Ea - femeia ce nu mai cere...

O frunza suflata de vint

Cazuta usor la pamint

 De tine calcata,uitata

In singuratate lasata.

O raza:

O raza de soare

Un semn ce doare

Ce suflet nu are.

Un suflet:

Un suflet ce minte

Un suflet fara viitor

O lacrima:

O lacrima fierbinte

O lacrima de dor.

O lacrima pe fata mea

Lasata de-un suflet pustiu

Lasata de inima ta

Uitata de ea.

Nu vă grăbiți să închideți ușa

Pe care dragostea a deschis-o cândva.

O clipă de mânie trece,

Dar un regret poate rămâne o viață.

Când vorbele devin prea grele,

Lăsați inimile să vorbească în locul lor.

Ele nu cunosc orgoliul,

Ci doar dorul de a fi împreună.

Nimeni nu iubește fără să greșească,

Nimeni nu iartă fără să doară.

Dar iubirea adevărată nu fuge,

Ea rămâne și învață să vindece.

Nu vă întrebați cine are dreptate,

Întrebați-vă cât ați pierde dacă ați pleca.

Fiindcă o inimă frântă

Nu se repară cu orgoliu.

Țineți-vă de mână chiar și în furtună,

Fiindcă soarele se întoarce mereu.

Nicio noapte nu este veșnică,

Iar iubirea știe să aștepte lumina.

Dacă încă vă tresare inima

La auzul numelui celuilalt,

Nu este sfârșitul poveștii,

Ci începutul împăcării.

Îmbrățișați-vă înainte ca dorul

Să învețe drumul dintre două singurătăți.

Spuneți „rămâi” cât încă se poate,

Nu după ce ecoul spune „prea târziu”.

Fiindcă, la sfârșitul vieții,

Nu veți număra certurile câștigate.

Veți număra îmbrățișările, iertările

Și clipele în care ați ales să rămâneți.

Iar dacă iubirea vă mai bate la ușă,

Nu o lăsați să plece în tăcere.

Unele iubiri se întorc o singură dată

După aceea, rămâne doar dorul.

15.07.2026

Andrei GUȚU

Ce-i ploaia, ce-s ploile mele,

plouă cu mere, cu pere, cu dor

Cu salcâm înflorit, da, cu salcâm

Și plouă atât de adânc cu acum.

Și dacă nu vezi ploaia, n-o poți zări,

Ascultă cu inima cum picură-n noi…

Frumoasă femeie cu nume ascuns,

Ce-mi ești umbrelă în zile cu ploi.

Le auzi cum cad? Eu le aud mult prea bine,

Aștept să treacă, pieptul mi-e greu,

Ce cruntă și inevitabilă e cunoașterea,

Și cât de adâncă-i durerea din sufletul meu.

Dacă ploaia asta cu mere e doar o idee,

Tu ești ideea mea preferată,

Și Doamne, ce iubesc ideile!!!

Mai ales ideile cu chipul dulce,

Ah, cel mai dulce…

Rămâi măcar în inima mea

și nu te duce 🥺

Ești o femeie minunată,

Pariez că ești cea mai blândă

mămică cum alta în lume nu e,

Ești fetița mea mititică… Și știi? Când plângi…

Din ochii tăi albaștri cad afine…

Mereu am văzut în tine un înger cu aripi din flori,

Un suflet inocent ce se exprimă așa cum o mai face doar cerul…

În mii de culori.

O dulce fată, o minune de om,

La care nu m-aș sătura să mă uit...

Nicio amnezie,

Nu ar putea șterge chipul tău vreodată din mine.

Ascultă ploaia de mere, ce frumos sună…

O ascult și eu, dar știi, nu aud prea bine…

Si trebuie să merg să o ascult,

M-am gândit mult, foarte mult,

Dar trebuie sa fac asta doar eu… fără tine.

Și vreau atât de tare să mă răzgândesc,

Cât aș vrea… este cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată,

Nu aș fi vrut niciodată să se termine așa.

Te iubesc cât nici măcar nu mai pot spune,

Fără tine… ce gol, ce pustiu o să-mi fie în lume 🥺

Pustiul abia așteaptă să mă înghită încet cu încet,

În seara asta moare un poet.

Chiar dacă acum poate o să mă urăști…

Nu contează, poartă-mi pică,

Eu tot o să-ți spun că te iubesc atât de mult…

Și mă doare nici nu știi…

Dar știu că în adânc și tu simți că ăsta este cel mai corect lucru de făcut.

Iartă-mă dacă te rănesc,

Cât aș vrea să te feresc de durerea asta.

Iartă-mă că poate îți pun durere în suflet, nici nu știi cât regret,

Iartă-mă pentru toate dățile în care ai suferit din cauza mea,

Iartă-mă, te rog, iartă-mă că plec.

Aș fi vrut ca acesta să fie cel mai frumos poem în tot tragismul lui,

Dar știu… nu se poate și ai dreptate…

Timpul o să treacă și poate așa stând în pat într-o seară,

O să-ți treacă furia pe care o simți acum pe mine…

Și la stele privind,

O să te gândești cu drag că un alt om te-a iubit atât de tare,

Încât a trebuit să plece iubind.

Dar să nu crezi că scapi atât de ușor de mine,

Dacă este un lucru în care cred orbește,

Este acela că o să trecem prin mai multe vieți.

Știu că Dumnezeu nu este atât de crud și că de fapt fiecare sfârșit este un început.

Deci să te pregătești intens pentru că dacă există… o să te caut și o să te găsesc, exact cum ți-am zis…

Pinky promise!

Sper totuși de data asta eu să fiu tu și tu să fii eu, ca să fie mai distractiv 😈

Și sper anatomia să-mi permită să avem cel puțin 15 copii.

Te iubesc din tot sufletul meu, fată al cărei nume rimează cu “umbrela” (umbrela mea) și-i în lume doar una…

Odată ce te-am iubit, o să te port cu mine pentru totdeauna.

Te rog, nu fii prea tristă, așa de frumoasă ești exact ca o zambilă,

Mai ales când ești fericită și zâmbești cu fățuca aia mică și adorabilă.

Îți trimit prin noapte o îmbrățișare imensă,

Ahhh, ce o să-mi lipsească nopțile noastre…

Dacă nu vrei să o accepți, nu-i nimic,

Oricum îmi bați între coaste.

Să nu mă uiți, sau să mă uiți,

Cum crezi tu că ți-e mai bine, furnicuța mea frumoasă…

Te las acum… pe curând… plouă…

Pe altă viață!

Am trecut si eu prin ploaie, vint ,si furtuna.

Am invatat ce este sentimentul veti.

Sperndu-ma de toate am reusit sa devin ceva in viata.

Nici cind nu am dat nimanui cu piciorul.

Mi-am obtinut ceia ce am dorit.

Scopul meu a fost o simpla privire.

Am iubit ceia ce a fost al meu.    

Iar acum sunt ceia ce am o inima de aur.

Ceia ce stie ce este o mikuta de fata.

De-aș fi fost orb lumina s-ar fi topit cuminte

Într-o săgeată lungă sorbind prin noaptea șuie

Penumbra cărnii tale din steaua care nu e

Cum soarbe așteptarea silaba din cuvinte.

De-aș fi fost surd chemarea s-ar fi pierdut în mine

Cât să mă ducă șoapta spre căpătâi de muzici

Prin limfa ca o apă gustată lung de ftizici

Întinși timid la soare uitând de boala-n sine.

De-aș fi fost mut cuvântul s-ar fi rotit a lună

Preaplină de zăpada din munții ei fecunzi

Ca tu fără cuvinte în mine să-ți ascunzi

Dorința ce păcatul nu știe să mi-l spună. 

De n-ar fi fost mirosul de gleznă fără lanțuri

Supusă ca o armă tocită de victorii

Aș fi rămas în cuibul de unde toți cocorii

S-au dus a primăvară la margini de Bizanțuri. 

De n-ar fi fost pe limbă un gust de apă moale

Prelinsă din iatacul cu foșnet de cascadă

Aș fi lăsat o mare în palma mea să scadă

Cât să se vadă sarea sclipind pe fier de zale.

De n-aș fi pus din mine pe pielea ta o gură 

Să simt umoarea vie din noi făcând pereche 

Am fi rămas telurici în huma noastră veche

Și-am fi simțit banalul din lume cum ne fură.

Et si tu n'existais pas,

dis-moi pourquoi j'existerais.

Pour traîner dans un monde sans toi,

sans espoir et sans regret.

Et si tu n'existais pas,

j'essaierais d'inventer l'amour

comme un peintre qui voit sous ses doigts

naître les couleurs du jour,

et qui n'en revient pas.

Et si tu n'existais pas,

dis-moi pour qui j'existerais.

Des passantes endormies dans mes bras

que je n'aimerais jamais.

Et si tu n'existais pas,

je ne serais qu'un point de plus

dans ce monde qui vient et qui va,

je me sentirais perdu.

J'aurais besoin de toi.

Et si tu n'existais pas,

dis-moi comment j'existerais.

Je pourrais faire semblant d'être moi,

mais je ne serais pas vrai.

Et si tu n'existais pas,

je crois que je l'aurais trouvé,

le secret de la vie, le pourquoi

simplement pour te créer,

et pour te regarder.

Et si tu n'existais pas

Dis-moi pourquoi j'existerais

Pour traîner dans un monde sans toi

Sans espoir et sans regret

Et si tu n'existais pas,

j'essaierais d'inventer l'amour

comme un peintre qui voit sous ses doigts

naître les couleurs du jour,

et qui n'en revient pas.

Iar dacă tu n-ai exista

Dacă tu n-ai exista

Spune-mi, eu de ce aş exista

Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine

Fără speranţă, fără regrete

Şi dacă tu n-ai exista

Aş încerca să inventez dragostea

Ca un pictor ce vede cum din degetele sale

Se nasc culorile zilei

Şi cum nu mai revin nicicând

Şi dacă tu n-ai exista

Spune-mi, eu de ce aş exista

Aventuri trecătoare adormite în braţele mele

Pe care nu le-aş putea iubi niciodată

Şi dacă tu n-ai exista

N-aş fi decât un punct în plus

În această lume care vine şi pleacă

M-aş simţi pierdut

Aş avea nevoie de tine

Şi dacă tu n-ai exista

Spune-mi cum aş putea eu să exist

Aş putea să mă prefac că sunt eu

Dar n-aş fi real

Şi dacă tu n-ai exista

Cred că aş putea găsi

Secretul vieţii, întrebările

Doar pentru a te crea

Şi pentru a te privi

Dacă tu n-ai exista

Spune-mi, eu de ce aş exista

Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine

Fără speranţă, fără regrete

Şi dacă tu n-ai exista

Aş încerca să inventez dragostea

Ca un pictor ce vede cum din degetele sale

Se nasc culorile zilei

Şi cum nu mai revin nicicând.