Noaptea
Noaptea este grea
Fără îmbrățișarea ta,
Dimineața as vrea sa mă trezesc,
In ochi să te privesc,
Buzele să ți le pot săruta,
Împreună să stăm la cafea,
Seara sa te aștept acasă,
Mă uit în continuu pe fereastră
Să ți deschid ușa sa intri in casa,
E frumos sa găsești pe cineva
Cu care sa împarți ziua și noaptea.
Стихи из этой категории
N-am scris nimic de dragostea ce doare
Am scris despre furtuni și porumbei.
Am scris despre cei buni și despre răi.
Am scris despre copacii dați în floare.
N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔
Am scris despre noroc și soartă crudă.
Am scris să bucur și să fac în ciudă.
Am scris despre dorințe și visare.
N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔
Am scris în rânduri lungi și repetate
Despre oricine și am scris de toate.
Între memorii și între uitare
N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔
MUZA MEA UNDE EȘTI?
Muza mea unde ești ?
Mai stai și spune -mi povești
Poveștile tale-s frumoase
În suflet și-n gânduri rămase.
Ajută-mă muza mea
Să scriu pe hârtie
Povestea mea și a lor
Cine știe , povestea poate fi adevărată
Ascunsă într-un scrin al inimii
Și uitată...
Iubire în van
Ea o fecioară pură.
El un bărbat ce nu simte dragostea sufletului.
Amândoi tâlcuiesc,
El crede ca e doar o aventură,
Ea îl iubește până la cer…
Totul e în zadar.
E în van să iubești.
E în van să dăruieși.
Oh! Ce dezgust, ce gust amar
Îmi lasă pe limba mea iar.
Deși-s obișnuită să scriu despre mine,
Vreau să judec
Doi îndrăgostiți care în final s-au iubit,
Dar iubirea lor s-a sfârșit,
Despărțindu-se destinele.
Ea era o bengaleză, cu pielea brună,
Cu buze roșii,mari și dulci,
Cu un trup pur și frumos,
Cu niște ochi căprui,negri fără cusur.
Avea o frumusețe de nedescris…
El era un scriitor nebun,
Indecis în propriile alegeri.
Gândindu-se cel mai puțin la consecințe,
Gândindu-se mai mult la fanteziile erotice,
În același timp fiind un om bun.
Cei doi se atrag,dar părinții îi resping…
Sufletul lor devenind un simplu pal,
Suferind cumplit,suferind arși de jăraticul
Din focul cel de nestins,
Din focul ce arde de aproape un an.
De ce n-a mai venit?
Tăcută stai sub bradul falnic,
Și-ngândurată brusc ai devenit,
Să îți vorbesc îmi e zadarnic,
De ce am mai venit?
Privești în gol cu ochii reci,
Și trupu-ți pare îmbolnăvit,
Refuzi cu mine să petreci,
De ce am mai venit?
E câmpu-n jur umplut cu flori,
Și-un tril de păsări nesfârșit,
Nu spui nimic și mă ignori,
De ce am mai venit?
De zile-ntregi trăiești o dramă,
Iar totu-n jur îţi pare îmbătrânit,
Privești spre cer și-ntrebi cu teamă,
De ce n-a mai venit?
Un fel de gri
Mă tem să-ți spun ce-mi arde pe sub piele,
când tu te-apleci în mine, ca o umbră grea,
ce rost mai au cuvintele, când ele
se frâng în colțul mut al tăcerii tale,
ca de-o stâncă rea.
Sunt un strigăt pe care nu-l mai aud nici eu,
un cântec neterminat, într-o limbă uitată
și timpul o hoinară săgeată
care mă frânge-n secunde
ce ard laolaltă.
Mi-e frică să pun pe hârtie ce simt,
căci simțirea mea e un animal sfâșiat,
și tu taci… și-n tăcerea ta mă mint,
că poate,
poate n-ai plecat.
Dar tăcerea ta e un oraș fără uși,
o mare fără mal, un sfârșit fără început
și eu un fel de gri, printre cruci,
care încă-ți caută pașii
pierduți.
Aș vrea poate să taci mai blând
să nu mai doară gândul la tine,
căci tot ce nu-mi vorbești se face scrum
în pieptul meu,
o bibliotecă de ruine.
Pare că te-ai ascuns în fiecare stea,
printre cuvinte nespuse și priviri furișate,
dar eu, eu încă te caut în tăcerea ta
ca un nebun ce n-a învățat niciodată
cum să te lase.
Dacă m-ai fi auzit,
dacă ai fi știut că tăcerea ta
mă face să mă îndoiesc că-s om,
ai fi venit,
sau ai fi spus ceva,
sau nu ai fi spus nimic,
și poate lumea n-ar mai fi atât de grea.
N-am scris nimic de dragostea ce doare
Am scris despre furtuni și porumbei.
Am scris despre cei buni și despre răi.
Am scris despre copacii dați în floare.
N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔
Am scris despre noroc și soartă crudă.
Am scris să bucur și să fac în ciudă.
Am scris despre dorințe și visare.
N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔
Am scris în rânduri lungi și repetate
Despre oricine și am scris de toate.
Între memorii și între uitare
N-am scris nimic de dragostea ce doare.💔
MUZA MEA UNDE EȘTI?
Muza mea unde ești ?
Mai stai și spune -mi povești
Poveștile tale-s frumoase
În suflet și-n gânduri rămase.
Ajută-mă muza mea
Să scriu pe hârtie
Povestea mea și a lor
Cine știe , povestea poate fi adevărată
Ascunsă într-un scrin al inimii
Și uitată...
Iubire în van
Ea o fecioară pură.
El un bărbat ce nu simte dragostea sufletului.
Amândoi tâlcuiesc,
El crede ca e doar o aventură,
Ea îl iubește până la cer…
Totul e în zadar.
E în van să iubești.
E în van să dăruieși.
Oh! Ce dezgust, ce gust amar
Îmi lasă pe limba mea iar.
Deși-s obișnuită să scriu despre mine,
Vreau să judec
Doi îndrăgostiți care în final s-au iubit,
Dar iubirea lor s-a sfârșit,
Despărțindu-se destinele.
Ea era o bengaleză, cu pielea brună,
Cu buze roșii,mari și dulci,
Cu un trup pur și frumos,
Cu niște ochi căprui,negri fără cusur.
Avea o frumusețe de nedescris…
El era un scriitor nebun,
Indecis în propriile alegeri.
Gândindu-se cel mai puțin la consecințe,
Gândindu-se mai mult la fanteziile erotice,
În același timp fiind un om bun.
Cei doi se atrag,dar părinții îi resping…
Sufletul lor devenind un simplu pal,
Suferind cumplit,suferind arși de jăraticul
Din focul cel de nestins,
Din focul ce arde de aproape un an.
De ce n-a mai venit?
Tăcută stai sub bradul falnic,
Și-ngândurată brusc ai devenit,
Să îți vorbesc îmi e zadarnic,
De ce am mai venit?
Privești în gol cu ochii reci,
Și trupu-ți pare îmbolnăvit,
Refuzi cu mine să petreci,
De ce am mai venit?
E câmpu-n jur umplut cu flori,
Și-un tril de păsări nesfârșit,
Nu spui nimic și mă ignori,
De ce am mai venit?
De zile-ntregi trăiești o dramă,
Iar totu-n jur îţi pare îmbătrânit,
Privești spre cer și-ntrebi cu teamă,
De ce n-a mai venit?
Un fel de gri
Mă tem să-ți spun ce-mi arde pe sub piele,
când tu te-apleci în mine, ca o umbră grea,
ce rost mai au cuvintele, când ele
se frâng în colțul mut al tăcerii tale,
ca de-o stâncă rea.
Sunt un strigăt pe care nu-l mai aud nici eu,
un cântec neterminat, într-o limbă uitată
și timpul o hoinară săgeată
care mă frânge-n secunde
ce ard laolaltă.
Mi-e frică să pun pe hârtie ce simt,
căci simțirea mea e un animal sfâșiat,
și tu taci… și-n tăcerea ta mă mint,
că poate,
poate n-ai plecat.
Dar tăcerea ta e un oraș fără uși,
o mare fără mal, un sfârșit fără început
și eu un fel de gri, printre cruci,
care încă-ți caută pașii
pierduți.
Aș vrea poate să taci mai blând
să nu mai doară gândul la tine,
căci tot ce nu-mi vorbești se face scrum
în pieptul meu,
o bibliotecă de ruine.
Pare că te-ai ascuns în fiecare stea,
printre cuvinte nespuse și priviri furișate,
dar eu, eu încă te caut în tăcerea ta
ca un nebun ce n-a învățat niciodată
cum să te lase.
Dacă m-ai fi auzit,
dacă ai fi știut că tăcerea ta
mă face să mă îndoiesc că-s om,
ai fi venit,
sau ai fi spus ceva,
sau nu ai fi spus nimic,
și poate lumea n-ar mai fi atât de grea.
Другие стихотворения автора
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
Traire
Inima mea îți aparține
Te iubesc cu pasiune,
Mie dor de a ta sărutare,
Mie dor de fiecare îmbrățișare,
Mie dor dor sa ți simt fiecare atingere.
Lângă tine sa mă trezesc diminețile,
Să te am in toate zilele,
Să ne bucurăm de toate momentele.
Să crezi mereu in mine
Să crezi mereu in iubire,
Lăsa ți inima să se bucure,
Să se bucure de o frumoasa traire.
Mai vreau
Mai vreau o dată
Sa fiu de tine sărutată
Mai vreau de o mie de ori
Sa mă treacă mii de fiori
Mai vreau să ți văd zâmbetul
De la care nu ți mai poți lua gândul
Mai vreau îmbrățișarea ta
Unde mă simt în siguranță în ea
Mai vreau sa mă alinți
In fiecare noapte,in fiecare zi
Mai vreau să mă iubești
Așa cum numai tu știi
Mai vreau să mă seduci
Din nou pentru că tot la fel as fii
De ar fi sa dau timpul înapoi
Tot cu tine as trai
Noi doi
Ne am întâlnit noi
Că să fim amândoi,,
Nimic nu e întâmplător
Nici ce a fost, este și va fi în viitor,
Numai vocea ta
Îmi alină inima,
Viața e că o poezie,
Fiecare ar vrea să știe cum să și o scrie,
Văd zâmbetul pe buze,
Sufletul simte bucurie,
M am îndrăgostit de tine
De la prima întâlnire,
Mi a fost frică să cred în iubire
Dar m am lăsat purtata de destin.
Te aștept
Te aștept să vii
Privesc pe fereastră
Și mă uit afara
Poate, poate apari
Sa te iau la sărutări.
Te aștept să vii din depărtări
Sa ți dau din nou îmbrățișări
Te aștept să vii
Sa mă trezesc langa tine in miez de zii
Mă gândesc la tineși mi lipsești
Nu mai pot trai cu dorul in inima
Te aștept să fim din nou împreună
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
Traire
Inima mea îți aparține
Te iubesc cu pasiune,
Mie dor de a ta sărutare,
Mie dor de fiecare îmbrățișare,
Mie dor dor sa ți simt fiecare atingere.
Lângă tine sa mă trezesc diminețile,
Să te am in toate zilele,
Să ne bucurăm de toate momentele.
Să crezi mereu in mine
Să crezi mereu in iubire,
Lăsa ți inima să se bucure,
Să se bucure de o frumoasa traire.
Mai vreau
Mai vreau o dată
Sa fiu de tine sărutată
Mai vreau de o mie de ori
Sa mă treacă mii de fiori
Mai vreau să ți văd zâmbetul
De la care nu ți mai poți lua gândul
Mai vreau îmbrățișarea ta
Unde mă simt în siguranță în ea
Mai vreau sa mă alinți
In fiecare noapte,in fiecare zi
Mai vreau să mă iubești
Așa cum numai tu știi
Mai vreau să mă seduci
Din nou pentru că tot la fel as fii
De ar fi sa dau timpul înapoi
Tot cu tine as trai
Noi doi
Ne am întâlnit noi
Că să fim amândoi,,
Nimic nu e întâmplător
Nici ce a fost, este și va fi în viitor,
Numai vocea ta
Îmi alină inima,
Viața e că o poezie,
Fiecare ar vrea să știe cum să și o scrie,
Văd zâmbetul pe buze,
Sufletul simte bucurie,
M am îndrăgostit de tine
De la prima întâlnire,
Mi a fost frică să cred în iubire
Dar m am lăsat purtata de destin.
Te aștept
Te aștept să vii
Privesc pe fereastră
Și mă uit afara
Poate, poate apari
Sa te iau la sărutări.
Te aștept să vii din depărtări
Sa ți dau din nou îmbrățișări
Te aștept să vii
Sa mă trezesc langa tine in miez de zii
Mă gândesc la tineși mi lipsești
Nu mai pot trai cu dorul in inima
Te aștept să fim din nou împreună