Eterna iubire.
As vrea sa fiu o floare
Sa iti daruiesc un gand
As vrea sa cresc in mare
Sa te veghez,iubind.
As vrea sa fiu oceanul
Ce te iubeste in furtuna
As vrea sa fiu o perla
Cantand sonate ,cand e luna.
As vrea sa fiu iubirea
Ce-n suflet se sadeste
As vrea sa fiu dorinta
De dragoste celesta.
As vrea sa fiu si marea
Cea care iti zambeste
As vrea sa fiu lumina
Cea care te priveste.
Sunt toate astea si mai mult
Iubirea mea zambeste
Ca agasit un cer pierdut
Iubind pe cel ce il doreste.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Angelica Stigassy
Дата публикации: 28 сентября 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 329
Стихи из этой категории
Toamna-anotimp al naturii
Anotimp al naturii
Ce mult te-am așteptat
Să vii toamnă,
Să mai temperezi,
din orgoliile verii.
Să ii dai naturii o nouă înfățișare,
chiar o nouă stare.
Să îmi aduci fructe calde de toamnă
Fructe scuturate de pe copacii semigoi
împreună și pe rand cu frunzele moi,
ude de roua înghețață a dimineții.
Aș dori să văd gutuile la fereastra mea,
să le simt,să le miros și să gust dulceața lor.
Aș dori să știu că toamna va ajunge la fereastra mea
Cand în grădina mea s-a așternut un covor de brumă.
Atunci cand toate viețuitoarele au dispărut,
și păsările nu mai zboară deasupra casei mele,
nici nu mai bat la fereastra mea,
să ceară apă și hrană.
La orizont se vede un strat dens și nesfarșit,
al ceții pană la marginile satului meu.
Doar o umbră de fum de pe acoperișul unei case,
văzut la îndepărtare cu orbeața ochilor mei.
Am cules struguri moi și gustoși ,
din grădina mea de vară.
Dar acum viile s-au scuturat de struguri,
mari și negri,
după o lovitură grea de vant puternic.
În final am cules un coș plin cu fructe de toamnă,
dintre cele mai alese,
atunci cand va veni iarna la poarta mea,
să o întampin și să îî daruiesc .
Trăiri
Poate că azi nu sunt atât de sigură,
Cum ieri am fost perfect convinsă,
Că mâine nu voi mai fi singură
În lupta vieții, care părea învinsă.
Principalele simboluri ale vieții,
Apa, aerul, pământul și focul
Sunt elemente necesare tinereții
Ca să croiești bătrâneții cojocul.
Filozofia tuturor trăirilor noastre
Își lasă amprenta dedicatoare
În gândurile și inimile noastre,
Liniștitoare și binefăcătoare.
Secolul XXI
Am în suflet doar durere ce mă apasă neîncetat.
În lumea asta nu-i tăcere, toți strigă... dar pentru ce?
Toți au uitat...
În jur doar oameni falși, vorbind de omenie,
Fără să-și dea seama că-s plini de viclenie.
Toți sunt ideali și vor să fie bine,
Vând alcool, țigări, nu se gândesc la tineri.
Așa-i viața, așa a fost mereu,
Suspine-n suflet, plânsete la greu...
Așa sunt oamenii, așa sunt și eu...
Aș vrea să schimb, însă îmi e greu.
Merg la biserică, la Dumnezeu acasă,
Până și acolo trebuie să achiți o taxă.
O, ce mai viață, în prezent trăim!
Oare în iad, când o să venim,
Va fi mai crud? Mai rău oare se poate?
De cât să omoare mama copilul ce-l poartă...
Celei ce a fost iubita mea
În fierbințeala zilei cea din urmă
Îți voi striga să nu mă lași în umbră,
Să mă ridici acolo, lângă stele,
Să luminez pământul vieții mele.
Să-mi dai și-un ochi, mărite Univers!
Să pot iubita-mi s-o privesc din mers,
Să mi-o sărut prin razele de lună,
Să simt că suntem iarăși împreună.
Să o privesc în fiecare seară
Prin spațiul negru care ne separă,
Să stau cu ochiul meu de veghe
Acelei care-a fost a mea pereche.
Și dac-ar fi să nu pot s-o găsesc,
Fiindc-a murit, chiar dacă moartea n-are sens,
Să-mi dai putere ca să strălucesc,
Să-i luminez calea prin Univers.
Iar de-o fi să n-o așezi în preajma mea,
Să știi că-n veci n-o voi uita
Pe-aceea ce mi-a fost alăturea
Atunci când nimeni nu voia să-mi stea.
Și-am să colind cu ochiul meu pământul
Până în ziua în care-i voi găsi mormântul,
Și-atunci voi poposi cu raza mea de stea
La căpătâiul celei ce-a fost iubita mea.
Toamna-anotimp al naturii
Anotimp al naturii
Ce mult te-am așteptat
Să vii toamnă,
Să mai temperezi,
din orgoliile verii.
Să ii dai naturii o nouă înfățișare,
chiar o nouă stare.
Să îmi aduci fructe calde de toamnă
Fructe scuturate de pe copacii semigoi
împreună și pe rand cu frunzele moi,
ude de roua înghețață a dimineții.
Aș dori să văd gutuile la fereastra mea,
să le simt,să le miros și să gust dulceața lor.
Aș dori să știu că toamna va ajunge la fereastra mea
Cand în grădina mea s-a așternut un covor de brumă.
Atunci cand toate viețuitoarele au dispărut,
și păsările nu mai zboară deasupra casei mele,
nici nu mai bat la fereastra mea,
să ceară apă și hrană.
La orizont se vede un strat dens și nesfarșit,
al ceții pană la marginile satului meu.
Doar o umbră de fum de pe acoperișul unei case,
văzut la îndepărtare cu orbeața ochilor mei.
Am cules struguri moi și gustoși ,
din grădina mea de vară.
Dar acum viile s-au scuturat de struguri,
mari și negri,
după o lovitură grea de vant puternic.
În final am cules un coș plin cu fructe de toamnă,
dintre cele mai alese,
atunci cand va veni iarna la poarta mea,
să o întampin și să îî daruiesc .
Trăiri
Poate că azi nu sunt atât de sigură,
Cum ieri am fost perfect convinsă,
Că mâine nu voi mai fi singură
În lupta vieții, care părea învinsă.
Principalele simboluri ale vieții,
Apa, aerul, pământul și focul
Sunt elemente necesare tinereții
Ca să croiești bătrâneții cojocul.
Filozofia tuturor trăirilor noastre
Își lasă amprenta dedicatoare
În gândurile și inimile noastre,
Liniștitoare și binefăcătoare.
Secolul XXI
Am în suflet doar durere ce mă apasă neîncetat.
În lumea asta nu-i tăcere, toți strigă... dar pentru ce?
Toți au uitat...
În jur doar oameni falși, vorbind de omenie,
Fără să-și dea seama că-s plini de viclenie.
Toți sunt ideali și vor să fie bine,
Vând alcool, țigări, nu se gândesc la tineri.
Așa-i viața, așa a fost mereu,
Suspine-n suflet, plânsete la greu...
Așa sunt oamenii, așa sunt și eu...
Aș vrea să schimb, însă îmi e greu.
Merg la biserică, la Dumnezeu acasă,
Până și acolo trebuie să achiți o taxă.
O, ce mai viață, în prezent trăim!
Oare în iad, când o să venim,
Va fi mai crud? Mai rău oare se poate?
De cât să omoare mama copilul ce-l poartă...
Celei ce a fost iubita mea
În fierbințeala zilei cea din urmă
Îți voi striga să nu mă lași în umbră,
Să mă ridici acolo, lângă stele,
Să luminez pământul vieții mele.
Să-mi dai și-un ochi, mărite Univers!
Să pot iubita-mi s-o privesc din mers,
Să mi-o sărut prin razele de lună,
Să simt că suntem iarăși împreună.
Să o privesc în fiecare seară
Prin spațiul negru care ne separă,
Să stau cu ochiul meu de veghe
Acelei care-a fost a mea pereche.
Și dac-ar fi să nu pot s-o găsesc,
Fiindc-a murit, chiar dacă moartea n-are sens,
Să-mi dai putere ca să strălucesc,
Să-i luminez calea prin Univers.
Iar de-o fi să n-o așezi în preajma mea,
Să știi că-n veci n-o voi uita
Pe-aceea ce mi-a fost alăturea
Atunci când nimeni nu voia să-mi stea.
Și-am să colind cu ochiul meu pământul
Până în ziua în care-i voi găsi mormântul,
Și-atunci voi poposi cu raza mea de stea
La căpătâiul celei ce-a fost iubita mea.
Другие стихотворения автора
Cuvinte soptite.
Fiecare soapta ,fiecare gand
Ce imi rasuna-n minte
Ti le transmit cu dor
Folosind cuvinte.
Cuvinte pline de trairi
Ce numai sufletul le simte
Cuvinte pline de dorinti
Ce numai inima le scrie.
Te vad in noapte cum zambesti
Si speri sa fiu un vis
Ce-ti sta pe o pleopa
Cand te afunzi,acolo in abis.
Iubite nu mai sta in ploaia
Ce cade dintr-un nor
Apropie iubirea
Ce iti striga,ca un fior.
Prinde iubirea in palma
Ca pe un fulg de nea
Si las-o sa-ti astearna
Un ocean de catifea.
La mine in brate langa brazi
Te pierzi si te topesti
Iubite,esti un suflet drag
Eu sunt,tot ce-ti doresti.
Angelica Stigassy
Lumea ta
In noptile albastre
Cand am ajuns in lumea ta
Am adus cu mine
Un nor de peruzea.
Ma plimbam pe alei pierdute
Intr-un labirint fara sfarsit
Tu mi-ai intins o mana
Venind din infinit.
Pe drumul vietii curge
Un rau cu nestemate
Opreste-te si aduna
Cuvinte nesecate.
Gaseste in iubire
Acea forta divina
Care te tine in viata
Si care te anima.
Iubeste totu-n cale
Chiar si o amintire
Iubeste si doreste
O ultima iubire.
Iubire nebuna.
Iubirea canta,iubirea zboara
Iubirea te ridica,iubirea te coboara
Iubirea iti zambeste
Iubirea te doreste
Iubirea-ti multumeste
Iubirea te cladeste.
Iubirea iti incalzeste inima
In ceas pustiu de seara
Iubirea se iveste
Din cufarul de odinioara.
Zburdand prin tainele trairii
De ce te-oi fi iubind,nebuna?
Cand simt amprentele iubirii
Cantand la soare si la luna.
Cum te iubesc,cand te iubesc?
E foarte greu de spus
A curs o lacrima-n apus
Pentru cuvantul tau nespus.
Angelica Stigassy
Am fost creata de un gand.
Am fost creata de un gand.
Ma plimb pe strazile din cer
Te vad visand cu capu-n palme
Ma apropii si te intreb
Ce vis cauti ,plin de farmec?
Tu m-ai chemat in noptile cu luna
Tu m-ai strigat
In zilele cu soare
Tu m-ai creat din inima plapanda
Tu m-ai adus in viata ta,pe mare.
Tu m-ai chemat prin vantul care zburda
Pe campul plin de flori si de albine
Tu m-ai iubit prin Univers
Atunci cand m-ai ales pe mine.
La poarta inimii am batut
Si am ales sa fiu vazuta
De tine cel ce m-a creat
Dintr-o dragoste pierduta.
Inger divin
Canta pasarile-n cor
Un cantec dulce de amor
Sunt trista si mi-e tare dor
De iubitul calator.
Unde esti inger divin
Cu chipul tau de serafim
Iubeste-ma sub a ta aripa
Sa uit ca traiesc, o clipa.
Prinde-mi mana diafana
Si pune-o pe a ta coroana
Du-ma-n paradis ,departe
Sa-ti ascult a tale soapte.
Glasul tau ma cheama-n noapte
Langa tronul tau de vis
Sunt acolo,sus pe-o stea
Si tu-mi vorbesti iubite-n scris.
Scrie-mi oda de iubire
Ce-o astept de-o vesnicie
Picteaza-ma pe al tau tron
Suflet iubit din Orion.
In cautarea iubitului
In zare vad amurgul
Si plopii fara frunze
Pe aleii pustii se plimba
Iubirea fara muze.
Ce cauta iubirea?
Te cauta pe tine
Frumosul din poveste
Cu licariri divine.
Te cauta in lacrimi
Si-n zambete fugare
Te cauta in galaxii
La mii de ani in departare.
Iubirea te gaseste
Oriunde ai fi in lume
Dar de-a ei magie
Nu poti fugi ,oriunde.
Tu esti ce nimeni nu poate fi
Nici astazi,maine ori demult
Caci pentru mine esti doar tu
Esti singura iubire.
Cuvinte soptite.
Fiecare soapta ,fiecare gand
Ce imi rasuna-n minte
Ti le transmit cu dor
Folosind cuvinte.
Cuvinte pline de trairi
Ce numai sufletul le simte
Cuvinte pline de dorinti
Ce numai inima le scrie.
Te vad in noapte cum zambesti
Si speri sa fiu un vis
Ce-ti sta pe o pleopa
Cand te afunzi,acolo in abis.
Iubite nu mai sta in ploaia
Ce cade dintr-un nor
Apropie iubirea
Ce iti striga,ca un fior.
Prinde iubirea in palma
Ca pe un fulg de nea
Si las-o sa-ti astearna
Un ocean de catifea.
La mine in brate langa brazi
Te pierzi si te topesti
Iubite,esti un suflet drag
Eu sunt,tot ce-ti doresti.
Angelica Stigassy
Lumea ta
In noptile albastre
Cand am ajuns in lumea ta
Am adus cu mine
Un nor de peruzea.
Ma plimbam pe alei pierdute
Intr-un labirint fara sfarsit
Tu mi-ai intins o mana
Venind din infinit.
Pe drumul vietii curge
Un rau cu nestemate
Opreste-te si aduna
Cuvinte nesecate.
Gaseste in iubire
Acea forta divina
Care te tine in viata
Si care te anima.
Iubeste totu-n cale
Chiar si o amintire
Iubeste si doreste
O ultima iubire.
Iubire nebuna.
Iubirea canta,iubirea zboara
Iubirea te ridica,iubirea te coboara
Iubirea iti zambeste
Iubirea te doreste
Iubirea-ti multumeste
Iubirea te cladeste.
Iubirea iti incalzeste inima
In ceas pustiu de seara
Iubirea se iveste
Din cufarul de odinioara.
Zburdand prin tainele trairii
De ce te-oi fi iubind,nebuna?
Cand simt amprentele iubirii
Cantand la soare si la luna.
Cum te iubesc,cand te iubesc?
E foarte greu de spus
A curs o lacrima-n apus
Pentru cuvantul tau nespus.
Angelica Stigassy
Am fost creata de un gand.
Am fost creata de un gand.
Ma plimb pe strazile din cer
Te vad visand cu capu-n palme
Ma apropii si te intreb
Ce vis cauti ,plin de farmec?
Tu m-ai chemat in noptile cu luna
Tu m-ai strigat
In zilele cu soare
Tu m-ai creat din inima plapanda
Tu m-ai adus in viata ta,pe mare.
Tu m-ai chemat prin vantul care zburda
Pe campul plin de flori si de albine
Tu m-ai iubit prin Univers
Atunci cand m-ai ales pe mine.
La poarta inimii am batut
Si am ales sa fiu vazuta
De tine cel ce m-a creat
Dintr-o dragoste pierduta.
Inger divin
Canta pasarile-n cor
Un cantec dulce de amor
Sunt trista si mi-e tare dor
De iubitul calator.
Unde esti inger divin
Cu chipul tau de serafim
Iubeste-ma sub a ta aripa
Sa uit ca traiesc, o clipa.
Prinde-mi mana diafana
Si pune-o pe a ta coroana
Du-ma-n paradis ,departe
Sa-ti ascult a tale soapte.
Glasul tau ma cheama-n noapte
Langa tronul tau de vis
Sunt acolo,sus pe-o stea
Si tu-mi vorbesti iubite-n scris.
Scrie-mi oda de iubire
Ce-o astept de-o vesnicie
Picteaza-ma pe al tau tron
Suflet iubit din Orion.
In cautarea iubitului
In zare vad amurgul
Si plopii fara frunze
Pe aleii pustii se plimba
Iubirea fara muze.
Ce cauta iubirea?
Te cauta pe tine
Frumosul din poveste
Cu licariri divine.
Te cauta in lacrimi
Si-n zambete fugare
Te cauta in galaxii
La mii de ani in departare.
Iubirea te gaseste
Oriunde ai fi in lume
Dar de-a ei magie
Nu poti fugi ,oriunde.
Tu esti ce nimeni nu poate fi
Nici astazi,maine ori demult
Caci pentru mine esti doar tu
Esti singura iubire.