Poemul vieții
Ce ești tu viață?
Cea care ne cuprinzi pe toți
Cu frumusețea existenței tale,
Cu-atâtea clipe ce-s doar taine ?
Nu știi decât promisiuni de basm să faci,
Să ne săruți gingaș pe obrăjori,
Ca mai apoi pe cale singuri să ne lași!
S-aduci pe lângă miere și amarul,
Să lași și lacrimile nu doar râsul și nectarul!
Noi bieții muritorii tăi,
Nu știm de ce așa și nu altfel
Vorbim de soartă sau destin,
Nici încotro orfani s-o luăm...
Există rost sau scop pe astă lume,
Când orice-ai face moartea vine?
Ce rost are să viețuiești,
Când toate clipele frumoase-s vis,
Sau efemerul ce amăgește e chipul tău?
Ce ești tu viață dacă treci,
Nu vrei nimic concret să-mi spui!
Și taci și faci și pleci...
Eu nu te cred doar te privesc,
Și mă amuză chipul,glasul ori dansul tău,
Și-ți spun direct,
Minciuna cea frumoasă ești!
(31 august 2023 H.S Irepetabila iubire)
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 17 сентября 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 430