IARNA ASTA
E miez de iarnă și e ger,
Omătu-i așternut în valuri
Norii-s tulburi pe sub cer
Pânză albă-i sus pe dealuri.
Nu-i țipenie pe drumuri
Lumea-i toată închisă în casă
Doar din hornuri urcă fumuri,
Ce-i afară ? cui îi pasă?
Casele-s îmbobodite
Flori de ghiață râd în geam
Pe sub geamuri stalactite
Și ghirlande prinse-n ram.
Gerul lacom mă cuprinde,
Nasul mâinile îmi îngheață,
Vântul hora își întinde,
Mii de ace simt pe față.
Scârție omătu-n cale,
Gerul mă gonește în casă
Urlă lupii jos în vale,
Of, ce vreme nemiloasă!...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: T.A.D.
Дата публикации: 16 декабря 2024
Просмотры: 208
Стихи из этой категории
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Dacă tu mă lași
Dacă tu mă lași și-mi dai mâna
Ți-aș fi soare... ți-as fi luna
Aș putea fi o stea pentru tine
Aș putea fi... noaptea ce vine
Dacă tu mă lași și-mi dai voie
Aș putea fi o primăvară caldă
Aș putea fi vară la nevoie
Sau toamna ce dezmiardă...
Dacă tu mă lași și-mi dai soare
Aș putea fi o zi caldă
În noapte o stea căzătoare
O poveste de dor... minunată.
Dacă tu mă lași și-mi dai vinul
Aș putea să-ți arăt în iubire sublimul
Aș putea să-ți fiu sufletul pereche
Aș putea... mai mult de o poveste veche.
ZI DE TOAMNĂ
S-a tras o cortină groasă,
Peste curte și pe casă,
Fumul suie tremurat,
Zilele s-au micșorat...
Dimineața-i fără soare
Norii cern apă de ploaie
Florile zac ofilite
De bruma toamnei stropite.
Ceru-i în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu...
Toamna-i bună și bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Îngerul din Dobrovăț
Iubita mea frumoasă dar și dragă,
Cum pot cuvintele să spună
A nevorbirii veche taină?
Dar eu îți spun acum...
Tu ești îngerul meu tăcut,
Venit din Cerul cel de sus,
Ce-i coborât pe dealurile-nalte,
Priveliște de basm ce poartă o iubire mare,
Atâtea bucurii și nostalgii cu toate laolaltă,
Iar jos la vale se văd colorate case...
Tu ești cea care-mi vorbește o limbă dulce,
Ce pare nerostită,neînteleasă,
De muritorii cei de rând,
Rostită ca un cântec ca un susur,
Izvor de șoapte calde pline de mister,
Ce taine-aduc din Raiul ce-i văzut de tine,
Sau din frumosul Dobrovăț!
(23 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Iubirea e secretul!
Cad peste noi picuri de apă
Ce ne pătrund până la piele,
Mă cert cu norul dus de vânt
Că ne-a ascuns bolta cu stele
Sunt la plimbare pe-nserat
La braț cu draga mea soție,
Îmi spune despre ziua grea
O liniștesc și îi recit o poezie
Ne strecurăm sub un copac
Până ce ploaia nu mai curge,
O strâng în brațe, ne sărutăm
Și regretăm că timpul fuge
Într-un târziu pornim la drum
Și ne vorbim vrute, nevrute,
Despre trecut, prezent și viitor
Și de-ale noastre mici dispute
Plimbarea ne e mereu cadou
Ce ne-amintește de tinerețe,
Despre povestea lungă de iubire
Pe care-o credem fără bătrânețe
Intrăm în casă și suntem fericiți
Că astăzi ne avem unul pe altul,
Perechea potrivită pe pământ
Mărturisind..iubirea e secretul!
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Dacă tu mă lași
Dacă tu mă lași și-mi dai mâna
Ți-aș fi soare... ți-as fi luna
Aș putea fi o stea pentru tine
Aș putea fi... noaptea ce vine
Dacă tu mă lași și-mi dai voie
Aș putea fi o primăvară caldă
Aș putea fi vară la nevoie
Sau toamna ce dezmiardă...
Dacă tu mă lași și-mi dai soare
Aș putea fi o zi caldă
În noapte o stea căzătoare
O poveste de dor... minunată.
Dacă tu mă lași și-mi dai vinul
Aș putea să-ți arăt în iubire sublimul
Aș putea să-ți fiu sufletul pereche
Aș putea... mai mult de o poveste veche.
ZI DE TOAMNĂ
S-a tras o cortină groasă,
Peste curte și pe casă,
Fumul suie tremurat,
Zilele s-au micșorat...
Dimineața-i fără soare
Norii cern apă de ploaie
Florile zac ofilite
De bruma toamnei stropite.
Ceru-i în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu...
Toamna-i bună și bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Îngerul din Dobrovăț
Iubita mea frumoasă dar și dragă,
Cum pot cuvintele să spună
A nevorbirii veche taină?
Dar eu îți spun acum...
Tu ești îngerul meu tăcut,
Venit din Cerul cel de sus,
Ce-i coborât pe dealurile-nalte,
Priveliște de basm ce poartă o iubire mare,
Atâtea bucurii și nostalgii cu toate laolaltă,
Iar jos la vale se văd colorate case...
Tu ești cea care-mi vorbește o limbă dulce,
Ce pare nerostită,neînteleasă,
De muritorii cei de rând,
Rostită ca un cântec ca un susur,
Izvor de șoapte calde pline de mister,
Ce taine-aduc din Raiul ce-i văzut de tine,
Sau din frumosul Dobrovăț!
(23 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Iubirea e secretul!
Cad peste noi picuri de apă
Ce ne pătrund până la piele,
Mă cert cu norul dus de vânt
Că ne-a ascuns bolta cu stele
Sunt la plimbare pe-nserat
La braț cu draga mea soție,
Îmi spune despre ziua grea
O liniștesc și îi recit o poezie
Ne strecurăm sub un copac
Până ce ploaia nu mai curge,
O strâng în brațe, ne sărutăm
Și regretăm că timpul fuge
Într-un târziu pornim la drum
Și ne vorbim vrute, nevrute,
Despre trecut, prezent și viitor
Și de-ale noastre mici dispute
Plimbarea ne e mereu cadou
Ce ne-amintește de tinerețe,
Despre povestea lungă de iubire
Pe care-o credem fără bătrânețe
Intrăm în casă și suntem fericiți
Că astăzi ne avem unul pe altul,
Perechea potrivită pe pământ
Mărturisind..iubirea e secretul!
Другие стихотворения автора
SETEA
În foșnetul înserării
Amurgul își țese calea
Pe urmele potecii
Un izvoraș e în vale.
Se frânge încet lumina,
Cu ziua care moare
În mantii de nălucă
Păreri de înnorare.
Pe marginea cărării,
Stârnind ades ecoul
Un cârd de ciute,mute
Pornesc să se adape.
Setea sau destinul
Dureros le cheamă
Ele merg încet
Fremătând de teamă.
Geme-în val izvorul
Învolburat de sânge
Trufaș e vânâtorul
În noaptea care plânge.
LA MALUL MĂRII
La malul mării
Am întânlit iubirea
În zilele de vară
Sub cerul instelat
Atâtea jurăminte
Pe corp mi-ai presărat
În murmur de chitară
Și adieri de vânt
Pe albul crin în ce l-ai preschimbat?
Zilele de vară și-au pierdut seninul
Pierdut-am tot,mi-a rămas suspinul
Rămân cu nisipul ,când apa s-a retras...
ZI DE TOAMNĂ
S-a tras o cortină groasă,
Peste curte și pe casă,
Fumul suie tremurat,
Zilele s-au micșorat...
Dimineața-i fără soare
Norii cern apă de ploaie
Florile zac ofilite
De bruma toamnei stropite.
Ceru-i în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu...
Toamna-i bună și bogată
În ruginiu îmbrăcată.
O DORINȚĂ CENZURATĂ
Mă inundă câteodată
O dorință cenzurată,
Să alint să strâng în brațe
Ființe raționale...
Neamuri ,cunoscuți ,amici
Pentru toți am loc aici
Într-un suflet mare
Încăpăror, simțitor și tare.
Sunt aptă pentru iubire
Pentru vis și fericire,
Chiar și atunci când vântul bate
Ochii-s plini de duioșii.
Dese ori sunt în dilemă...
Îmi doresc așa de mult
Raiul aici pe pământ
Însă știu că-i utopie.
VARA
Se așterne tăcerea in cărare
Și vâtul și boarea se ascund ...
E liniste în jur , pretutindeni ,
E căldura din amiaza cea mare .
Văpăi de foc se revarsă
Pe case , pe pomi si pe haturi ,
De sfârâie sudoarea în țărână...
Se usucă câmpia , de cădură e arsă .
Se uită omul în zare ,
După un petec de nor , îi e dor ,
Că norul de vine e ploaie
Și firul de iarbă nu moare .
T.A.D.
O POVESTE PENTRU TINE
-continuare-
A venit iarna...Peste câmp se întinsese un covor alb,de nea.
În cușca mea era cald și bine,dar mi-a venit așa ,un dor de
hoinăreală. Am luat-o și pe Ledy și am pornit-o amândoi ,prin-
tre troiene, hârjonindu-ne.Am alergat până ce blana lui Ledy s-a
umplut cu țurțuri de ghiață. Înfrigurați ,am pornit spre casă .Ca să
ne încălzim și să ne uscăm am cerut voie în casă.Când ne-a văzut
stăpâna...ce-a fost la gura ei....pe mine m-a învitat să merg la cușca
mea de afară, însă Ledy care era câine de casă și blana ei lungă
era plină de promoroacă aîmbrăcat-o cu o vestă a lui Andy și i-a
făcut un culcuș sub vatra sobei unde era cald și bine. Eu aveam
un păr scurt , eram uscat ,dar eram îngrijorat pentru prietena mea.
eu eram vinovatul de această excapadă.
Venise sărbătorile Crăciunului,în tot satul se auzeau colinde
Stăpânul meu Andy cu nu grup de prieteni ,au plecat cu -Steaua-
Zăpadă era peste tot dar pe ulițe se făcuse cărări ,și de astă dată
nu am mai venit uzi acasă.După ce copii colindau gospodari ,dădeau
colindătorilor : colaci ,covrigi ,nuci și de cele mai multe ori ,primeau
bani...când se făcea plata colindătorilor, eu și Ledi ne băgam în față
ca ei să înțeleagă că și noi facem parte din grup.Era o forfotă și ve -
selie ,chiote ,amestecate cu miros de sarmale și de cozonaci.
După miezul nopți, ne-am făcut inventarul la ce am adunat și ne-am
întors acasă fericiți de lunga plimbare din noaptea de Crăciun.!...
Ce vremuri!...anii au trecut ....Ledy are ,puii ei cu care pot să mă
joc, îi țin între labele mele mari ,îi mângâi ,îi alint parcă ar fi ai mei...Da
acum am o viață nu frumoaaă, ci foarte frumoasă...și mai am atâtea
amintiri despre care o să povestesc cu altă ocazie...ne vom reîntănli
fiți siguri!...Al vostrul prieten :ATOS
,
SETEA
În foșnetul înserării
Amurgul își țese calea
Pe urmele potecii
Un izvoraș e în vale.
Se frânge încet lumina,
Cu ziua care moare
În mantii de nălucă
Păreri de înnorare.
Pe marginea cărării,
Stârnind ades ecoul
Un cârd de ciute,mute
Pornesc să se adape.
Setea sau destinul
Dureros le cheamă
Ele merg încet
Fremătând de teamă.
Geme-în val izvorul
Învolburat de sânge
Trufaș e vânâtorul
În noaptea care plânge.
LA MALUL MĂRII
La malul mării
Am întânlit iubirea
În zilele de vară
Sub cerul instelat
Atâtea jurăminte
Pe corp mi-ai presărat
În murmur de chitară
Și adieri de vânt
Pe albul crin în ce l-ai preschimbat?
Zilele de vară și-au pierdut seninul
Pierdut-am tot,mi-a rămas suspinul
Rămân cu nisipul ,când apa s-a retras...
ZI DE TOAMNĂ
S-a tras o cortină groasă,
Peste curte și pe casă,
Fumul suie tremurat,
Zilele s-au micșorat...
Dimineața-i fără soare
Norii cern apă de ploaie
Florile zac ofilite
De bruma toamnei stropite.
Ceru-i în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu...
Toamna-i bună și bogată
În ruginiu îmbrăcată.
O DORINȚĂ CENZURATĂ
Mă inundă câteodată
O dorință cenzurată,
Să alint să strâng în brațe
Ființe raționale...
Neamuri ,cunoscuți ,amici
Pentru toți am loc aici
Într-un suflet mare
Încăpăror, simțitor și tare.
Sunt aptă pentru iubire
Pentru vis și fericire,
Chiar și atunci când vântul bate
Ochii-s plini de duioșii.
Dese ori sunt în dilemă...
Îmi doresc așa de mult
Raiul aici pe pământ
Însă știu că-i utopie.
VARA
Se așterne tăcerea in cărare
Și vâtul și boarea se ascund ...
E liniste în jur , pretutindeni ,
E căldura din amiaza cea mare .
Văpăi de foc se revarsă
Pe case , pe pomi si pe haturi ,
De sfârâie sudoarea în țărână...
Se usucă câmpia , de cădură e arsă .
Se uită omul în zare ,
După un petec de nor , îi e dor ,
Că norul de vine e ploaie
Și firul de iarbă nu moare .
T.A.D.
O POVESTE PENTRU TINE
-continuare-
A venit iarna...Peste câmp se întinsese un covor alb,de nea.
În cușca mea era cald și bine,dar mi-a venit așa ,un dor de
hoinăreală. Am luat-o și pe Ledy și am pornit-o amândoi ,prin-
tre troiene, hârjonindu-ne.Am alergat până ce blana lui Ledy s-a
umplut cu țurțuri de ghiață. Înfrigurați ,am pornit spre casă .Ca să
ne încălzim și să ne uscăm am cerut voie în casă.Când ne-a văzut
stăpâna...ce-a fost la gura ei....pe mine m-a învitat să merg la cușca
mea de afară, însă Ledy care era câine de casă și blana ei lungă
era plină de promoroacă aîmbrăcat-o cu o vestă a lui Andy și i-a
făcut un culcuș sub vatra sobei unde era cald și bine. Eu aveam
un păr scurt , eram uscat ,dar eram îngrijorat pentru prietena mea.
eu eram vinovatul de această excapadă.
Venise sărbătorile Crăciunului,în tot satul se auzeau colinde
Stăpânul meu Andy cu nu grup de prieteni ,au plecat cu -Steaua-
Zăpadă era peste tot dar pe ulițe se făcuse cărări ,și de astă dată
nu am mai venit uzi acasă.După ce copii colindau gospodari ,dădeau
colindătorilor : colaci ,covrigi ,nuci și de cele mai multe ori ,primeau
bani...când se făcea plata colindătorilor, eu și Ledi ne băgam în față
ca ei să înțeleagă că și noi facem parte din grup.Era o forfotă și ve -
selie ,chiote ,amestecate cu miros de sarmale și de cozonaci.
După miezul nopți, ne-am făcut inventarul la ce am adunat și ne-am
întors acasă fericiți de lunga plimbare din noaptea de Crăciun.!...
Ce vremuri!...anii au trecut ....Ledy are ,puii ei cu care pot să mă
joc, îi țin între labele mele mari ,îi mângâi ,îi alint parcă ar fi ai mei...Da
acum am o viață nu frumoaaă, ci foarte frumoasă...și mai am atâtea
amintiri despre care o să povestesc cu altă ocazie...ne vom reîntănli
fiți siguri!...Al vostrul prieten :ATOS
,