Îți mai aduci aminte...
Văl de aripi frânte
Împânzi a mea fereastră;
Îți mai aduci aminte
Iubire,de idila noastră?...
Doare sufletul în taină.
De când plouă -n urma ta;
Amar inima suspină,
Că mi -e pustie bolta.
Îți trimit mesaje -n șir,
Te sun fără răgaz;
Curg șiroaie, în delir
Lacrimi pe obraz...
Cum să mă rup de tine,
Când ești al meu tipar;
Ești impregnat în mine,
Tu, iubitul meu hoinar...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 3 марта
Просмотры: 129
Стихи из этой категории
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Da
Da, te urasc, te urasc extrem de mult
Te urasc deoarece din prima clipa mi ai placut.
Da, îmi e dor de tine , nici nu ai idee cat..
Dar ce folos atunci cand între noi sta un biet suflet plăplând?
Da, vreau sa vorbim, pana cand dimineata ne gaseste!
Dar tu nu ma mai cauti si ...speranta mea usor se risipeste.
Da, sunt disperata si nu mi-e rusine sa o spun..
Cred ca nu sunt pregatita înca ..sa iti spun "ramas-bun"...
Orb
Vreau să te posed cu sete,
Să-ți simt carnea în mână cum pulsează,
Să fii a mea, fără regrete,
Să-ți pierzi rațiunea când ești trează.
Iubește-mă orb, fii fără scăpare,
Respiră-mi ființa și fă-mă lege,
Lasă-mă să-ți fiu chemare,
Și nu lăsa soarele să ne dezlege.
Vreau trupul tău să-mi fie hrană,
Iar sufletul – o jertfă vie,
Deschis precum o-adâncă rană
Ce arde-n brațele-mi pe vecie.
Vreau să fii a mea sub lună,
Sub furtuni ce ne strivesc,
Să îți simt pasiunea nebună,
Să-ti simt sărutul. Să mă topesc.
Cine suntem?
Cine suntem?!
E Simplu...
Eu îți sunt străină
Si tu îmi ești străin.....
Eu te numesc trecut ...
Tu ma numești ruină....
Tu ești notitiile mele
Eu serile de primăvară
Tu ești complicat
Nici eu nu sunt ușoară
Tu ești catastrofa
Eu sunt mereu ceva constant
Eu sunt un vers de o strofa
Tu ești un dictant
Tu ai nevoie de metafore
Eu aveam nevoie de tine ,
Tu crezi în miracole
Eu nu cred în destine
Tu poți iubi
Eu nu pot iubi pe nimeni
Tu poti răni
Eu pot vindeca pe oricine
Rămânem străini,
Deși ne cunoaștem prea bine)
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Da
Da, te urasc, te urasc extrem de mult
Te urasc deoarece din prima clipa mi ai placut.
Da, îmi e dor de tine , nici nu ai idee cat..
Dar ce folos atunci cand între noi sta un biet suflet plăplând?
Da, vreau sa vorbim, pana cand dimineata ne gaseste!
Dar tu nu ma mai cauti si ...speranta mea usor se risipeste.
Da, sunt disperata si nu mi-e rusine sa o spun..
Cred ca nu sunt pregatita înca ..sa iti spun "ramas-bun"...
Orb
Vreau să te posed cu sete,
Să-ți simt carnea în mână cum pulsează,
Să fii a mea, fără regrete,
Să-ți pierzi rațiunea când ești trează.
Iubește-mă orb, fii fără scăpare,
Respiră-mi ființa și fă-mă lege,
Lasă-mă să-ți fiu chemare,
Și nu lăsa soarele să ne dezlege.
Vreau trupul tău să-mi fie hrană,
Iar sufletul – o jertfă vie,
Deschis precum o-adâncă rană
Ce arde-n brațele-mi pe vecie.
Vreau să fii a mea sub lună,
Sub furtuni ce ne strivesc,
Să îți simt pasiunea nebună,
Să-ti simt sărutul. Să mă topesc.
Cine suntem?
Cine suntem?!
E Simplu...
Eu îți sunt străină
Si tu îmi ești străin.....
Eu te numesc trecut ...
Tu ma numești ruină....
Tu ești notitiile mele
Eu serile de primăvară
Tu ești complicat
Nici eu nu sunt ușoară
Tu ești catastrofa
Eu sunt mereu ceva constant
Eu sunt un vers de o strofa
Tu ești un dictant
Tu ai nevoie de metafore
Eu aveam nevoie de tine ,
Tu crezi în miracole
Eu nu cred în destine
Tu poți iubi
Eu nu pot iubi pe nimeni
Tu poti răni
Eu pot vindeca pe oricine
Rămânem străini,
Deși ne cunoaștem prea bine)
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Pe veci de tine mă voi smulge
Strigă Cerul, să nu plâng,
Să prind aripi și sa zbor
Spre tărâm ce nu mă frâng
Și nu sufocă al meu dor..
Dar eu stau,mai zăbovesc;
Să mai cred o dată -tine,
Căci ești gândul ce l iubesc
Și ești soarele din mine..
Iar mă prăbușesc în gol,
În treacăt,mă izbesc de stânci;
Vântul mă scuipă cu nămol,
Mă -nghit gropile adânci.
Tânjeam al nostru răsărit
Din zarea viselor tăcute,
In umbra ta m am cuibărit
Și rod clipele pierdute..
Și ploaia mă cuprinde iar,
Când întunericul se lasă;
Te așteptasem în zadar,
Să te întorci din nou,,acasă...
Știi,va veni o zi, cândva,
Când la răscruce voi ajunge
Și mi va zâmbi altcineva;
Pe veci de tine mă voi smulge...!!
Îngăduie -mi o șansă
Îngăduie -mi o șansă
Și nu vei regreta;
Inima mi -e arsă
De absența ta.
Viața mi -e pustie,
Fără tine nu exist.
Sufletul în ploaie
Se prelinge, trist.
Făptura ta,iubire,
O culeg din lacrimi,
Dulcele meu mire
Năzuit de patimi.
Îți mai aduci aminte;
În genunchi mă implorai,
Cerșeai sub jurăminte
Trupu-mi fără grai.
În brațe te am cuprins,
Te -am sărutat fierbinte
Cu patos reaprins
Din simțurile frânte..
Mă întorc, iubitul meu
Mă întorc, iubitul meu
Pe drumul presărat cu flori,
Luminat de curcubeu
Fără strop de nori.
Mă aștepti în prag
Cu zâmbetul pe buze;
Chipul tău atât de drag
Îl pictam pe frunze.
Mă privești visător,
Eu în brațe te cuprind;
Să-mplinesc al meu dor
Din suflet și gând.
Îmi șoptești cu freamăt,
Mă săruți cu pasiune,
Cu senzații Mă îmbăt,
Mă dezbraci de rațiune.
Timpul de l-am stăvili ,
Iubirea s o pecetluim,
Să ne supunem febrili
Și n inimi s o zidim..
Între lumini și întuneric
Mă privea printre zăbrele
Partea mea întunecată;
Să-i deschid porțile mele
Spre căsuța -mi ferecată?..
Ori să mă lupt, confuză
Cu prezența ei în mine,
Tremurând din buză
Mă dezbrac de haine
Și -n oază mlăștinoasă
M-adancesc păn la bărbie,
Pe -o vreme sumbră și cețoasă.
Și cu veșmânt din măl și ploaie
S-o iau la goană pe cărare
Prin foșnet de pădure,
Unde răgete de fiare
Mă străpung,mă -nfioară.
Umbre hâde și bizare
Îmi taie calea, mă -nconjoară
Și nu mai pot, mă prăbușesc
Îngrozită, fără vlagă;
Din coșmar să mă trezesc,
Mă agăț de -o creangă
Din răsputeri să mă ridic.
Și cu setea gurii de izvor,
Între lumini și întuneric
Să răzbat,din nou să zbor...
Crivățul
Crivățul sufla-n obraz,
Tropăia ca un viteaz,
Împroșca din cer zăpadă,
Netezea polei pe stradă.
Țurțuri picura pe ramuri,
Picta flori pe geamuri,
Patina pe sloi de gheață,
Rătăcind prin ceață.
Prin troiene șerpuia,
Pe sub streașină vuia,
Se strecura prin balamale,
Spumegănd în jur rafale.
Noi ne chircim de la frigură,
Clănțănind din trăsătură,
Sub pătură ne pitulăm ,
La caniculă visăm..
Toamna
Zbărcesc frunzele uscate
Fața netedă de scoarță
Pe cărările-nfundate
în puzderie de ceață.
Suflă vântul năucit
peste norul ce fumegă
Din trupul ruginit,
Desprins de pe o creangă
Aripi golașe-n stoluri
Văzduhul împânzirä,
Cuibărindu se de goluri,
În depărtare se topirä.
,ploi mărunte- n tropäit
Tin isonul pașilor,
Schițänd câte-un plescäit
Prin crăpătura ușilor.
Bolta cerne n friguratä
Din năframa cenușie
Peste ziua spulberatä
Din a nopții inerție..
Pe veci de tine mă voi smulge
Strigă Cerul, să nu plâng,
Să prind aripi și sa zbor
Spre tărâm ce nu mă frâng
Și nu sufocă al meu dor..
Dar eu stau,mai zăbovesc;
Să mai cred o dată -tine,
Căci ești gândul ce l iubesc
Și ești soarele din mine..
Iar mă prăbușesc în gol,
În treacăt,mă izbesc de stânci;
Vântul mă scuipă cu nămol,
Mă -nghit gropile adânci.
Tânjeam al nostru răsărit
Din zarea viselor tăcute,
In umbra ta m am cuibărit
Și rod clipele pierdute..
Și ploaia mă cuprinde iar,
Când întunericul se lasă;
Te așteptasem în zadar,
Să te întorci din nou,,acasă...
Știi,va veni o zi, cândva,
Când la răscruce voi ajunge
Și mi va zâmbi altcineva;
Pe veci de tine mă voi smulge...!!
Îngăduie -mi o șansă
Îngăduie -mi o șansă
Și nu vei regreta;
Inima mi -e arsă
De absența ta.
Viața mi -e pustie,
Fără tine nu exist.
Sufletul în ploaie
Se prelinge, trist.
Făptura ta,iubire,
O culeg din lacrimi,
Dulcele meu mire
Năzuit de patimi.
Îți mai aduci aminte;
În genunchi mă implorai,
Cerșeai sub jurăminte
Trupu-mi fără grai.
În brațe te am cuprins,
Te -am sărutat fierbinte
Cu patos reaprins
Din simțurile frânte..
Mă întorc, iubitul meu
Mă întorc, iubitul meu
Pe drumul presărat cu flori,
Luminat de curcubeu
Fără strop de nori.
Mă aștepti în prag
Cu zâmbetul pe buze;
Chipul tău atât de drag
Îl pictam pe frunze.
Mă privești visător,
Eu în brațe te cuprind;
Să-mplinesc al meu dor
Din suflet și gând.
Îmi șoptești cu freamăt,
Mă săruți cu pasiune,
Cu senzații Mă îmbăt,
Mă dezbraci de rațiune.
Timpul de l-am stăvili ,
Iubirea s o pecetluim,
Să ne supunem febrili
Și n inimi s o zidim..
Între lumini și întuneric
Mă privea printre zăbrele
Partea mea întunecată;
Să-i deschid porțile mele
Spre căsuța -mi ferecată?..
Ori să mă lupt, confuză
Cu prezența ei în mine,
Tremurând din buză
Mă dezbrac de haine
Și -n oază mlăștinoasă
M-adancesc păn la bărbie,
Pe -o vreme sumbră și cețoasă.
Și cu veșmânt din măl și ploaie
S-o iau la goană pe cărare
Prin foșnet de pădure,
Unde răgete de fiare
Mă străpung,mă -nfioară.
Umbre hâde și bizare
Îmi taie calea, mă -nconjoară
Și nu mai pot, mă prăbușesc
Îngrozită, fără vlagă;
Din coșmar să mă trezesc,
Mă agăț de -o creangă
Din răsputeri să mă ridic.
Și cu setea gurii de izvor,
Între lumini și întuneric
Să răzbat,din nou să zbor...
Crivățul
Crivățul sufla-n obraz,
Tropăia ca un viteaz,
Împroșca din cer zăpadă,
Netezea polei pe stradă.
Țurțuri picura pe ramuri,
Picta flori pe geamuri,
Patina pe sloi de gheață,
Rătăcind prin ceață.
Prin troiene șerpuia,
Pe sub streașină vuia,
Se strecura prin balamale,
Spumegănd în jur rafale.
Noi ne chircim de la frigură,
Clănțănind din trăsătură,
Sub pătură ne pitulăm ,
La caniculă visăm..
Toamna
Zbărcesc frunzele uscate
Fața netedă de scoarță
Pe cărările-nfundate
în puzderie de ceață.
Suflă vântul năucit
peste norul ce fumegă
Din trupul ruginit,
Desprins de pe o creangă
Aripi golașe-n stoluri
Văzduhul împânzirä,
Cuibărindu se de goluri,
În depărtare se topirä.
,ploi mărunte- n tropäit
Tin isonul pașilor,
Schițänd câte-un plescäit
Prin crăpătura ușilor.
Bolta cerne n friguratä
Din năframa cenușie
Peste ziua spulberatä
Din a nopții inerție..