Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Cristea Mircea Romulus
Дата публикации: 24 июля 2024
Просмотры: 367
Стихи из этой категории
Vino cu lumina ta..
Doamne vrem a ne scăpa...
Întuneric, nu ne da.,
Vino cu lumina ta,.
Cer de la sfinția ta,
Cu puterea ta cea mare,
Dă Doamne la fiecare
Pacea fie între noi,
Scapă Doamne din nevoi..
Cer eu Doamne de la tine,
Totu-i pentru mine bine.
Și le doresc tuturor,
Să îți cerem ajutor.
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Cercetează-mă Doamne
Cearcă-mă de vrei Părinte
Mă cercetează Te rog
Să nu mai fac neajunsuri
Că-s slăbit și-s al Tău rob
Că așa îmi dau silința
Și mă ostenesc mereu
Dar nu pot săvârși lucrul
Fără ajutorul Tău
Să veghem în zi și-n noapte
La glasul Lui cel ceresc
Care spune și mă-ndeamnă
Să-L caut să mă smeresc
De demult din depărtare
Din copilăria mea
Pe El l-am avut aproape
Calea Domnul mi-o păzea
Parcă văd și azi aievea
Din acele depărtări
De prin văi și munți și dealuri
Toate-a Lui bune lucrări
Că prin multele primejdii
Ce-am trecut în a mea viață
Domnul nostru s-a-ndurat
Și mereu mi-a dat speranță
Și m-a scos din curse grele
Și mereu m-a întărit
Ajutor mi-a fost în toate
Duhul mi l-a liniștit
Și când îmi aduc aminte
Drumul ce parcurs-am eu
Gândurile îmi inundă
Ca o apă duhul meu
Văd a mea copilărie
Ce-am avut și am trăit
Și îmi văd și-a mele fapte
Ce pe mine m-au vădit
Îmi aduc aminte bine
Când mică eram de tot
Cum părinții mă-nvătară
Cum în viață să mă port
Și pe Tine să știu bine
Să Te rog și să Te cat
Să fiu trează-n tot momentul
De Tine să nu mă despart
Slavă Ție Domn Preasfinte
Că părinți mie mi-ai dat
Să mă crească și să-mi spună
Lucrul Tău cel minunat
Te rog dă-le-n dar iertare
Pentru ce-au mai făptuit
A mea inimă Te roagă
Căci ca oameni au greșit
A Ta milă Bun Părinte
Cu noi pururea a fost
Și cu drag ne-ai ocrotit
Fiindu-ne Bun adăpost
Cum Te îndurași, o! Doamne
Că știai ce eu voi face
Dar, o! mare-i a Ta milă
Și-ale Tale binefaceri
Mulțumiri trimitem Ție
Pentru sprijinul divin
Acum în această viață
Și-ntru veci de veci amin
Baloane de trecut
Amintiri din gând,
Sunt baloane de trecut,
Stau una câte una-n rând,
Stând și numărând secunde.
Psalmi - XXXIV - Întoarcerea în haos
Doamne,
mă simt împins înapoi,
nu de Tine, ci de mine.
Ceea ce ai zidit în mine
se surpă încet,
ca și cum haosul dintâi
n-ar fi murit,
ci doar ar fi ațipit o vreme.
Mă întorc în hău,
nu din voință, ci din oboseală.
Liniștea s-a spart în mine
și aud din nou glasurile confuze
ale întunericului fără formă.
Am văzut Lumina Ta, Doamne,
dar acum văd cum palmele mele
s-au desprins de ea
și caută iar praf, iar rătăcire.
De ce mă las să cad,
după ce am fost ridicat?
Îmi amintesc începutul —
când pământul era pustiu și gol
și Duhul Tău se mișca peste ape.
Așa sunt eu acum,
un abis de ape neclare
peste care doar dorul Tău mai plutește.
Doamne,
nu mă lăsa să mă risipesc
în ceea ce eram
înainte de a ști că sunt al Tău.
Spune din nou cuvântul creației:
„Să fie lumină!”
Și haosul meu se va retrage,
iar chipul meu
va începe să semene din nou
cu Tine.
Întoarcerea în haos nu e moarte,
decât, dacă e urmată de Cuvânt.
Nu e sfârșit,
decât, dacă Tu încă mai vorbești.
Poruncește, Doamne...
Și haosul meu va deveni iar Creație.
Cereți căutați și veți afla
" Cereți și vi se va da.."
Doamne cer iubirea ta,
Să-ntaresti, credința mea,
Rugăciunea mea să fie,
Spre a ta călătorie...
" Căutați și veți afla "
Asta este calea mea,
E o cale fericită,
Și de mulți, foarte dorită,
Cu tine o pot avea...
In rai fie viața mea.
" Bateți" și îl căutați,
Pe măritul împărat,
Ușa " vi se va deschide..
Cu iubire pentru toți,
Ne iartă și cu ajutor,
Ne răspunde tuturor.
Ce cereți tatălui meu,
Prea iubitul Dumnezeu.
Cereți in numele meu ...
Și răsplată veți avea,
Te ajută credința ta .
Vino cu lumina ta..
Doamne vrem a ne scăpa...
Întuneric, nu ne da.,
Vino cu lumina ta,.
Cer de la sfinția ta,
Cu puterea ta cea mare,
Dă Doamne la fiecare
Pacea fie între noi,
Scapă Doamne din nevoi..
Cer eu Doamne de la tine,
Totu-i pentru mine bine.
Și le doresc tuturor,
Să îți cerem ajutor.
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Cercetează-mă Doamne
Cearcă-mă de vrei Părinte
Mă cercetează Te rog
Să nu mai fac neajunsuri
Că-s slăbit și-s al Tău rob
Că așa îmi dau silința
Și mă ostenesc mereu
Dar nu pot săvârși lucrul
Fără ajutorul Tău
Să veghem în zi și-n noapte
La glasul Lui cel ceresc
Care spune și mă-ndeamnă
Să-L caut să mă smeresc
De demult din depărtare
Din copilăria mea
Pe El l-am avut aproape
Calea Domnul mi-o păzea
Parcă văd și azi aievea
Din acele depărtări
De prin văi și munți și dealuri
Toate-a Lui bune lucrări
Că prin multele primejdii
Ce-am trecut în a mea viață
Domnul nostru s-a-ndurat
Și mereu mi-a dat speranță
Și m-a scos din curse grele
Și mereu m-a întărit
Ajutor mi-a fost în toate
Duhul mi l-a liniștit
Și când îmi aduc aminte
Drumul ce parcurs-am eu
Gândurile îmi inundă
Ca o apă duhul meu
Văd a mea copilărie
Ce-am avut și am trăit
Și îmi văd și-a mele fapte
Ce pe mine m-au vădit
Îmi aduc aminte bine
Când mică eram de tot
Cum părinții mă-nvătară
Cum în viață să mă port
Și pe Tine să știu bine
Să Te rog și să Te cat
Să fiu trează-n tot momentul
De Tine să nu mă despart
Slavă Ție Domn Preasfinte
Că părinți mie mi-ai dat
Să mă crească și să-mi spună
Lucrul Tău cel minunat
Te rog dă-le-n dar iertare
Pentru ce-au mai făptuit
A mea inimă Te roagă
Căci ca oameni au greșit
A Ta milă Bun Părinte
Cu noi pururea a fost
Și cu drag ne-ai ocrotit
Fiindu-ne Bun adăpost
Cum Te îndurași, o! Doamne
Că știai ce eu voi face
Dar, o! mare-i a Ta milă
Și-ale Tale binefaceri
Mulțumiri trimitem Ție
Pentru sprijinul divin
Acum în această viață
Și-ntru veci de veci amin
Baloane de trecut
Amintiri din gând,
Sunt baloane de trecut,
Stau una câte una-n rând,
Stând și numărând secunde.
Psalmi - XXXIV - Întoarcerea în haos
Doamne,
mă simt împins înapoi,
nu de Tine, ci de mine.
Ceea ce ai zidit în mine
se surpă încet,
ca și cum haosul dintâi
n-ar fi murit,
ci doar ar fi ațipit o vreme.
Mă întorc în hău,
nu din voință, ci din oboseală.
Liniștea s-a spart în mine
și aud din nou glasurile confuze
ale întunericului fără formă.
Am văzut Lumina Ta, Doamne,
dar acum văd cum palmele mele
s-au desprins de ea
și caută iar praf, iar rătăcire.
De ce mă las să cad,
după ce am fost ridicat?
Îmi amintesc începutul —
când pământul era pustiu și gol
și Duhul Tău se mișca peste ape.
Așa sunt eu acum,
un abis de ape neclare
peste care doar dorul Tău mai plutește.
Doamne,
nu mă lăsa să mă risipesc
în ceea ce eram
înainte de a ști că sunt al Tău.
Spune din nou cuvântul creației:
„Să fie lumină!”
Și haosul meu se va retrage,
iar chipul meu
va începe să semene din nou
cu Tine.
Întoarcerea în haos nu e moarte,
decât, dacă e urmată de Cuvânt.
Nu e sfârșit,
decât, dacă Tu încă mai vorbești.
Poruncește, Doamne...
Și haosul meu va deveni iar Creație.
Cereți căutați și veți afla
" Cereți și vi se va da.."
Doamne cer iubirea ta,
Să-ntaresti, credința mea,
Rugăciunea mea să fie,
Spre a ta călătorie...
" Căutați și veți afla "
Asta este calea mea,
E o cale fericită,
Și de mulți, foarte dorită,
Cu tine o pot avea...
In rai fie viața mea.
" Bateți" și îl căutați,
Pe măritul împărat,
Ușa " vi se va deschide..
Cu iubire pentru toți,
Ne iartă și cu ajutor,
Ne răspunde tuturor.
Ce cereți tatălui meu,
Prea iubitul Dumnezeu.
Cereți in numele meu ...
Și răsplată veți avea,
Te ajută credința ta .
Другие стихотворения автора
Sicriu pentru tine
Minunată este viața.
Atunci când eu scriu ceva,
Toate le-aș cuprinde odată,
Dar nu pot asa-i viața.
Scriu îmi place foarte bine...
E o datorie a mea,
Să împart astăzi cu tine,
Ce-i frumos în viața mea.
Cred să-ți placă,
Nu doar ție ci să placă tuturor,
Alegerea-i lucrul care,
Te ajută-n viitor.
Mulțumesc acelor care,
Au răbdare a citi,
Și le place aceste versuri,
Le citește spre a fi,
O mângâiere de suflet,
Și mă rog să fiu iertat,
Dacă versurile mele,
Pe cineva-au deranjat.
Poveste
Un meșter în lemn vestit,
Pe Isus la zugrăvit,
Și în locul potrivit,
La biserică găsit,
Pe Isus la așezat.
Preotul a mulțumit
Și din suflet și-a dorit,
Cineva dacă ar vrea
Să aducă icoana,
Maicii domnului cea sfântă
In stânga să fie ea,
Căci așa e datina.
Dar trecură ceva timp,
Și-am simțit că ar fi bine,
In biserică să fie,
Aceea care lipsea.
Maica sfântă,Maica sa .
Ca să duc icoana mea,
Am luat ocazia....
Nu am stat a aștepta,
Că ma luat cineva.
Ajuns chiar mia mulțumit
Că a fost cu cineva. ..
Nici bani nu a vrut să ia .
Vrând să dau icoana mea,
Am aflat că cineva,
Își dorește ca să de-a,
Acest dar drept mulțumire
Și mia spus povestea sa:
Iubitul meu cel dorit,
La momentul potrivit,
Cu greu a fost lămurit,
La biserică să vie,
Pentru a noastră cununie .
După ce ne-am cununat,
Cu alaiul am plecat,
Și în drum cine a ieșit ?
O maică ce nu avea,
Nimenia pe lângă ea...
Preotului a cerut,
Să intrăm în casa sa..
Și a spus uite așa:
Eu doresc să pot lăsa,
Tot ce am doresc a da,
Astor tineri fericiți,
În veci să fie iubiți.
Asta este darul care,
A fost dăruit de ea.
Tânăra drept mulțumire,
Icoana a dăruit,
Fiind pusă-n locul care,
Preotul la destinat,
Toată lumea-i mulțumită
Fie Domnul lăudat.
Vara fierbinte
Minunată este vara,
Iar căldura de afară,
Este mare, forte mare,
Mai că te topești la soare.
Apă multa se adună,
Și nori negri se formează,
Norii când se enervează,
Fulgerele avizează.
Și vine mare prăpăd.
Multe fructe acum se coc,
Că doar este plină vară
Le culegem la un loc,
Să facem din ele iară...
Suc, dulceață și majun,
Să avem și pentru iarnă.
Vai .. acolo unde-i cald,
Și nu plouă peste vară,
Căci acolo e prăpăd,
Tot se usucă, vai de țară.
Credința
Care din voi firește,
Ar putea satura,
Cu pâine și cu pește,
Pe atâția și atâția.
Atunci la nunta mare,
Când vin nu mai era,
Din apa aceea multă,
Miracol el făcea.
Bolnav de ești
Și crezi cu adevărat
Cu tine este Domnul...
De boală ești scăpat.
Bolnav ologul care
Dorea a se scalda,
Să scape de durere.,
Pe el îl aștepta.
Credința-i importantă,
Ea te-ajuta mereu,
Să ai mereu aproape,
Pe bunul Dumnezeu .
Sicriu pentru tine
Minunată este viața.
Atunci când eu scriu ceva,
Toate le-aș cuprinde odată,
Dar nu pot asa-i viața.
Scriu îmi place foarte bine...
E o datorie a mea,
Să împart astăzi cu tine,
Ce-i frumos în viața mea.
Cred să-ți placă,
Nu doar ție ci să placă tuturor,
Alegerea-i lucrul care,
Te ajută-n viitor.
Mulțumesc acelor care,
Au răbdare a citi,
Și le place aceste versuri,
Le citește spre a fi,
O mângâiere de suflet,
Și mă rog să fiu iertat,
Dacă versurile mele,
Pe cineva-au deranjat.
Poveste
Un meșter în lemn vestit,
Pe Isus la zugrăvit,
Și în locul potrivit,
La biserică găsit,
Pe Isus la așezat.
Preotul a mulțumit
Și din suflet și-a dorit,
Cineva dacă ar vrea
Să aducă icoana,
Maicii domnului cea sfântă
In stânga să fie ea,
Căci așa e datina.
Dar trecură ceva timp,
Și-am simțit că ar fi bine,
In biserică să fie,
Aceea care lipsea.
Maica sfântă,Maica sa .
Ca să duc icoana mea,
Am luat ocazia....
Nu am stat a aștepta,
Că ma luat cineva.
Ajuns chiar mia mulțumit
Că a fost cu cineva. ..
Nici bani nu a vrut să ia .
Vrând să dau icoana mea,
Am aflat că cineva,
Își dorește ca să de-a,
Acest dar drept mulțumire
Și mia spus povestea sa:
Iubitul meu cel dorit,
La momentul potrivit,
Cu greu a fost lămurit,
La biserică să vie,
Pentru a noastră cununie .
După ce ne-am cununat,
Cu alaiul am plecat,
Și în drum cine a ieșit ?
O maică ce nu avea,
Nimenia pe lângă ea...
Preotului a cerut,
Să intrăm în casa sa..
Și a spus uite așa:
Eu doresc să pot lăsa,
Tot ce am doresc a da,
Astor tineri fericiți,
În veci să fie iubiți.
Asta este darul care,
A fost dăruit de ea.
Tânăra drept mulțumire,
Icoana a dăruit,
Fiind pusă-n locul care,
Preotul la destinat,
Toată lumea-i mulțumită
Fie Domnul lăudat.
Vara fierbinte
Minunată este vara,
Iar căldura de afară,
Este mare, forte mare,
Mai că te topești la soare.
Apă multa se adună,
Și nori negri se formează,
Norii când se enervează,
Fulgerele avizează.
Și vine mare prăpăd.
Multe fructe acum se coc,
Că doar este plină vară
Le culegem la un loc,
Să facem din ele iară...
Suc, dulceață și majun,
Să avem și pentru iarnă.
Vai .. acolo unde-i cald,
Și nu plouă peste vară,
Căci acolo e prăpăd,
Tot se usucă, vai de țară.
Credința
Care din voi firește,
Ar putea satura,
Cu pâine și cu pește,
Pe atâția și atâția.
Atunci la nunta mare,
Când vin nu mai era,
Din apa aceea multă,
Miracol el făcea.
Bolnav de ești
Și crezi cu adevărat
Cu tine este Domnul...
De boală ești scăpat.
Bolnav ologul care
Dorea a se scalda,
Să scape de durere.,
Pe el îl aștepta.
Credința-i importantă,
Ea te-ajuta mereu,
Să ai mereu aproape,
Pe bunul Dumnezeu .