Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Cornelia Buzatu
Дата публикации: 1 августа 2023
Просмотры: 249
Стихи из этой категории
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
XXXX
Îmi era greață de dragoste,
O uram, dar tu, tu
Mai făcut să îmi placă...
„Nesăbuit-o” asta îmi spune vocea din capul meu...
De ce el? La ce te-ai gândit sau nu ai făcut-o?
Critica continua pe care i-am adus-o inimii mele
mă face să înțeleg cât de neprevăzută este dragostea
și cum te poate înșela inima:’( <3
Rime de iubire
Azi, mi-a venit așa deodată,
Cu foc să te îmbrățișez,
Dar, ești departe și-ți creez,
O rimă doar, îmbrățișată.
Și, ți-o trimit ca-ntr-o scrisoare,
Pe-o caldă aripă de vânt,
Când îți va coborâ în gând,
Să simți a mea îmbrățișare.
Mai fac o rimă și-n pereche,
Să te sărute în ureche
Și, ca un răsărit de soare,
Duios în suflet să-ți coboare.
Să te învăluie-n iubire,
Ca într-un voal de-argint, subțire,
Astfel, privindu-te, oricine,
Iubirii tale să se-nchine.
Și, să-nțelegi cât te visez,
În orice zi, în orice noapte,
Încep și rima-ncrucișez
Dar, tot iubire o s-arate.
Nopți împletesc și sori în ea,
Spre tine o trimit și, fie
Să împletească-n viața ta
Numai surâs și bucurie!
Să te înveselesc nițel,
Îți scriu acum și-um mic gazel.
Mă cerți? Trimit la tine dorul,
De-o ști să te-mbuneze el.
Nu vrei nici dor? Îți trimit gândul
Sau, iată, am găsit alt fel:
Am să trimit la tine vântul
Să mângâie-al tău păr rebel
Și, să-ți șoptească-ncetinel,
Iubirea mea-ntr-un cântecel.
ROMANul Veacurilor
Tu esti ROMANul vietii mele
Un gen de biblia sufletului meu ...Rugaciuni de zi si nopti,strigate în tacere.
Din care...
Cred, aș putea, volume sa-ti scriu
Despre tu,despre mine si "noi"
Despre "noi"
Acei "noi"
Din inima mea
Din inima ta.
Tu esti ROMANul vietii mele
Strofă de început a iubiri iluzorii
Vers de dor secat
Scancet infundat de dureri efemere
Ani de căutări, intreband intrebari
Un magnet sufletesc cu trairi nefiresti
Tu esti,da tu,tu esti ROMANul vietii mele
Tu... poem de iubire, nascocit din priviri
Ochi-ti flamanzi de a lumii iubiri
Unde-ai pus focul, sub pleoape arzand
Ei, irișii negri insasi, plangeau fumegand,de albastru de verde în vapai de caprui
Tu,da tu,esti ROMANul vietii mele
O clipă si atât, cat se nasc anii grei...
Pe vecie sa-ti pui rugaciuni printre ei
Să ardă ROMANul din veacuri
Din strabuni
Din penite
Din cerneluri
Din foi
Din cuvintele noi
De la cei din trecut pâna azi... la cei NOI
Afundati in orgolii,nevorbiti de un veac...si mai bine
Imbracati ...dar si goi
Un omagiu adus, unora, dintre noi
Încă in viață dragii de ei
Muritori ca si noi
12.12.2023
Ora 21:20.
Fără nume.
Și am să te privesc în ochi,
Și am să gust al tău suspin,
Iară tu nici n-ai să poți,
Să mă vezi atunci când vin.
Și-am să mă aplec peste tine,
Peste pielea ta ce arde,
Geme corpul tău sub mine,
După vorbe, după fapte.
Sar scântei din ochii tăi,
Si îți tremură privirea,
Când prea lent eu te mângâi,
Iară tu te pierzi cu firea.
Te topești sub a mea în gură,
Si te pierzi cu totul în noapte,
Cand îmi plimb limba cu ura,
De la gât până la coapse.
Și urc iar, spre a tale buze,
Și mă îmbat din mierea lor,
Intre noi nu-i loc de scuze.
Noaptea tremură ca martor.
Ne privește timid luna,
Prin fereasta aburită.
Și privind la noi întruna,
Se apune, fiind mâhnită.
Căci de când a fost proptită
Sus, pe cer în bolta lumii,
Ea, nicicand n-a fost iubita,
De întreg neamul omenirii,
Intr-atat cat tu ai fost,
Sub plăpânda ei lumină,
Fiind geloasă, fără rost,
Pe a ta piele, atât de fina.
Și pe ochii tai ce sunt,
Ca și ceru-n pragul nopii,
De un negru mult adânc,
Făr' de stele sau reflecții.
Dar în care joacă viu,
Arzător, flăcări din iad.
Pentru tine am sa fiu,
Păcătos, crud și mârșav.
Până când sfârșim in foc,
Și ne prăpădim in jar,
Iar atunci, in acel loc,
Te voi face a mea iar.
Că nu-i loc sub cerul lumii
Să ne țină pe amandoi.
Cand dam ton alert iubirii.
Și o ridicam la nori.
Iată, freamătă și plânge,
Chiar și soarele din zi,
Și la noi, privind se frânge,
Căci ca noi nicicând vor fi.
Iar pe buza ta de sus,
Pot să gust numai regrete.
Și câte lacrimi s-au scurs,
Pe obrajii bietei fețe.
Dar pe buza ta de jos...
Dulcea ta dorința zace.
Ce se scurge pan' la os,
In fiori ce nu-ți dau pace.
Iar pe gâtul tău se simt,
Cu un gust dulceag și frică,
Sute de fiori de frig,
Ce nu-ți dau nici pic de tihnă.
Și... de-aș coborî mai jos...
Poate chiar pâna la sâni,
Și să gust din acel roz...
Pun pariu ca-ai sa suspini!
Fără upgrade
și stau prostit uitându-mă la umeri-ți goi ca la desfacerea eclipselor
cred că noi am rămas în versiunea beta
mai avem de acordat pe ici, pe colo, unele cuvinte,
unele măsuri ale clipelor
nici nu avem parole pentru next level
și-s departe de noi privirile indiscrete
suntem inseparabili noi de noi și avem o singură fobie- de upgrade
Другие стихотворения автора
Bătăile inimii
Sunt gânduri ce nu se dezvăluie,
Vise ce nu se împărtășesc,
Simțăminte ce prin suflet bântuie,
Bătăi ale inimii ce nu se liniștesc.
Toate se înșiruie-n tumult
Sub bagheta nevăzută a destinului.
Chinuite de-amintiri de demult
În ritmul înfrigurat al timpului.
Ceasurile serilor trec,
Zilele săptămânilor zboară,
Lunile anilor te-ntrec
Iar singurătatea te doboară.
Te agăți de o fărâmă de timp,
Plutești pe o mare nesigură,
Numărând anotimp după anotimp
Și într-un final ești singură.
Parfum de femeie
Voi lăsa în urma mea
Un parfum ce va dura.
Copiilor dragostea mea
Și puterea de a îndura.
Gânduri mărețe de-a înainta,
Sentimente nobile înăscute,
Cuvinte blânde de a alinta
Și calități de a fi recunoscute.
Buchete de cuvinte înțelepte
Pentru a crea o carte a vieții,
Scrisă pe concepții drepte,
Ferindu-i de a agăța scaieții.
Orice fel de drum vor întâlni,
Orice om în șoapte le va vorbi,
Cu ce sentimente îi va hrăni,
Reușitele lor nu le vor știrbi.
Dacă cumva vor fi loviți de-o piatră,
Și o ezitare îi va ține în loc,
Lăsați s-asculte câinele cum latră
Și dați cu acest parfum pe cozoroc.
Nu am uitat
Ce-i iubirea n-am uitat
Și inima mereu a palpitat.
Să nu iubesc nu am gândit
Doar sufletul mi-e osândit.
Când cu ochii de Lună am dat,
Din străfunduri adânci am aflat,
Că pot din nou să mai iubesc
Și sorții din nou să-i zâmbesc.
Ziua, noaptea nu-mi ajung,
Nici că visu-i cât mai lung,
Să mă-ntorc din nou la tine
Dragă creatoare de destine.
Mereu iubirea să o păstrăm
Și nicicând în viață s-o contrăm.
Să trăim cu iubire atât de bine
Ca să ne fie o coroană cu rubine.
Destin
Nu pot să nu recunosc împăcată,
Că viața-i un afluent al Destinului,
Și nimic în lume nu aduce vreodată
Schimbarea dulceții sau amarul pelinului.
Rațiune, fapte, sentimente adunate din mers
Pot să coloreze în noanțele hazardului
Destinul hărăzit de Univers
Și viața să urmeze calea curentului.
Atunci când admiri natura sub un cer senin
Și gândurile-s purtate de adieri de vânt,
Întreaga ființă se înobilează cu-un superb divin,
Iar totul este scris într-un elan fără de cuvânt.
Descătușare
Ești prea înzestrată de Zei
Să dai valoarea pe slugărnicie,
Să schimbi virtutea-n viciu,
Sinceritatea gândului-n nemernicie
Și licuricii în negri gândăcei.
Gândirea, simțurile și voința
În mii de fărâme mărunțite,
Devin mici cioburi ale vieții
Ce vor croi îndreptățite
Obstacolul ce va-nfrunta dorința.
Strângând mereu tot firmituri,
Puterea fizică și a minții
Se vor împrăștia-n neant.
Și vei afla că bucuria vieții
Ți-apare palidă și în frânturi.
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.