Nu-i niciodată prea târziu
Frumoasa mea,nu-i niciodată prea târziu să furi fără regrete fericirea...
Iar eu n-am să-ți promit nimic din ce știu bine că nu am,
Nu pot ori mai degrabă nu cunosc.
Nu stiu nici calea,drumul sau de taină hartă ce poate să te scoată,
Pe-al bucuriei fără de sfârșit tărâm...
Știu bine însă cine sunt ,îți jur...
Când te iubesc,când te respir,
Sau când te sorb prin orice por,
Nemuritorul meu roșu trandafir cu aripi îngerești ce doar eu ți le văd,
Tu ești!
Nu-i niciodată prea târziu să ierți,să uiți sau să iubești un cerșetor de inimi precum eu sunt...
Nu,n-am uitat să-ți scriu poeme dulci născute dintr-un năvalnic dor,
Ce mă frământă groaznic când ești departe,
Chiar dacă tu acolo-n Dobrovăț te regăsești...
Am înțeles,
N-am ce să-ți reproșez și te iubesc,aștept și iar aștept!
(Horia Stănicel-Vasilica dragostea mea 22 decembrie 2024)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 13 января
Просмотры: 145
Стихи из этой категории
Ia-mă
Vino, ia-mă,
scoate-mă din formă
numai scapă-mă de aici,
din locul ăsta cu sclipici.
Vino, ia-mă
și du-mă departe
de lumile astea deșarte
și de-a oamenilor teamă.
Vino și uită-mă îndată,
numai lasă-mi zilele acasă.
Dă-i-le oricui,
oricui tu cunoscui,
și lasă-mă să merg
doar acolo unde cred.
Vino, visule,
si nu pleca,
scoate-ma din bule
si ajuta-ma a vindeca.
Lasa-ma s-alunec
pe ale tale aripi
pline doar de-al tau farmec.
Trecutul cu pauză
Cum reușești să vindeci rănile de cuțit?
Întrebarea nu are un răspuns nemaipomenit
Dar e diferit pentru oricare rănit
Plin de sânge este cel care aproape a murit
Nedreptățit,jignit,rănit,toate au înrăutățit
Viața unui suflet care dragoste a simțit
Pentru un alt suflet la momentul nepotrivit
Când ea de lume s-a despărțit
Însă nu era chip ca povestea aici să se fi sfârșit
El indiferent de amar era mereu necontenit
Și nu a lăsat-o,indiferent de "pumnii" pe care i-a primit
Și prin durere el tot nu s-a oprit
A se îngriji ca ea să știe că el e încă aici
Prin oricâte ea l-ar pune,nu s-ar clinti
Trecutul ca un șarpe ce își vară adânc colți plini de venin
Pentru a distruge prezentul care se bucură fără chin
Însă e greu mereu a spune,că încercarea lui are un scop anume
Pentru că în final nu știe nici unde va ajunge
Dar el tot speră,chiar dacă a mai scăzut la viteză
Pentru că trebuie să vadă cum le merge în sinteză
Dacă viziunile li se înclinează în direcție comună
Pentru a face cea mai bună relație împreună
Deși cei drept,viteza cu care merg,nu e tocmai pe placul lui mai nerăbdător
Dar face compromis că n-are încotro și îi respectă decizia celei care vrea să îi fie amor
Până la urmă nu se poate plânge,când în sfârșit are șansa spre mai multe
Când după toată durerea poate în sfârșit o relație să rezulte
Pleacă..
... Pleacă, iarnă, vreau să pleci,
Unde vântul te alungă,
Lasă soarele să-nveci,
Lumea rece să n-ajungă.
Strânge-ți albii tăi nămeți,
Să răsară fir de floare,
Pomii goi, cu ramuri reci,
Să-și găsească iar culoare.
Lasă râul dezghețat
Să-și urmeze drumul lin,
Peste câmpul înverzit,
Să adie vântul blând.
Pleacă, iarnă, e târziu,
Primăvara bate-n poartă,
Lumea-ntreagă prinde viu,
Vestea bună să ne poarte.
Mămica mea
Mama e zeița mea,
Și eu stau mai mult cu ea,
Îmi vorbește doar de bine,
Mă iubește mult pe mine.
Autor: Nicoleta Postovan
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Prefă-te...
CB
Ia-mă
Vino, ia-mă,
scoate-mă din formă
numai scapă-mă de aici,
din locul ăsta cu sclipici.
Vino, ia-mă
și du-mă departe
de lumile astea deșarte
și de-a oamenilor teamă.
Vino și uită-mă îndată,
numai lasă-mi zilele acasă.
Dă-i-le oricui,
oricui tu cunoscui,
și lasă-mă să merg
doar acolo unde cred.
Vino, visule,
si nu pleca,
scoate-ma din bule
si ajuta-ma a vindeca.
Lasa-ma s-alunec
pe ale tale aripi
pline doar de-al tau farmec.
Trecutul cu pauză
Cum reușești să vindeci rănile de cuțit?
Întrebarea nu are un răspuns nemaipomenit
Dar e diferit pentru oricare rănit
Plin de sânge este cel care aproape a murit
Nedreptățit,jignit,rănit,toate au înrăutățit
Viața unui suflet care dragoste a simțit
Pentru un alt suflet la momentul nepotrivit
Când ea de lume s-a despărțit
Însă nu era chip ca povestea aici să se fi sfârșit
El indiferent de amar era mereu necontenit
Și nu a lăsat-o,indiferent de "pumnii" pe care i-a primit
Și prin durere el tot nu s-a oprit
A se îngriji ca ea să știe că el e încă aici
Prin oricâte ea l-ar pune,nu s-ar clinti
Trecutul ca un șarpe ce își vară adânc colți plini de venin
Pentru a distruge prezentul care se bucură fără chin
Însă e greu mereu a spune,că încercarea lui are un scop anume
Pentru că în final nu știe nici unde va ajunge
Dar el tot speră,chiar dacă a mai scăzut la viteză
Pentru că trebuie să vadă cum le merge în sinteză
Dacă viziunile li se înclinează în direcție comună
Pentru a face cea mai bună relație împreună
Deși cei drept,viteza cu care merg,nu e tocmai pe placul lui mai nerăbdător
Dar face compromis că n-are încotro și îi respectă decizia celei care vrea să îi fie amor
Până la urmă nu se poate plânge,când în sfârșit are șansa spre mai multe
Când după toată durerea poate în sfârșit o relație să rezulte
Pleacă..
... Pleacă, iarnă, vreau să pleci,
Unde vântul te alungă,
Lasă soarele să-nveci,
Lumea rece să n-ajungă.
Strânge-ți albii tăi nămeți,
Să răsară fir de floare,
Pomii goi, cu ramuri reci,
Să-și găsească iar culoare.
Lasă râul dezghețat
Să-și urmeze drumul lin,
Peste câmpul înverzit,
Să adie vântul blând.
Pleacă, iarnă, e târziu,
Primăvara bate-n poartă,
Lumea-ntreagă prinde viu,
Vestea bună să ne poarte.
Mămica mea
Mama e zeița mea,
Și eu stau mai mult cu ea,
Îmi vorbește doar de bine,
Mă iubește mult pe mine.
Autor: Nicoleta Postovan
🎤 Plecare cu escală în suflet
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat
Și ai plecat grăbit în țări străine.
N-a contat acel suflet tulburat,
De lipsa ta, dusă cu greu de mine.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Cu lacrimi plini de-amărăciune.
Și atunci când pe față s-au arătat,
Inima mi-a cedat, căzând în rugăciune.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Luându-mi lumina cu cruzimea ta.
Într-o zi de toamnă m-ai lăsat,
Acea zi, fiind chiar ziua mea...
Prefă-te...
CB
Другие стихотворения автора
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zi de zi
Zi de zi,declarații de dragoste sosite,
Toate-s noi pentru tine scornite,
Este dragostea noastră născocire?
Dacă da,de cine?
Zi de zi îți trimit fermecate de amor aurite cuvinte,
Doar așa depărtarea cea rece trece,
Doar așa ești aici,acum lângă mine!
Zi de zi construim o frumoasă iubire,
Dumnezeu e prezent e chemat permanent,
Când de tine când de mine,
Prin de taină blândă și șoptită rugăciune...
Zi de zi ne iubim izgonind un sfârșit ce nu vine,
Ți-am mai spus,dragostea este doar urcuș,fericire,ascensiune...
Zi de zi construim infinitul iubirii cum îl vrem,
Arhitect e de fapt Dumnezeu,
Zi de zi tu si eu...
(1 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te iubesc
Nu-mi amintesc să fie zi din săptămână,
Să nu-mi aducă la fereastră,
Când cerul cu-ai săi nori vrea să îmi zâmbească
Același colorat ecou ce-mi spune răspicat mereu
Și vrea să îmi vorbească de-o iubire mare,
Ce mi se plimbă pe cărare
Și care știe doar o vorbă de iubire
Ce pare să închidă toate tainele în ea,
Și pe oricine-ai întreba din umeri dă neștiind ce este,
Ori de la cine vine sau pornește..
O să te-ntrebi de cine pomenesc acum
Sau despre ce-ți vorbesc...
Ei bine,te iubesc!
(26 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zi de zi
Zi de zi,declarații de dragoste sosite,
Toate-s noi pentru tine scornite,
Este dragostea noastră născocire?
Dacă da,de cine?
Zi de zi îți trimit fermecate de amor aurite cuvinte,
Doar așa depărtarea cea rece trece,
Doar așa ești aici,acum lângă mine!
Zi de zi construim o frumoasă iubire,
Dumnezeu e prezent e chemat permanent,
Când de tine când de mine,
Prin de taină blândă și șoptită rugăciune...
Zi de zi ne iubim izgonind un sfârșit ce nu vine,
Ți-am mai spus,dragostea este doar urcuș,fericire,ascensiune...
Zi de zi construim infinitul iubirii cum îl vrem,
Arhitect e de fapt Dumnezeu,
Zi de zi tu si eu...
(1 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te iubesc
Nu-mi amintesc să fie zi din săptămână,
Să nu-mi aducă la fereastră,
Când cerul cu-ai săi nori vrea să îmi zâmbească
Același colorat ecou ce-mi spune răspicat mereu
Și vrea să îmi vorbească de-o iubire mare,
Ce mi se plimbă pe cărare
Și care știe doar o vorbă de iubire
Ce pare să închidă toate tainele în ea,
Și pe oricine-ai întreba din umeri dă neștiind ce este,
Ori de la cine vine sau pornește..
O să te-ntrebi de cine pomenesc acum
Sau despre ce-ți vorbesc...
Ei bine,te iubesc!
(26 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)