Zori de zi

De inima îți este tot mai rece

De simți că vrei să te ascunzi

De apăsarea grav te trece

Nu poți păși ,doar te afunzi.

În ceață deasă bâjbâie privirea

Prin beznă cată zâmbetul pierdut

În întrebări retorice se pierde firea

De ce tăcerea ,punțile a rupt.

Soluție pare tu crezi ,e izolarea

Dorești să fugi dar spațiul e închis

În luptă cruntă este acceptarea

Cum dară ai ajuns așa de stins.

Te prind continuu negre gânduri

Crezi soarta nedreaptă și rea

Din ochii umezi pleacă cârduri

Pe chiupul încruntat vor tot brăzda.

Doar perna știe ,poate ca să spună

Câtă durere sufletul tău poartă

Și nu e noaptea ,nici dimineața bună

Sunt pași în gol ce caută în soartă.

Ce curs are destinul pentru tine oare

Va fi lumină totuși prin tunelul tău

Ți-e teamă a răspunde ,te și doare

În loc de să fii bine ,tu ești foarte rău.

Stafie umblătoare simți că parcă ești

Că mori în fiecare zi puțin câte puțin

Ca să renunți în a iubi ,te poticnești

Nu înțelegi cum sentimentele rămân.

Căderea nopții pe timp îl țintuiește

Durerea este tare amorțită în simțiri

Conturul lunii abia se mai zărește

Și peste bezna toată ,aruncă licăriri.

Se chinuie biet suflet în amintiri a răscoli

Dar este încolțit ,chemat în pragul morții

Aleargă rătăcind în lunga noaptea către zi

De zorile va prinde ,va ști doar jocul sorții.

Regretele pierdute nu pot a se întoarce

Se tot lovesc continuu de zidul renunțării

Nu este loc de zbucium ,se simte doară pace

 Sfârșitul simți aproape ,te lași ușor plecării.

În întuneric viața ,nu trudește să rămână

De trup ca să se piardă ,așteaptă clipa doară

Ce a fost viu e gata ,să meargă sub țărână

Tăcerea se așterne ca ploaia cea ușoară.

Doar binecuvântare în zile cred apuse

Acum multă tăcere cu picuri spre sfârșit

Au fost clipe frumoase ,demult lăsate duse

Spre zorii ce urmează simți timpul tău trecut.

O tresărire caldă ,sfărâmă amorțeala

Pe inimă o simți ca un ciocan cum bate

Privirile pierdute încearcă bâjbâiala

Și trupul obosit în spasme doar se zbate.

Simți adierea rece ,pe frunte ca sărut

Un strigăt de chemare te lasă liniștit

O răbufnire caldă și un fior plăcut

Sub zorii dimineții fac sufletul pierit.

Miraj al jocului de umbre

Pitit în seva timpului meschin

Se oglindește face tumbe

În tremur surd și în suspin.

Misterios , pierdut privirii mute

Nedeslușit în bezna ancestrală

În spațiul mitic eului să lupte

Îi e nevoie de-ndrăzneală.

Mult ciufulit de vânturi reci

Îmbrățișat de brazii cei înalți

Tu loc dosit printre poteci

Ai noștri pași doar îi descalți.

Cu raze blânde soarele te scaldă

Îți încălzeste reavănul pământ

Când răsuflarea chiar devine caldă

În vârfuri mugurii își prind avânt.

Natura vie,dar virgină

Se desfășoară instinctiv

Tăcerea timpului comprimă

Pe traiul demn și primitiv.

Nu poate mintea să ajungă

Pe trupul hâd să îl clintească

Când neputința e osândă

E dusă calea cea lumească.

Poiana neaoșă-n visare

Cu calea ei nestrăbătută

Zărită e în depărtare

Frumoasă vie și tăcută.

Frumoasa mea de neatins

Tu cu a ta lumină

Călătorești prin al meu vis

Și îmi aduci un pic de tihnă.

Lumină calmă și plăcută

Cu forme bine definite

Mereu tu dragă ești tăcută

În crusta boltei infinite.

Ești floare galbenă pe cer

Candoarea ta mereu e rece

Să vină noaptea eu doar sper

Și de ești tu să nu mai plece.

Când stele mii te înconjoară

Tu parcă ești și mai frumoasă

Și pari o pură domnișoară

Ce mă privește grațioasă.

La mine doar ,parcă privești

În astă noapte lungă

Lumina ta o țintuiești

Privirii să-mi ajungă.

Ești draga dulce nopții mele

Ce mă surprinzi mereu

Alintul gândurilor mele

La căpătâiul meu.

Când zorile aproape sunt

Se întrevăd în pragul dimineții

Te depărtezi ,eu pe pământ

Mă zbat în umbra ceții.

Mă trezi bunica frate

Să-mi arate ,tu ce crezi?

Hin încoașe măi nepoate

Mă dusei și ce să vezi.

Era alb afară totul

Și pădurea și poiana

Rămăsei în prag nerodul

Cum privii în zare iarna.

Era ger chiar rău afară

Dar o liniște deplină

Încetase să mai cearnă 

Peste mantia cea fină.

Mă clinti o mână rece

Eu ț-am zâs să stai la jeam

Nu plânje că n-o să pleșe

Mă gândesc bleguț păream.

Eu desculț pe pragul ușii

Tremuram privind afară

Vez că-ț curg în gură mușii

Șâ în gât o sâ ti doarâ.

Venise iarna vicleană

Precum moșul zis Crăciun

În noapte ,fără de seamă

Eu dormii ca blegul tun.

Mă copchile fuji te-mbracă

Și-ai rămas bolând așa?

Pari chierdut di tot ,di parcă

Crezâ câ iarna asta-i ultima.

Nu există ceas în zi

O poznă ea să nu facă

Și cuminte de ar fi

Glasul nu o să îi tacă.

Fac eforturi să pricep

Lumea asta pisăcească

Zâmbetul forțat și sec

Pare să mă obosească.

O mișcare de aș face

Pe loc sunt descoperit

Deși cred că nu mă place

Fac un pas îs urmărit.

Și în liniște ,când toarce

Mă privește tot suspect

Simt în minte cum le coace

Stau în gardă și aștept.

Zvăpăiată ești tu Luna

Cât să pot răbda și eu

Ești mereu precum furtuna

Mături tot în jurul tău.

Scoți gheruțe la atac

La orice îți iese-n cale

Cu nuia îți vin de hac

Mă provoci ,așa îmi pare.

Liniște să am aș vrea

Pisică prea zăpăcită

Nu vrei cred a mă testa

Mai bine stai potolită.

Cei trei P ai vindecării,

Pe al meu drum m-au însoțit,

Au fost starea de pornire,

Mi-au rămas fideli și sunt.

Primul,,P,, a fost Pictura,

Prin culori eliberam,

Ce vedeam în vise ,pleaope,

Din profund eu tot scoteam...

Următorul ,,Poezia,,..a urmat ca un ecou,

Al cuvintelor nespuse ,se simțeau interior,

Mâna mea a scris in grabă fiecare vers cu har,

Curățăm cuvinte care nu-mi aparțineau total.

Cel din urmă,cel dintâi..,,P,, poate cel mai important,

Prezența în tot ce simt ,în ființa ce exist,

A însemnat mult exercițiu,a însemnat o întreagă fugă,

Să alerg și să mă prind,

Să ma iau ușor de mână și la mine sa revin.

În trecere sunt in propria viață, 

Nu pot promite mințind că rămân,

Pentru unii sunt lecția aspră, 

Iar pentru alții blândețe și cânt.

In trecere sunt doar adiere, 

A vântului cald de pe pământ,

Și mâine pot fi viscolul rece,

Spunând tot ce simt sau cred eu că sunt.

In trecere sunt doar o oglindire,

A unor părți bune din tine,

La alții eu sunt oglinda murdară,

 Iubire sau ură- oglinda se sparge sau este clară?

In trecere sunt un test pe pământ,

Și voi sunteți testul ce l-am de trecut,

Rămânem iubire in oglinda clară,

Sau ne privim prin sticla murdară?

Un gest mărunt, o mână întinsă,

E tot ce trebuie acum,

Să ții speranța mereu aprinsă

În cei ce rătăcesc pe drum.

Nu-i slăbiciune să fii bun,

Ci e o forță fără seamăn,

Să poți din suflet să aduni

Lumină pentru orice geamăn.

Căci bunătatea, ca un ecou,

Se-ntoarce-n viață negreșit,

Te face om, te naște nou

Și-ți lasă sufletul împlinit.

Îți spun un la multi ani,

Cu vocea tremurândă,

Îți spun un la multi ani,

E sincer cu căldură.

Și viața ta sa fie,

Așa cum ai ales,

Și calea cu lumină,

Să vezi tot ce-ți dorești.

Iubirea companie,

 Pe drumul cel ales,

Sa simți recunoștință,

Când dormi și te trezești.

Îți spun un la multi ani,

Și-s plină de săgeți,

Și vocea mi-e tăcută, 

Dar pot să-ți mai urez...

 Vreau in drumul tău,

Cu calm și cu blândețe , 

Să ti-se împlinească toate...

Ce sufletu-ți dorește.

Eu nu-ți doresc ceva,

Nu pot sa intervin,

In dar ai libertatea, 

Să tai cordoane strânse,

Ce nu îți folosesc..

Îți spun un la multi ani, 

Și-n dar eliberare,

 Conștiința ta,

Să-ți fie echilibrarea,

Iar tot ce e ,,bagaj,,

Să-l lași pe drum din mână.

În linistea ce creste între gânduri

M-am regăsit ca pe-un tărâm pierdut

Nu mai caut iubirea printre rânduri

Ci în ecoul propriului trecut

Sunt templul în care-am învătat să tac,

Sunt bratele ce singure se strâng,

Cu tot ce-am fost încep să mă împac,

Și nu mă mai cert atunci când plâng.

Mã oglindesc în ape limpezi, line,

Fără să cer iertare că exist

E-o nuntă-n care mă aleg pe mine,

Chiar dacắ drumul uneori e trist.

Sunt floare, rădăcină și pământ

Un univers întreg sub acest piept,

Și-n fața mea, cu cel mai sfânt cuvânt

Mă-nchin, mă iert si învắt să mă astept.

Calm,

Privește azi in tine 

Cu sufletul curat 

Acea Recunoștință 

Ce-ți este aliat

Și tot ceea ce pare

Că nu îți face bine

Este doar procesul

Spre drumul către tine

Rămâi în calmitate

Iubire și tăcere

Și binecuvântează 

Tot ce este durere

Nu judeca nimic 

Dar nici nu aproba

Ramai de neclintit 

Cu calm in viața ta

Și tot ce vrei să afli

Intreaba-te pe tine

In calm și în iubire 

Te regăsești pe tine..