dor fără nume, ascuns și profund,
Ești glasul tăcut ce n-a mai durut,
Dar încă tresaltă sub cerul rotund.
Ești ploaia târzie ce cade ușor,
Pe gânduri ce-n noapte se pierd amagitor
Ești vântul ce suflă cu-al vieții fior,
Un cântec uitat, dar mereu fremătând.
Ești rana închisă în inima mea,
O taină ce doare, dar nu pot să-ți cer
Să pleci… căci iubirea, oricât ar dura,
Rămâne, tăcută, un veșnic mister.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
De ai fi știut
Te-aș fi iubit cât ține viața,
De-ai fi știut să crezi în mine,
Dar ai lăsat în vânt speranța
Și-ai rătăcit printre străine.
Ți-am pus în palmă vis și soare,
Ți-am dat din nopți lumini aprinse,
Dar n-ai văzut cum fiecare
Se stinge-n umbrele nescrise.
Te-aș fi iubit, dar n-ai știut
Să-mi ții în suflet primăvara,
Și-ai fost un dor necunoscut
Ce-a risipit în vânt comoara.
Eu sunt
Eu sunt în trecere prin lume,
Nu-mi amintesc de unde vin,
Rup pașii mei, mă las de lume,
Și merg desculță, fără chin.
Eu sunt o clipă printre voi,
Îmi scutur sufletul prin vise,
Sunt vântul blând printre nevoi,
În cartea mea de doruri scrise.
Eu sunt pe chipul mamei blânde,
Fără de școală și de rost,
Și-ajung la Dumnezeu oriunde
Când iau iubire drept adăpost.
Merg braț la braț cu-al timpului mers,
Și iert de-am rătăcit cărare,
De-am pus o umbră-n univers,
Pe vreun destin sau pe o floare.
Eu am venit pe drumul greu,
În lumea asta zbuciumată,
Și par că duc un vis mereu,
Dar nimeni nu mă mai așteaptă.
Scriu vorba simplă, cum mi-e dat,
Cu mâini ce vin din lut curat,
Sub unghii port pământ bogat,
Dar inima, mi-e de păcat.
Eu sunt o trecătoare-n zi,
E drumul aspru, nu-i de mine,
Căci merg desculță printre spini,
Cu sufletul… senin din mine.
Trandafiri ce-n umbră stau
Trandafiri ce-n umbră pier,
Petale-arzând în tăceri,
Răsfrânți pe zid, o amintire,
Dintr-un trecut cu strălucire.
Pe masă-i verdele de sticlă,
Iar floarea cade, parcă-i mică.
Un dans al umbrelor târzii,
Povestea vieții-n răzleții.
Au fost odată strălucire,
Dar timpul smulge-a lor iubire,
Și-n foșnet mut de frunze goale,
Ascund regrete ancestrale.
Chiar de se sting, rămân mărturie,
În umbre lungi, o poezie.
Iar raza ce îi mai atinge,
În floarea stinsă visul plânge.
Luna
Luna se-nalță, blândă, pe cer,
Lumina-i dansează-ntr-un vis efemer.
Șoapte de raze alunecă-n vânt,
Mângâie noaptea cu farmec și cânt.
Pe luciul apei se oglindește,
Tainic, în taină, tot strălucește.
Stelele-i șoptesc povești neștiute,
Doruri uitate, iubiri netrăite.
Străjeră veșnică-n nopți de mister,
Mângâie vise, privește spre cer.
Și când se ascunde sub norii de fum,
Inima lumii tresare oricum.
Luna cea albă, mereu călătoare,
Sufletu-și lasă în nopți visătoare.
Și chiar de se stinge-n zori undeva,
Noaptea ce vine o va readuce-n ea.
Rana închisă
Ești rana închisă în inima mea,
O umbră ce-n taină mă cheamă mereu,
Durerea ce arde, dar nu va cădea,
Un foc ce se stinge încet, dar e-al meu.
Ești visul ce-ntoarce trecutul pierdut,
Un dor fără nume, ascuns și profund,
Ești glasul tăcut ce n-a mai durut,
Dar încă tresaltă sub cerul rotund.
Ești ploaia târzie ce cade ușor,
Pe gânduri ce-n noapte se pierd amagitor
Ești vântul ce suflă cu-al vieții fior,
Un cântec uitat, dar mereu fremătând.
Ești rana închisă în inima mea,
O taină ce doare, dar nu pot să-ți cer
Să pleci… căci iubirea, oricât ar dura,
Rămâne, tăcută, un veșnic mister.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
De ai fi știut
Te-aș fi iubit cât ține viața,
De-ai fi știut să crezi în mine,
Dar ai lăsat în vânt speranța
Și-ai rătăcit printre străine.
Ți-am pus în palmă vis și soare,
Ți-am dat din nopți lumini aprinse,
Dar n-ai văzut cum fiecare
Se stinge-n umbrele nescrise.
Te-aș fi iubit, dar n-ai știut
Să-mi ții în suflet primăvara,
Și-ai fost un dor necunoscut
Ce-a risipit în vânt comoara.
Eu sunt
Eu sunt în trecere prin lume,
Nu-mi amintesc de unde vin,
Rup pașii mei, mă las de lume,
Și merg desculță, fără chin.
Eu sunt o clipă printre voi,
Îmi scutur sufletul prin vise,
Sunt vântul blând printre nevoi,
În cartea mea de doruri scrise.
Eu sunt pe chipul mamei blânde,
Fără de școală și de rost,
Și-ajung la Dumnezeu oriunde
Când iau iubire drept adăpost.
Merg braț la braț cu-al timpului mers,
Și iert de-am rătăcit cărare,
De-am pus o umbră-n univers,
Pe vreun destin sau pe o floare.
Eu am venit pe drumul greu,
În lumea asta zbuciumată,
Și par că duc un vis mereu,
Dar nimeni nu mă mai așteaptă.
Scriu vorba simplă, cum mi-e dat,
Cu mâini ce vin din lut curat,
Sub unghii port pământ bogat,
Dar inima, mi-e de păcat.
Eu sunt o trecătoare-n zi,
E drumul aspru, nu-i de mine,
Căci merg desculță printre spini,
Cu sufletul… senin din mine.
Trandafiri ce-n umbră stau
Trandafiri ce-n umbră pier,
Petale-arzând în tăceri,
Răsfrânți pe zid, o amintire,
Dintr-un trecut cu strălucire.
Pe masă-i verdele de sticlă,
Iar floarea cade, parcă-i mică.
Un dans al umbrelor târzii,
Povestea vieții-n răzleții.
Au fost odată strălucire,
Dar timpul smulge-a lor iubire,
Și-n foșnet mut de frunze goale,
Ascund regrete ancestrale.
Chiar de se sting, rămân mărturie,
În umbre lungi, o poezie.
Iar raza ce îi mai atinge,
În floarea stinsă visul plânge.
Luna
Luna se-nalță, blândă, pe cer,
Lumina-i dansează-ntr-un vis efemer.
Șoapte de raze alunecă-n vânt,
Mângâie noaptea cu farmec și cânt.
Pe luciul apei se oglindește,
Tainic, în taină, tot strălucește.
Stelele-i șoptesc povești neștiute,
Doruri uitate, iubiri netrăite.
Străjeră veșnică-n nopți de mister,
Mângâie vise, privește spre cer.
Și când se ascunde sub norii de fum,
Inima lumii tresare oricum.
Luna cea albă, mereu călătoare,
Sufletu-și lasă în nopți visătoare.
Și chiar de se stinge-n zori undeva,
Noaptea ce vine o va readuce-n ea.