Praf de amintiri
Gandurile involuntare,
Fara culoare,
Ma iau...apoi ma arunca
Intr-o prapastie
Denumita TRECUT
In care predomina
TACEREA.
Privesc...
Si observ cum
Amintirile
...negre...
...ca ochii tai...
Ce s-au invelit
Cu un strat
Inconmensurabil de praf
Ma cuprind stransss...
Cu bratele grele de griji
La pieptul lor
Cu speranta
Sa-mi recucereasca iarasi
Inima.
Стихи из этой категории
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
Trecut-au anii
Trecut-au anii ca o clipă,
Cuib îşi făcuse şi uitarea,
Şi doar fotografia de sub sticlă,
Îmi mai trezea ardoarea.
Străbat cu gându` împovărat de ani,
Încet a timpului cărare,
Căci pe băncuţă sub castani,
A mea iubire e... ori mi se pare?
Cu pasul lent şi mult prea mic,
Sfios ca-n anii tinereţii,
Mă simt un june de bunic,
Ce dă răscoală vieţii.
Şi îmi ridic rebel reverul,
Aprind şi o ţigară ca boem să par,
Prin fumul rotocoale priveam cerul,
Şi mă gândeam cam cum s-apar.
Şi în gândirea mea bătrână şi firavă,
Cum să îmi fac intrarea-n scenă,
Trecuse timpul prea în grabă,
Şi sparse clipa mea boemă.
Iar când privirea de pe cer am coborât,
Băncuţa era goală …
Îmi las reverul hotărât,
Şi suflu amar în fumul de ţigară.
Mă aşez pe bancă şi oftez,
Căci tristă-i viaţa spre sfârşit,
Să mă gândesc la tinereţe, nu cutez,
Căci gându-mi este obosit.
Distanța
Distanța ne desparte
Provoacă doar durere
Pe timp de zi sau noapte
Să nu mai am putere
Cu gîndul doar la tine
Și ochii înlăcrimați
Cu lipsa de iubire
Și mii de nervi stricați
Distanța ne desparte
Și vreau acum la tine
Acum cîtă dreptate
Că-mi este dor de tine .
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
În viscolul acestei vieți... Cu păduri străine...
Sufletu-mi tot cată... Al liniște-i coline...
Câți ochi reci de piatră... În lume am văzut...
Toți au rătăcit... Cu suflete-n tumult...
Și inima-mi tot bântuie... Prin negrul meu necaz...
Fără tine Doamne... Caut lung extaz...
Spune-mi Doamne care... Este calea mea...?
Din câte sunt pe cer... De ce iubesc o stea...?
=============
Reci și lungi iubito... Fost-au anii fără tine...
Nesfârșite nopți... De-o pustietate pline...
Am umblat prin lumea... Dusă de al lumii vis...
Suflet pierdut în lume... O lume în abis...
Al codrilor frunze însă... Încă totuși cântă...
Și păsările prin valuri... Încă se mai plimbă...
Prin întunecimea-mi... Sper că te iubesc...
Căci spre lumea fără stele... Mereu eu privesc...
=============
În această lume... De rele obsedată...
Sufletu-mi tot cântă... Prin al picturii artă...
Să tot rup din mine... Al meu trecut smintit...
Ce-n moartă judecată... Lumei cată un sfârșit...
Așa nebunia-mi... Rău mă otrăvește...
Iar ochii mei în tine... Flama liniștește...
Căci în lumea neagră... O flamă te-am găsit...
Să-mi fii ascultătoare... Căci sunt al tău iubit...
Căci inima-mi ca smoala... De secetă-i crăpată...
Și fosta îmblânzită... Cu palma-ți fermecată...
Și am uitat c-am fost... Rege mort și năcăjit...
Și că văzusem umbra... A întunericului cumplit...
Cât păsările cântă... Și calea spre cer ne-o arată...
Cât florile se plâng... Căci lumea e deșartă...
Sunt un simplu om... Și Cerului mă-nchin...
Cât încă mai trăiesc... Voi fi mereu creștin...
Și cât există lumea-n... Gânduri rele și introvertite...
Puterile vor fi... Cu suflete perfide...
Mie-mi viața pe pământ... Se stinge în culoare...
Căci pentru timp sunt fluture... Și iubesc o floare...
Și tot aștept din ochii tăi... Culoare ca din floare...
Și uneori eu chiar o văd... Și crești ca sub un soare...
Iar raza când te va bate... Și ochii ți se vor deschide...
Atunci să îmi șoptești în liniște... "Eu te iubesc iubite..."
Să-mi șoptești cu cîntec viu... De împreunare...
“Tu-mi ești rază de lumină... Pe-o lacrimă de floare...
Să-mi fii tărie pe pământ... Cât moare lumea-n chin...
Sub Cer ție regină... Sub Cer mie stăpân”
Cât eu pe tine te iubesc... Sorbește-a mea gândire...
Și vezi că pe pământ... Nu e fericire...
Vezi că lumea și-a pierdut... Toată a sa onoare...
Ceru-i mort pentru cei morți... E hău fără culoare...
Și vreau să vad în al tău plâns... Cum mor idei deșarte...
Când o să-ți cadă lacrima... Pe buzele-mi uscate...
Când timpul meu va trece... Pleca-voi în mormânt...
Privește spre eter... Urăște al morții gând...
=============
În vremelnică dansare... Sub Împăratului Cel Ceresc...
Două suflete-n culoare... Împreună cresc...
Prin sclipiri din ochii tăi... Văd că ești suflet al meu...
Din lumea fără stele... Noi spre Dumnezeu…
Această poezie e scrisă de personajul principal al unui poem mai amplu care se va numi "Hecto fiu de Flamă". Ea face parte din antractul poemului.
Voi mai posta și alte poezii și poate un fragment din poem ...
Alte detalii mai tîrziu...
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!
Другие стихотворения автора
Incredibil cum persoana iti rupe inima iar tu continui sa-l iubesti cu bucatelele ramase
" Este pentru fiecare din noi, într-un colț al acestei lumi, un suflet răsfrânt în mii de bucățele, de al nostru dor!"
Pasat V.
Viața ta de fapt e... un tramvai... în care tu... nu ești nimeni altul decât un pasager. Un călător. Si uneori se va găsi un locușor liber pentru tine... în el. E de fapt un tramvai... cu multe persoane... mii. E un tramvai cu mii de fețe... necunoscute, care unii din ei se vor dovedi a fi doar niște persoane neutre... pentru tine. Fețe... care mai de care... vesele, posomorâte... Unele îți vor dărui căldură... altele nimic mai mult decât doar un zâmbet fals, și... atât de rece. Plin de indiferență... gelozie... ură, ce te vor ține la distanță.
Vei fi la începutul călătoriei... te vei plimba pe străzi necunoscute... printre clădiri... Fiind la prima stație... vei fi curio(a)s(ă). Vei sta liniștit(ă) pe scaunul de lângă fereastra puțin aburită și vei privi cu ochii larg deschiși în jurul tău. Fiind curio(a)s(ă) de ce va urma.
Vei fi un simplu călător... ca și celelalte mii și mii de fețe. Le vei privi. Unele te vor atrage. Vei fi pur și simplu cucerită de frumusețea lor. Unii din ei vor fi criminali de frumoși. Îți vor părea necunoscuți toți, dar... vei fi fericit...
Unii din călători îi vei păstra la distanță... alții vor fi asemeni unei cheițe. Vor descuia ușa sufletului tău... atât de ușor. Si vor păși încrezuți. Deci, acei cu o frumusețe plină de venin... dulce... Se vor așeza lângă tine, micșorând distanța dintre voi... Si atunci, acel rece... acea indiferență va fi înlocuită de un foc... ce s-a aprins brusc... în inima ta. Doar în inima ta. Si va arde. Iar " criminalul" va sta tiptil lângă tine, încălzindu-se.
Sufletul tău va fi asemeni unei oglinzi în care " vânătorul de inimi" își va putea admira frumusețea nemaipomenită. Sufletul tău va fi o oglindă ce va fi ținută în mâinele lui... simțindu-i atingerea... până și pulsul. Te va ține pe picioare... în brațele lui... fiind încălzit(ă). Si nici priveliştea de după sticla gălbuie nu te va mai atrage... ci doar acest suflet. Doar alături de el, timpul se va opri în loc.
Vor trece multe stații... le vei privi preț de câteva secunde, întorcându-ți apoi privirea către ochii ce mențin focul... Si, cu fiecare secundă, te asiguri ca e un " foc veșnic". Îți vei întoarce privirea către "atotputernicul"... către "stăpânul tău"...care îți știe respirația... care îți poate da aripi să te ridici până la cer sau... te poate pur și simplu " șterge". Te poate anula, doar printr-un cuvânt.
Vor trece multe stații... cărora nu le vei da o mare importanță. Va trece o stație... două....trei... Si se va apropia stația... a nu știu câta....la care persoană ce era până și aerul pentru tine, va trebui să părăsească tramvaiul...să plece... pur și simplu din viața ta. A sosit stația lui. Va coborî... urcând în alt tramvai continuându-și călătoria. Vei cădea pur și simplu...jos...pe pardoseala atât de rece... ca și acele mii de fețe care le cunoscusei încă de la prima stație.
Vei cădea, iar sufletul tău... se va face mii de bucăți. Vor fi atât de multe... și mici... Iar de ar sta cineva să le privească, în fiecare ciob vor zări chipul hoțului ce ți-a furat inima. Te va privi rece pregătindu-se de ieșire. Ușile se vor deschide, și va ieși. Va intra un vânt rece ce te va îngheța... complet. Însa nu și focul. El va continua să ardă. Si nu îl va stinge nici un vânt... nici ploaia... oricât de rece ar fi.
Călătoria va continua... tu însă vei sta la pământ. În mii de bucățele. Si doar un călător... se va apropia de tine... Atingându-te cu vârful degetelor va încerca să te adune. Însă atingerea va fi asemeni unei săgeți. Atât de dureroasă. Va încerca să te adune, însă... în zadar... Nu el/ea e antidotul tău.
Butterfly in my stomach
Cu tine, simt o umbră de pace în vreme de război.
Doar tu îi poți trezi... cu vocea ta ademenitoare- fluturii. Si e suficient de o privire doar... de o atingere pe pielea-mi rece. Deseori îmi aduc aminte de tine... cum îmi luai mâna în mâna ta... întorcându-mi palma către ochii tăi în care obisnuiam să mă înec... și îmi priveai cu atâta entuziasm linia vieții. Apoi îți luai mâna ta, întorcându-ți palma către palma mea.... Se atrăgeau ca doi magneți... Ai lipit-o de a mea și îmi ziceai: Uite cum s-au intersectat liniile vieții noastre. Si îmi strângeai palma-mi rece în palma ta caldă transmițând semnale inimii mele... Si îmi strângeai palma în palma ta atât de strâns... îmi simțeai pulsul... fiecare bătaie de inimă. Îmi simțeai iubirea, pe care ți-o purtam.... cum mai trăiește în venele mele... Si erai extrem de fericit.
Si erai atât de fericit... iar eu tot stăteam și te priveam... Te admiram. Si din când în când... cu dosul palmei îmi ștergeam ochii uzi de fericire. Si nu mă mai săturam să îți admir chipul tău plin de venin care îmi făcea ca sângele să clocotească.
Îți dezlipeai palma de palma mea și îmi priveai linia vieții, iar cu degetul mare, ce deseori îmi mângâia buzele-mi însetate de tine, treceai peste ea. Si îmi ziceai : Privește linia vieții tale. Sunt aici ( și mi te arătai la un capăt al liniei) și destinul meu ( arătându-mă pe mine la celălalt capăt al liniei).
Îți ridicai privirea. Direct în ochi mă priveai, ștergându-mi una câte una lacrimile... de fericire evident. Privindu-mi chipul, îmi vei mângâia obrajii de o piele catifelată. Si cu vocea ta, asemeni cântecului de vioară îmi vei spune: De ce plângi? Tu ești destinul meu. Si sensul meu e să te iubesc. După cum și o fac. Asta mă face fericit. Cu adevărat fericit. Apoi mă vei strânge la pieptul tău. Vocea ta va pătrunde în timpane... le va da o culoare.
Vei adora pur și simplu momentele petrecute în doi.... ca și mine de altfel. Îmi vei ține mâna în mâna ta... atât de strâns... Îmi vei duce mâna către pieptul tău... cu palma îți voi atinge musculii... îți voi simți inima bătând. Îmi vei privi ochii de un căprui intens, și cu zâmbetul pe buze îmi vei șopti la urechea stângă: Simți cum bate? Eu voi închide ochii și având același zâmbet pe buze, îți voi răspunde: E inima. Si vei recunoaște cu ușurință... că sunt drogul tău. Involuntar.
Si, viața noastră se va măsura în momentele petrecute în doi, în bătăile inimilor noastre.... vor bate unison. Si, viața noastră se va măsura în intensitatea momentelor.
Îmi vei alinta buzele cărnoase... cu atingerea buzelor tale... roze. Vor avea un gust....dulciu....mmmm.....ce-mi va da noi și noi forțe.
Mâinile noastre iarăși se vor întâlni. Cu ochii închiși, îți voi strânge palma în palma mea. Degetele mâinii stângi se vor amesteca cu ale tale. Degetele mâinii drepte vor trece prin șuvitele tale. Sângele va fugi prin vene... Fluturii se vor trezi... Îmi vor ataca iar și iar.... inima-mi bolnavă de iubire... inima vrăjită de ochii tăi... vrăjită de tine.
( către A. Gaidulean)
De ce spun barbatii mai greu te iubesc
Ce poate fi mai minunat decât să iubești și să fii iubită? Este sentimentul ce ne circulă prin vene, iar apoi... ajungând la inimă... o atacă... iar apoi devine neputincioasă.
Si multe zile posomorâte vom avea în viața noastră. Vom fi cu moralul la pământ. Si vor fi doar probleme, probleme, probleme în viața ta ce repede te vor scoate din circuit. Iar persoana iubită îți poate schimba ziua întreagă. Doar prin prezența ei. Iar un "TE IUBESC" sincer te readuce la viața. Si recunoști destul de ușor ca anume așa și este. Te scoate din rutina zilnică. Îi dă o nuanță vieții tale. Si îți va da noi forțe ca să lupți mai departe și să învingi. Însă o bună parte din noi, preferă să își ascundă sentimentele.
Si, mă întreb de ce anume băieților le este mai dificil ca să-și dezvăluie sentimentele? De ce băieților le este mai dificil ca să-și dezvăluie sentimentele? Iar dacă i-ai întreba, ți-ar răspunde că au motive destul de serioase.
1. Vor să pară " bărbatul- enigmă"
Astfel ei susțin că o dată rostind acele două cuvinte, fata de care sunt îndrăgostiți și-ar pierde interesul față de ei; s-ar plictisi și i-ar părăsi.
2. Își pierd din masculinitate
Unii din bărbați susțin că preferă să-și ascundă sentimentele doar pentru că preferă să fie mai orgolioși.
3. Cred că după, vor fi dominați de ea.
Mulți afirmă că în momentul de față totul e perfect iar iubita îi oferă libertatea de care are nevoie. Însă după, cred că ea i-ar lipsi de asta.
Oameni, nu mai fiți atât de pesimiști!
Te iubesc pentru ca ...
Te iubesc pentru că exiști
Te iubesc pentru că te-am întâlnit
Te iubesc pentru că te-am cunoscut
Te iubesc pentru ochii tăi căprui- verzui
Te iubesc pentru buzele tale dulci
Te iubesc pentru vocea ta ademenitoare
Te iubesc pentru zâmbetul tău
Te iubesc pentru spatele tău care mereu mă ocrotește de orice
Te iubesc pentru umerii tăi bărbătoși
Te iubesc pentru brațele tale ce mereu îmi oferă căldură și siguranță
Te iubesc pentru fiecare clipă petrecută împreună
Te iubesc pentru fiecare clipă în care nu am fost împreuna ( ce m-a facut să te vreau, să te iubesc și mai mult)
Te iubesc pentru că mi-ai otrăvit sângele-mi pur cu veninul tău dulce
Te iubesc pentru că mă îndrăgostesc iar și iar de tine
Te iubesc pentru că îmi ești alături
Te iubesc pentru că mă susții
Te iubesc pentru că mă înțelegi
Te iubesc pentru că mă faci să zâmbesc
Te iubesc pentru că te visez
Te iubesc pentru că mă faci să plâng de fericire
Te iubesc pentru că nu mă minți
Te iubesc pentru că mă saruți
Te iubesc pentru că știi să mă faci fericită
Te iubesc pentru că lângă tine sunt "eu"
Te iubesc pentru că mereu îmi spui adevărul
Te iubesc pentru că atunci când sunt cu tine nu mai am nevoie de nimic
Te iubesc pentru ceea ce ești
Te iubesc pentru că mă strângi la pieptul tău
Te iubesc pentru căldura oferită
Te iubesc pentru atingerile tale ce îmi oprește inima... respirația în loc
Te iubesc chiar și atunci când ascunzi că mă iubești
Te iubesc pentru că prezența ta mă calmează
Te iubesc pentru că adorm pe pieptul tău
Te iubesc pentru fiecare răsărit de soare alături de tine
Te iubesc pentru că mă accepți cum sunt
Te iubesc pentru că te-am recuperat ori de câte ori te-am pierdut
Te iubesc pentru că doar atunci când vorbesc cu tine devin alta
Te iubesc pentru că tu ești lumea mea
Te iubesc pentru că toata ziua ești în gândul meu, în inima mea
Te iubesc pentru că în prezența ta, inima mea devine un vulcan gata să erupă
Te iubesc pentru că sângele meu nu mai e sânge ci lavă fierbinte ce tot aleargă prin vene
Te iubesc pentru ca ești antidotul meu
Te iubesc pentru că venele mele nu mai sunt "gri"
Te iubesc pentru că îmi desenezi zâmbete pe buze
Te iubesc pentru că ești tot ce mai am
Te iubesc pentru că ești cel mai scump și cel mai drag
Te iubesc pentru că doar tu știi cum să mă faci să te iubesc
Te iubesc pentru că ești TU
Te iubesc pentru că exiști
Te iubesc pentru că te iubesc.
Te iubesc pentru că nu pot altfel.
( către A. G.)
Din Neagra Strainatate
Liniste!
In sufletul meu
Nu mai e timp
Pentru distractii...
Pentru bucurii...
Pentru iubire...
Acum,
In intunericul meu
Recapitulez
Iarasi
Evenimentele
Vietii mele
Si simt ca
Nu mai am
Sanse
La evadare...
Asa ca
Las moartea cea oarba
Sa caute-n mine cu mana de moasa.
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!