Focul
În vatră arde focul,
Privesc afară cum bate vântul,
În minte îmi fuge gândul
Cum mi a fost mie norocul
Să mi întâlnesc băiatul,
Târziu dar așa mi a fost destinul.
Dar oare? Va veni și pruncul?
Ce mi zgândărește sufletul.
În vatră arde focul
Dar și în inimă unde i locul
Pentru că îmi iubesc soțul.
Стихи из этой категории
Prietenie cu singurătatea
Încă o duminică cu draperiile trase,
Mormanul de haine începe să miroase.
Pe jos, mi-am aruncat masca,
plină de zâmbete false.
Lângă mine în pat, întinsă,
A mea singurătate, stă muta
S-a așezat lângă peretele rece și umed,
Încercând să mă încălzească și nu poate.
În fiecare noapte, încerc s-o îmbrățișez.
Dar când o simt, mă doare, mi-e frică,
Ea mă învăluie și mă adoarme,
Mă strânge cu putere în coșmarurile mele,
Ironic mă încălzește.
Și-ii simt blândă mângâiere atunci când mă trezește.
Sunt dimineți în care, dansăm împreună
Și când mi-e dor de oameni,
Ea, îmi spune că-s nebună
Să-mi fie dor de fluturi ,
Să-mi fie de natură ,
Îmi șoptește la ureche.
De soare și de luna,
De cântecul poieni În care ai alergat
Chiar și de mărăcinii care te-au înțepat
De calul tău cel alb și de pârâul rece
De florile albastre pe care le împleteai
De timpul ăla-n care,tu nu oboseai
Și-mi cânta, atunci când sufăr
De iubiri efemere.
Îmi cântă încetișor
A inimi melodie
Și atunci, eu uit de dor.
Tainică așteptare
Visul de-al meu, plutim pe aripi albe,
Oaste de stele aurii, zâmbet prins în timp,
In depărtări, o șoaptă blândă simt,
Fie afecțiunea noastră-n taină, împărtășim.
Iar voi sta sub luna plină, paznic tainic,
Aproape, dar departe, simțind mereu,
Cu speranța vie, în aerul sălbatic.
Ofilitor, vântul șoptește și ploaia cântă,
La gardă, sunt acolo, sprijin pe nevăzute,
O dorință de distanță, afecțiunea saltă,
Te voi păzi mereu, până în visuri mute.
Un răbdător aștept, în fiecare iris,
Ce duce către tine, o umbră din vis,
A tău, străjer de stele, tu, ecou promis.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
Nu te-am rugat 2
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?
Dacă ai știi
Dacă ai știi cât de pătrunse îmi ard gândurile, când ele ma poartă spre tine. Iar cât de pătimașa ma simt-n taina nopții, atunci când lacrimile nu mi le mai țin-n frâu și le las pustii să zboare
Dacă ai știi cât de tare ma doare dorul de tine căci flacără iubirii noastre încă arde atât de vie și plăpândă-n mine. În scrierile pe care le scriu, ard atât de profund de dor și amăgire
Dacă ai știi....știi de fapt, deși se spune că ce nu știi, nu te doare, dar tu îmi știi toată ființa, dar oare știi ca trec-n neființă când te scriu pe sufletul meu?Sentimentul e atât de viu, dar sufletul mi-e doar mort făr' de iubire. Credeam ca știi sa iubești, te credeam om
Și nu orice om, omul meu de nădejde, dar tu știai prea bine ca al meu foc ardea cu atâta intensitate-n interiorul neputinței mele, dar tu n-ai ucis nici cel mai mic suspin. Și dacă atunci m-ai cunoscut atât de bine de ce nu ai vrut să mă alini? De ce mi ai făcut autopsie trupului meu ca să afli de ce sunt rece, iar sufletul mi-e mort, dacă oricum cu toate rănile mele ai plecat ca frunzele frânte a unui amăgit pom?
Ai știut, străine iubit, oh ai știu totul din sufletul-mi abis, dar ai preferat sa taci printre umbre mute. M-ai părăsit știind mult prea bine c-am sa mor de dorul tău căci n-am pe nimeni alături, iar viața-mi fără de vreun rost tom.
Prietenie cu singurătatea
Încă o duminică cu draperiile trase,
Mormanul de haine începe să miroase.
Pe jos, mi-am aruncat masca,
plină de zâmbete false.
Lângă mine în pat, întinsă,
A mea singurătate, stă muta
S-a așezat lângă peretele rece și umed,
Încercând să mă încălzească și nu poate.
În fiecare noapte, încerc s-o îmbrățișez.
Dar când o simt, mă doare, mi-e frică,
Ea mă învăluie și mă adoarme,
Mă strânge cu putere în coșmarurile mele,
Ironic mă încălzește.
Și-ii simt blândă mângâiere atunci când mă trezește.
Sunt dimineți în care, dansăm împreună
Și când mi-e dor de oameni,
Ea, îmi spune că-s nebună
Să-mi fie dor de fluturi ,
Să-mi fie de natură ,
Îmi șoptește la ureche.
De soare și de luna,
De cântecul poieni În care ai alergat
Chiar și de mărăcinii care te-au înțepat
De calul tău cel alb și de pârâul rece
De florile albastre pe care le împleteai
De timpul ăla-n care,tu nu oboseai
Și-mi cânta, atunci când sufăr
De iubiri efemere.
Îmi cântă încetișor
A inimi melodie
Și atunci, eu uit de dor.
Tainică așteptare
Visul de-al meu, plutim pe aripi albe,
Oaste de stele aurii, zâmbet prins în timp,
In depărtări, o șoaptă blândă simt,
Fie afecțiunea noastră-n taină, împărtășim.
Iar voi sta sub luna plină, paznic tainic,
Aproape, dar departe, simțind mereu,
Cu speranța vie, în aerul sălbatic.
Ofilitor, vântul șoptește și ploaia cântă,
La gardă, sunt acolo, sprijin pe nevăzute,
O dorință de distanță, afecțiunea saltă,
Te voi păzi mereu, până în visuri mute.
Un răbdător aștept, în fiecare iris,
Ce duce către tine, o umbră din vis,
A tău, străjer de stele, tu, ecou promis.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
Nu te-am rugat 2
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?
Dacă ai știi
Dacă ai știi cât de pătrunse îmi ard gândurile, când ele ma poartă spre tine. Iar cât de pătimașa ma simt-n taina nopții, atunci când lacrimile nu mi le mai țin-n frâu și le las pustii să zboare
Dacă ai știi cât de tare ma doare dorul de tine căci flacără iubirii noastre încă arde atât de vie și plăpândă-n mine. În scrierile pe care le scriu, ard atât de profund de dor și amăgire
Dacă ai știi....știi de fapt, deși se spune că ce nu știi, nu te doare, dar tu îmi știi toată ființa, dar oare știi ca trec-n neființă când te scriu pe sufletul meu?Sentimentul e atât de viu, dar sufletul mi-e doar mort făr' de iubire. Credeam ca știi sa iubești, te credeam om
Și nu orice om, omul meu de nădejde, dar tu știai prea bine ca al meu foc ardea cu atâta intensitate-n interiorul neputinței mele, dar tu n-ai ucis nici cel mai mic suspin. Și dacă atunci m-ai cunoscut atât de bine de ce nu ai vrut să mă alini? De ce mi ai făcut autopsie trupului meu ca să afli de ce sunt rece, iar sufletul mi-e mort, dacă oricum cu toate rănile mele ai plecat ca frunzele frânte a unui amăgit pom?
Ai știut, străine iubit, oh ai știu totul din sufletul-mi abis, dar ai preferat sa taci printre umbre mute. M-ai părăsit știind mult prea bine c-am sa mor de dorul tău căci n-am pe nimeni alături, iar viața-mi fără de vreun rost tom.
Другие стихотворения автора
Mai vreau
Mai vreau o dată
Sa fiu de tine sărutată
Mai vreau de o mie de ori
Sa mă treacă mii de fiori
Mai vreau să ți văd zâmbetul
De la care nu ți mai poți lua gândul
Mai vreau îmbrățișarea ta
Unde mă simt în siguranță în ea
Mai vreau sa mă alinți
In fiecare noapte,in fiecare zi
Mai vreau să mă iubești
Așa cum numai tu știi
Mai vreau să mă seduci
Din nou pentru că tot la fel as fii
De ar fi sa dau timpul înapoi
Tot cu tine as trai
Noaptea
Noaptea este grea
Fără îmbrățișarea ta,
Dimineața as vrea sa mă trezesc,
In ochi să te privesc,
Buzele să ți le pot săruta,
Împreună să stăm la cafea,
Seara sa te aștept acasă,
Mă uit în continuu pe fereastră
Să ți deschid ușa sa intri in casa,
E frumos sa găsești pe cineva
Cu care sa împarți ziua și noaptea.
O îmbrățișare #ingerul meu
O ÎMBRĂȚIȘARE FACE CAT O MIE DE CUVINTE,
O ÎMBRĂȚIȘARE,POATE E DE AJUNS ATUNCI CÂND TE DOARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O DAI DIN IUBIRE,
O ÎMBRĂȚIȘARE POATE FII O VINDECARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O PRIMEȘTI DIN PRIETENIE,
O ÎMBRĂȚIȘARE DIN IERTARE,
UNEORI O ÎMBRĂȚIȘARE,
E TOT CE CONTEAZA CAND CREEAZA BUCURIE .
Noi doi
Ne am întâlnit noi
Că să fim amândoi,,
Nimic nu e întâmplător
Nici ce a fost, este și va fi în viitor,
Numai vocea ta
Îmi alină inima,
Viața e că o poezie,
Fiecare ar vrea să știe cum să și o scrie,
Văd zâmbetul pe buze,
Sufletul simte bucurie,
M am îndrăgostit de tine
De la prima întâlnire,
Mi a fost frică să cred în iubire
Dar m am lăsat purtata de destin.
Speranța
Mulțumesc că ești cu mine
Și că mă iubești ,
Aveam nevoie de tine
Și ai apărut de nicăieri ,
Îmi pierdusem orice speranță
Că voi găsi pe cineva ,să mă iubească ,
Așa cum sunt eu, ciudata,
Aveam nevoie de tine, in viața mea ,
Să o faci mai frumoasa ,
Să simt cu adevărat ce e iubirea.
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.
Mai vreau
Mai vreau o dată
Sa fiu de tine sărutată
Mai vreau de o mie de ori
Sa mă treacă mii de fiori
Mai vreau să ți văd zâmbetul
De la care nu ți mai poți lua gândul
Mai vreau îmbrățișarea ta
Unde mă simt în siguranță în ea
Mai vreau sa mă alinți
In fiecare noapte,in fiecare zi
Mai vreau să mă iubești
Așa cum numai tu știi
Mai vreau să mă seduci
Din nou pentru că tot la fel as fii
De ar fi sa dau timpul înapoi
Tot cu tine as trai
Noaptea
Noaptea este grea
Fără îmbrățișarea ta,
Dimineața as vrea sa mă trezesc,
In ochi să te privesc,
Buzele să ți le pot săruta,
Împreună să stăm la cafea,
Seara sa te aștept acasă,
Mă uit în continuu pe fereastră
Să ți deschid ușa sa intri in casa,
E frumos sa găsești pe cineva
Cu care sa împarți ziua și noaptea.
O îmbrățișare #ingerul meu
O ÎMBRĂȚIȘARE FACE CAT O MIE DE CUVINTE,
O ÎMBRĂȚIȘARE,POATE E DE AJUNS ATUNCI CÂND TE DOARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O DAI DIN IUBIRE,
O ÎMBRĂȚIȘARE POATE FII O VINDECARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O PRIMEȘTI DIN PRIETENIE,
O ÎMBRĂȚIȘARE DIN IERTARE,
UNEORI O ÎMBRĂȚIȘARE,
E TOT CE CONTEAZA CAND CREEAZA BUCURIE .
Noi doi
Ne am întâlnit noi
Că să fim amândoi,,
Nimic nu e întâmplător
Nici ce a fost, este și va fi în viitor,
Numai vocea ta
Îmi alină inima,
Viața e că o poezie,
Fiecare ar vrea să știe cum să și o scrie,
Văd zâmbetul pe buze,
Sufletul simte bucurie,
M am îndrăgostit de tine
De la prima întâlnire,
Mi a fost frică să cred în iubire
Dar m am lăsat purtata de destin.
Speranța
Mulțumesc că ești cu mine
Și că mă iubești ,
Aveam nevoie de tine
Și ai apărut de nicăieri ,
Îmi pierdusem orice speranță
Că voi găsi pe cineva ,să mă iubească ,
Așa cum sunt eu, ciudata,
Aveam nevoie de tine, in viața mea ,
Să o faci mai frumoasa ,
Să simt cu adevărat ce e iubirea.
Iubirea
Aștern in poezie
Sentimente de iubire,
De fiecare îmi dai emoție,
Chiar și din depărtare,
Îmi bate inima cu putere,
Dorul pe mine a pus stăpânire.
Doamne,ce mi ai făcut tu mie?
Acum ți as săruta buzele,
Te as ține strâns în brațe,
Ți as da o mângâiere,
Te as alinta in tăcere,
Aștept ziua în care
Nu vei mai pleca de langa mine.