Încă imi amintec
Încă îmi amintesc
Culoarea ta preferata
Al tau tau mov de neuitat
Sper din suflet că nu m ai uitat
Încă îmi amintesc ochii tăi
Cei căprui ca ai mei
Speram ca vei vedea in ei
Un viitor doar noi si ei
Încă imi amintec al tau nume
Ceva de nedescris parca ceva interzis
Nu ne am putut iubii
Ne am lăsat ca sa ne revedem
Intr un viitor asa cum vor ei
Care ei ne întreb noi
Când noi inca ne gândim la noi doi
Noi doi care împreună formam un întreg
Spre ca intr o zi ne vom vedea într un tren
Împărtășind iubrea pana la etern
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Purplegirl
Дата публикации: 12 июня 2024
Просмотры: 486
Стихи из этой категории
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Simțuri
În tot ce-i frumos și tot ce-i urât,
Fie că-i trăire, idee ori sentiment și atât,
Te regăsesc în orice moment atins
De inima mea care, de curând ți-a cuprins,
Sufletul și mângâierea cu simțire de rai
Și toată credința ce aveai să mi-o dai.
Fie în formă de privire divină,
Cu-n sentiment albăstrui, ca oceanul să vină,
Ca un reflux ce cuprinde cer și pământ,
Ori soare și stele și luna fără de cuvânt.
Fie în formă de vorbă melodioasă,
Cântec de înger ce n-avea să iasă,
Dintr-o conștiință firavă, scufundată-n amintiri,
Cântec sublim ce întrezărește trăiri.
Fie în formă de rază de soare,
Atingere blândă ce din simțire nu moare.
Ca o adiere de vânt, învie în pustietate
Frunzele unui copac ce acum rămân mișcate.
Fie în formă de mireasmă de flori,
Trezind în lume culoare și fiori.
Îmbietoare animează chiar viața
Și imprimă în mulțimea timpului de clipe dulceața.
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .
Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Pământul tău
Genele respiră cu un gând
Întins pe verdele de pe pământ
Ca ramura, dansând în vânt,
Și eu te văd chiar și închisă în mormânt,
Iar irisul ascunde-nvolburat
Tornada ce se-ndreaptă înspăimântat
Spre casa mea sădită-n mintea ta -
E întuneric și-i speranța mea!
Și lacrima șterge nori domoli,
Ei scurg iubirea, provocând fiori,
Îi șterge de cenușa risipită,
Suflată de pe amintirea negăsită.
Iar trupul îți pulsează îngrozitor,
Fiind scheletul printre flori de dor,
Scheletul slab ce ține tot pământul,
Iar lava-ți e ca sângele cu gândul.
Tu cazi și te zdrobești
De propriul univers
Făcut să danseze pe ultimul meu vers,
Unde aerul e doar speranța ta,
Iar moartea e o viață - tu și ea.
Unde lumina e regina
Glasului morților, frumoasă și divină...
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Simțuri
În tot ce-i frumos și tot ce-i urât,
Fie că-i trăire, idee ori sentiment și atât,
Te regăsesc în orice moment atins
De inima mea care, de curând ți-a cuprins,
Sufletul și mângâierea cu simțire de rai
Și toată credința ce aveai să mi-o dai.
Fie în formă de privire divină,
Cu-n sentiment albăstrui, ca oceanul să vină,
Ca un reflux ce cuprinde cer și pământ,
Ori soare și stele și luna fără de cuvânt.
Fie în formă de vorbă melodioasă,
Cântec de înger ce n-avea să iasă,
Dintr-o conștiință firavă, scufundată-n amintiri,
Cântec sublim ce întrezărește trăiri.
Fie în formă de rază de soare,
Atingere blândă ce din simțire nu moare.
Ca o adiere de vânt, învie în pustietate
Frunzele unui copac ce acum rămân mișcate.
Fie în formă de mireasmă de flori,
Trezind în lume culoare și fiori.
Îmbietoare animează chiar viața
Și imprimă în mulțimea timpului de clipe dulceața.
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .
Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Pământul tău
Genele respiră cu un gând
Întins pe verdele de pe pământ
Ca ramura, dansând în vânt,
Și eu te văd chiar și închisă în mormânt,
Iar irisul ascunde-nvolburat
Tornada ce se-ndreaptă înspăimântat
Spre casa mea sădită-n mintea ta -
E întuneric și-i speranța mea!
Și lacrima șterge nori domoli,
Ei scurg iubirea, provocând fiori,
Îi șterge de cenușa risipită,
Suflată de pe amintirea negăsită.
Iar trupul îți pulsează îngrozitor,
Fiind scheletul printre flori de dor,
Scheletul slab ce ține tot pământul,
Iar lava-ți e ca sângele cu gândul.
Tu cazi și te zdrobești
De propriul univers
Făcut să danseze pe ultimul meu vers,
Unde aerul e doar speranța ta,
Iar moartea e o viață - tu și ea.
Unde lumina e regina
Glasului morților, frumoasă și divină...
Другие стихотворения автора
mi ai lasat
Mi-ai lăsat in piele iarnă,
Fără tine, timpul doarme.
Ți-am fost cântec, ți-am fost rană,
Acum suntem două arme.
Te-am căutat în umbre goale,
Printre vise reci, banale.
Ai lăsat un „poate”-n ușă,
Dar n-a fost decât o scuză.
Și m-am rupt din mine toată,
Să rămâi... măcar o dată.
Dar n-ai fost decât ecou,
Într-un trup ce nu-s eu nou.
Și ți-am scris o șoaptă-n gând,
Dar ai dat o de pământ.
am plecat plangand
uitand de al tau gand
Prin această lume
Suntem amândoi prăfuiți
Pierduți și răniți
Prin această lume
Ne iesim din minți
Cand ne reamintim
Cat de mult ne am iubit
Uitând amândoi de tot ce am avut
Asa cum ai tai ne au cerut
Tu luând uși rămas bun de la mine
Printr un sărut dulce ca tine
Timpul trece , degeaba trece
Când îți simt prezenta ta calda
In umbra mea rece
Uitându ma la tine îmi dau seama
Tu ești paradisul
Iar eu fructul interzis
Un baiat cu un skate si chitara
Un baiat cu un skate si chiatara
Se plimba aseara in gara
l am vazut si m am gandit
Oare ce are baiatul asta de oferit
Am mers la el statea pe skate cu chitara in spate
si imi povestea de iubirea lui mare
l am ascultat fara ca el sa stie
Ca as fi vrut sa fiu marea lui iubire
Sub lumina lunii blande
Mi am scos camera sa ne facem poze
O poza mi a fost de ajuns sa ii fac
sa stiu ca e cel mai minunat baiat
Acum poza ta ma bantuie
ca stiu ca am stricat totul
un baiat cu skate si o chitara
sper sa ne mai revedem odata
Un bine
Ai tăi nu sunt de acord
cu mine
Tu ai vrut sa mi faci un
bine
Dar cum sa mi fie bine
Când tu nu esti langa
mine
Te rog sa ma ierti
Daca te am facut sa te
cerți
Cu cei pe care îi iubesti
Doar ca sa ma protejezi
Am gresit si as da timpul
înapoi
Sa fim iar amândoi
Dar Intr un final mi am
dat seama
Ca iubirea nu învinge
teama
mi ai lasat
Mi-ai lăsat in piele iarnă,
Fără tine, timpul doarme.
Ți-am fost cântec, ți-am fost rană,
Acum suntem două arme.
Te-am căutat în umbre goale,
Printre vise reci, banale.
Ai lăsat un „poate”-n ușă,
Dar n-a fost decât o scuză.
Și m-am rupt din mine toată,
Să rămâi... măcar o dată.
Dar n-ai fost decât ecou,
Într-un trup ce nu-s eu nou.
Și ți-am scris o șoaptă-n gând,
Dar ai dat o de pământ.
am plecat plangand
uitand de al tau gand
Prin această lume
Suntem amândoi prăfuiți
Pierduți și răniți
Prin această lume
Ne iesim din minți
Cand ne reamintim
Cat de mult ne am iubit
Uitând amândoi de tot ce am avut
Asa cum ai tai ne au cerut
Tu luând uși rămas bun de la mine
Printr un sărut dulce ca tine
Timpul trece , degeaba trece
Când îți simt prezenta ta calda
In umbra mea rece
Uitându ma la tine îmi dau seama
Tu ești paradisul
Iar eu fructul interzis
Un baiat cu un skate si chitara
Un baiat cu un skate si chiatara
Se plimba aseara in gara
l am vazut si m am gandit
Oare ce are baiatul asta de oferit
Am mers la el statea pe skate cu chitara in spate
si imi povestea de iubirea lui mare
l am ascultat fara ca el sa stie
Ca as fi vrut sa fiu marea lui iubire
Sub lumina lunii blande
Mi am scos camera sa ne facem poze
O poza mi a fost de ajuns sa ii fac
sa stiu ca e cel mai minunat baiat
Acum poza ta ma bantuie
ca stiu ca am stricat totul
un baiat cu skate si o chitara
sper sa ne mai revedem odata
Un bine
Ai tăi nu sunt de acord
cu mine
Tu ai vrut sa mi faci un
bine
Dar cum sa mi fie bine
Când tu nu esti langa
mine
Te rog sa ma ierti
Daca te am facut sa te
cerți
Cu cei pe care îi iubesti
Doar ca sa ma protejezi
Am gresit si as da timpul
înapoi
Sa fim iar amândoi
Dar Intr un final mi am
dat seama
Ca iubirea nu învinge
teama
mi ai lasat
Mi-ai lăsat in piele iarnă,
Fără tine, timpul doarme.
Ți-am fost cântec, ți-am fost rană,
Acum suntem două arme.
Te-am căutat în umbre goale,
Printre vise reci, banale.
Ai lăsat un „poate”-n ușă,
Dar n-a fost decât o scuză.
Și m-am rupt din mine toată,
Să rămâi... măcar o dată.
Dar n-ai fost decât ecou,
Într-un trup ce nu-s eu nou.
Și ți-am scris o șoaptă-n gând,
Dar ai dat o de pământ.
am plecat plangand
uitand de al tau gand
Prin această lume
Suntem amândoi prăfuiți
Pierduți și răniți
Prin această lume
Ne iesim din minți
Cand ne reamintim
Cat de mult ne am iubit
Uitând amândoi de tot ce am avut
Asa cum ai tai ne au cerut
Tu luând uși rămas bun de la mine
Printr un sărut dulce ca tine
Timpul trece , degeaba trece
Când îți simt prezenta ta calda
In umbra mea rece
Uitându ma la tine îmi dau seama
Tu ești paradisul
Iar eu fructul interzis