Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 10 февраля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 195
Стихи из этой категории
"Reflecții în Căirea Iubirii"
Dându-mi seama de ce am făcut,
Un singur lucru a trebuit să schimb.
Și anume, felul meu de a fi.
Nu știu dacă mă va ierta,
Dar vreau să-i demonstrez un singur lucru,
Faptul că nu îi iubesc doar trupul.
Fiind un copil, am multe de învățat,
Iar acest lucru mi-a deschis ochii
Către ce ar trebui să fiu,
Un așa-zis "bărbat" adevărat.
Dar uite că și eu,
Eul liric, tot mă înșel
Iar singurul lucru pe care-l caut
E pacea în suflet,
Căirea prin iubire.
Dar merit oare iubirea asta?
Copacul iubirii
Copacul îmi amintește de tine,
Când noi eram apropiați,
Timpul parcă stătea în loc,
Restul nu mai conta,
Când eram fericiți cu adevărat.
Copacul este martorul iubirii noastre,
Când noi doi ne-am sărutat,
S-a reaprins scânteia dintr-o magie,
Cât timp te-am văzut pe tine,
Și nu mă mai satur să te privesc.
Te-am așteptat de foarte mult timp în urmă,
Că să ne reîntâlnim,
Că să recuperăm ce am pierdut,
Cu un simplu te iubesc și îmbrățișați.
Lacrimi
În lacrimi se nasc râuri de poveste,
Izvoare ce curg din adâncul inimii sfâșiate,
Fiecare picur, o perlă de tristețe,
În mareea vieții, de soarte purtate.
Din lacrimi, iubirea își țese mantia,
O pelerină ce înfruntă furtuni de sentimente,
Și-n fiecare picătură, se-ascunde o galaxie,
De dorințe, speranțe, și tăcute mementouri fierbinți.
Lacrima-i sarea ce condimentează iubirea,
Cristalizează momentele în amintiri prețioase,
În fiecare sărată cădere, e-o tainică mireasmă,
Ce purifică sufletele, le face mai apropiate.
Din lacrimi, se țese un covor de lumină,
Ce ne poartă pe aripi spre împlinirea sufletească,
O punte ce leagă două inimi într-o divină rutină,
De-a se regăsi, a se iubi, într-o simbioză veșnică.
Iubirea, un dans între lacrimi și zâmbete ascunse,
O coregrafie în care sufletele își găsesc pasul,
În ochi, reflexia unei uniuni ce nu se stinge, nu se răpune,
Doi parteneri găsind armonia într-un univers vast.
Lacrimile, când din iubire curg, devin oceane,
Unde inimi însetate de dragoste pot să navigheze,
Iar când se usucă, lăsând în urmă doar semne,
Sunt amprentele unui drum spre împlinirea care ne vizează.
O lacrimă, o picătură de esență pură,
Ce sculptează în suflet o imensă fericire,
Iubirea, o forță ce topește orice zid,
Lacrimile și împlinirea, o eternă zidire.
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
Entwined Echoes
Fervor-filled soul mirrors,
All alone in the Eden garden,
Between green barriers,
Rosebud whispers eaten.
Beneath the moon's entwined gaze,
In clandestine dances, desires unfurl,
Skin on skin, igniting blaze,
As passion's tempest swirl.
Breaths mingling, hearts ablaze,
Each touch a wildfire, burning bright,
In this secret place, our bodies graze,
Lost in the symphony of the night.
Whispers become moans, soft and sweet,
Echoes of ecstasy in the still air,
Lust's crescendo, a rhythmic beat,
As we surrender to the primal flair.
"Reflecții în Căirea Iubirii"
Dându-mi seama de ce am făcut,
Un singur lucru a trebuit să schimb.
Și anume, felul meu de a fi.
Nu știu dacă mă va ierta,
Dar vreau să-i demonstrez un singur lucru,
Faptul că nu îi iubesc doar trupul.
Fiind un copil, am multe de învățat,
Iar acest lucru mi-a deschis ochii
Către ce ar trebui să fiu,
Un așa-zis "bărbat" adevărat.
Dar uite că și eu,
Eul liric, tot mă înșel
Iar singurul lucru pe care-l caut
E pacea în suflet,
Căirea prin iubire.
Dar merit oare iubirea asta?
Copacul iubirii
Copacul îmi amintește de tine,
Când noi eram apropiați,
Timpul parcă stătea în loc,
Restul nu mai conta,
Când eram fericiți cu adevărat.
Copacul este martorul iubirii noastre,
Când noi doi ne-am sărutat,
S-a reaprins scânteia dintr-o magie,
Cât timp te-am văzut pe tine,
Și nu mă mai satur să te privesc.
Te-am așteptat de foarte mult timp în urmă,
Că să ne reîntâlnim,
Că să recuperăm ce am pierdut,
Cu un simplu te iubesc și îmbrățișați.
Lacrimi
În lacrimi se nasc râuri de poveste,
Izvoare ce curg din adâncul inimii sfâșiate,
Fiecare picur, o perlă de tristețe,
În mareea vieții, de soarte purtate.
Din lacrimi, iubirea își țese mantia,
O pelerină ce înfruntă furtuni de sentimente,
Și-n fiecare picătură, se-ascunde o galaxie,
De dorințe, speranțe, și tăcute mementouri fierbinți.
Lacrima-i sarea ce condimentează iubirea,
Cristalizează momentele în amintiri prețioase,
În fiecare sărată cădere, e-o tainică mireasmă,
Ce purifică sufletele, le face mai apropiate.
Din lacrimi, se țese un covor de lumină,
Ce ne poartă pe aripi spre împlinirea sufletească,
O punte ce leagă două inimi într-o divină rutină,
De-a se regăsi, a se iubi, într-o simbioză veșnică.
Iubirea, un dans între lacrimi și zâmbete ascunse,
O coregrafie în care sufletele își găsesc pasul,
În ochi, reflexia unei uniuni ce nu se stinge, nu se răpune,
Doi parteneri găsind armonia într-un univers vast.
Lacrimile, când din iubire curg, devin oceane,
Unde inimi însetate de dragoste pot să navigheze,
Iar când se usucă, lăsând în urmă doar semne,
Sunt amprentele unui drum spre împlinirea care ne vizează.
O lacrimă, o picătură de esență pură,
Ce sculptează în suflet o imensă fericire,
Iubirea, o forță ce topește orice zid,
Lacrimile și împlinirea, o eternă zidire.
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
Entwined Echoes
Fervor-filled soul mirrors,
All alone in the Eden garden,
Between green barriers,
Rosebud whispers eaten.
Beneath the moon's entwined gaze,
In clandestine dances, desires unfurl,
Skin on skin, igniting blaze,
As passion's tempest swirl.
Breaths mingling, hearts ablaze,
Each touch a wildfire, burning bright,
In this secret place, our bodies graze,
Lost in the symphony of the night.
Whispers become moans, soft and sweet,
Echoes of ecstasy in the still air,
Lust's crescendo, a rhythmic beat,
As we surrender to the primal flair.
Другие стихотворения автора
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Visul meu trădat
Poate n-a fost trădare, dar doare fără rost,
Un vis ce s-a desprins tăcut, rămas fără adăpost.
Eram senină, plină, o floare în lumină,
Acum mi-e inima pustie, și dorul mă termină....
Soarele mi-era pe tot ce-aveam in gând,
Acum se-ascunde rece, și tremur toată-n vânt
Sunt ca o stea căzută în somnul fără vis
Un pumn de praf de stele suflat în abis.
El sus rămâne-n cer, cu raze neatinse,
Eu jos, în valea umbrelor, cu aripile frânte,
Sufletul greu mă strânge, ca piatra in cădere,
Și tot mă-ntreb, în noapte: va fi vreo revedere?
Va fi din nou o zi, cu soare în privire?
Sau am rămas captivă în propria rătăcire?
Când bate vântul rece prin visul meu trădat,
Încerc să sper că timpul nu a trecut in van.
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.
O sa te astept... Aievea unui vis
O să te-aștept în gânduri ce la răsărit apun
O să mă pierd în vise risipite ca un fum,
Nu-ți voi mai spune cât de mult te sper
Să te întorci...o clipă... îmbrățișați sub același cer...
O să te-aștept în nopțile pline de dor
Și-o să te port tainic în al viselor decor
Chiar de viața doar ne îndepărtează pasul
Măcar o dată și pentru noi, aș vrea... să bată ceasul...
O să te-aștept, deși mă mint că nu îmi pasă,
Inima îmi poartă o ultimă speranță rătăcită.... trează,
Că prin gând într-o zi, o să-ți trec și-o să-ți amintești
Cât de dragă ți-am fost... cât de drag, încă îmi ești....
Poate-ntr-o bună zi îți vei aminti, poate vei sti,
Cum în tăcerea nopții te mai aștept să vii
Că dorul ce ți-l port, oricât de mult l-as frânge
De la un timp doar al tău nume, îl știe... a plânge...
O să te-aștept cu dor nemărginit de a ta privire
Amintindu-mi cum o făceai pe-a mea să sclipească
De câte ori se întâmpla să ne-ntâlnim și simțeam
Cum în șoaptă îți spuneai.. "ca o păpușă este de frumoasă!"
Și ieri și azi te-am așteptat, tăcută...tristă
Te-am așteptat s-apari aievea unui vis
Ca și când, în astă lume o speranță mai există,
Să ne mai fim, cum altă dată... ai promis...
Te-am lăsat
Te-am lăsat în urmă, dar nu și din suflet,
Oricât aş vrea să mă mint că-i mai bine,
Te simt în tăcere, în vânt, în amurguri,
În toate ce încă mai poartă parfum de tine.
Mi-e dor de privirea ce-mi ardea cerul,
De brațele ce cândva mă țineau strâns,
Dar mi-e dor și de tine, cel care-ai fost,
Nicidecum de cel ce m-a lăsat în plâns.
Te-am ales să-mi pleci, dar nu să dispari,
Te port cu dor chiar de nu mai pot,
...într-o altă lume, într-un alt timp,
Poate n-am fi fost doar un vis mort...
Unde esti?...
Unde esti tu acum, când mi-e atât de dor
Când sufletul îmi arde, și noaptea nu am somn
Când visul mă încearcă și mă gândesc la tine
Unde ești tu acum, de ce nu ești cu mine?
Unde ești tu acum, când mi-e atât de dor
Aș vrea atât de mult, să mă îmbeţi uşor
Cu al tău dulce vin făcut cu pasiune
Care-a trezit plăcerea gustului în mine?
Unde ești tu acum, că vreau să te întorci
Să mă cuprinzi la piept și vreau să nu mai pleci
Să simt încă o dată îmbrăţişarea ta
Te rog să te întorci să ne schimbăm povestea!...
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Visul meu trădat
Poate n-a fost trădare, dar doare fără rost,
Un vis ce s-a desprins tăcut, rămas fără adăpost.
Eram senină, plină, o floare în lumină,
Acum mi-e inima pustie, și dorul mă termină....
Soarele mi-era pe tot ce-aveam in gând,
Acum se-ascunde rece, și tremur toată-n vânt
Sunt ca o stea căzută în somnul fără vis
Un pumn de praf de stele suflat în abis.
El sus rămâne-n cer, cu raze neatinse,
Eu jos, în valea umbrelor, cu aripile frânte,
Sufletul greu mă strânge, ca piatra in cădere,
Și tot mă-ntreb, în noapte: va fi vreo revedere?
Va fi din nou o zi, cu soare în privire?
Sau am rămas captivă în propria rătăcire?
Când bate vântul rece prin visul meu trădat,
Încerc să sper că timpul nu a trecut in van.
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.
O sa te astept... Aievea unui vis
O să te-aștept în gânduri ce la răsărit apun
O să mă pierd în vise risipite ca un fum,
Nu-ți voi mai spune cât de mult te sper
Să te întorci...o clipă... îmbrățișați sub același cer...
O să te-aștept în nopțile pline de dor
Și-o să te port tainic în al viselor decor
Chiar de viața doar ne îndepărtează pasul
Măcar o dată și pentru noi, aș vrea... să bată ceasul...
O să te-aștept, deși mă mint că nu îmi pasă,
Inima îmi poartă o ultimă speranță rătăcită.... trează,
Că prin gând într-o zi, o să-ți trec și-o să-ți amintești
Cât de dragă ți-am fost... cât de drag, încă îmi ești....
Poate-ntr-o bună zi îți vei aminti, poate vei sti,
Cum în tăcerea nopții te mai aștept să vii
Că dorul ce ți-l port, oricât de mult l-as frânge
De la un timp doar al tău nume, îl știe... a plânge...
O să te-aștept cu dor nemărginit de a ta privire
Amintindu-mi cum o făceai pe-a mea să sclipească
De câte ori se întâmpla să ne-ntâlnim și simțeam
Cum în șoaptă îți spuneai.. "ca o păpușă este de frumoasă!"
Și ieri și azi te-am așteptat, tăcută...tristă
Te-am așteptat s-apari aievea unui vis
Ca și când, în astă lume o speranță mai există,
Să ne mai fim, cum altă dată... ai promis...
Te-am lăsat
Te-am lăsat în urmă, dar nu și din suflet,
Oricât aş vrea să mă mint că-i mai bine,
Te simt în tăcere, în vânt, în amurguri,
În toate ce încă mai poartă parfum de tine.
Mi-e dor de privirea ce-mi ardea cerul,
De brațele ce cândva mă țineau strâns,
Dar mi-e dor și de tine, cel care-ai fost,
Nicidecum de cel ce m-a lăsat în plâns.
Te-am ales să-mi pleci, dar nu să dispari,
Te port cu dor chiar de nu mai pot,
...într-o altă lume, într-un alt timp,
Poate n-am fi fost doar un vis mort...
Unde esti?...
Unde esti tu acum, când mi-e atât de dor
Când sufletul îmi arde, și noaptea nu am somn
Când visul mă încearcă și mă gândesc la tine
Unde ești tu acum, de ce nu ești cu mine?
Unde ești tu acum, când mi-e atât de dor
Aș vrea atât de mult, să mă îmbeţi uşor
Cu al tău dulce vin făcut cu pasiune
Care-a trezit plăcerea gustului în mine?
Unde ești tu acum, că vreau să te întorci
Să mă cuprinzi la piept și vreau să nu mai pleci
Să simt încă o dată îmbrăţişarea ta
Te rog să te întorci să ne schimbăm povestea!...