De ce copii, vă certați

    Viața este ca o floare 

Frumoasă,dar trecătoare 

Primăvara înflorește

Toată lumea o iubește 

Albinele o vizitează,

Fluturii pe ea dansează,

    E admirată, mirosită,

Până cade veștejită 

Când dispare frumusețea 

Se-abate pe ea tristețea 

Cand numai e de folos 

Este ca și când n-a fost.

   Că este înlocuită 

De altă floare în loc ieșită.

Așa-i viața trecătoare 

Precum bobocul de floare 

Se grăbește ca să crească 

Fără ca să se gândească 

Să se bucure în tăcere 

Atunci, cât e în putere.

     Viață nu te mai grăbi 

Într-o zi n-o să mai fi.

Timpul vine timpul se petrece 

Ca o adiere trece 

I-a cu el în drumul lui 

Tinerețea omului.

   Eu te-am luat cu împrumut 

Stai cu mine aici mai mult.

Dumnezeu cel sfânt și mare 

Împrumută pe oricare,

Doar că noi o irosim 

Și nu știm s-o prețuim 

   Numai când îmbătrânim 

Nu mai vrem să irosim,

Nici un ceas, nici o minută 

Pentru că viața e scurtă 

Vedem în clepsidra vieții 

Cum nisipul,se tot scurge și dispare 

Ca și roua dimineții 

Uscată de către soare.

          Narcisistul, în a lui viață 

Doar pe el se pune în față 

Dacă un râu azi a gândit 

Mâine l-a și înfăptuit 

Că e cu gura,sau cu fapta

Într-o zi, își v-a lua răsplata.

     Cel ce are suflet hăd 

Numai rele îi vin în gând 

Nu gândește în credință 

Că provoacă suferință,

Celui pe care -l hulește 

Și numai de rău vorbește.

   Pentru că are suflet de tăciune 

Totdeauna primul, doar pe el se pune 

Crede, că el le-ar ști cumva pe toate 

Și fără el,nimic nu se mai poate.

Nu știe, că omul a fost lăsat de Dumnezeu,  

Să facă bine dacă poate, și nu rău.

    Citească în cărțile sfinte 

Și apoi să țină minte 

Că răul ușor se face 

Dar lui Dumnezeu nu-i place 

Și la el îl v-a întoarce.

   Într-un vârf de ciot uscat,

   Șade cucul supărat 

    Că pădurea s-a tăiat

     Ia luat pofta de cântat

    Fără milă au dat jos

     Copac falnic și frumos

      I-au tăiat pe toți de zor

      De-a rămas pământul gol.

      Au tăiat totul la blană 

      Și n-au animalii hrană 

      Și vin urșii în parcare

      Să caute de mâncare

      De au noroc găsesc vreun colț

      Sau primesc în cap un glonț 

      Când pădurea era deasă

      Toate păsările aveau casă 

      El, se strecura ușor și oua în cuibul lor

      Să aibă moștenitor.

      Dar acuma n-are unde,

      Nu-s copaci și nu-s nici frunze

      Și gândește în sinea lui, 

      Sus în vârful ciotului 

      Cât timp doamne, o să treacă?

      Să crească pădurea deasă.

                     Micuța furnicuță ,

       Micuța furnicuță 

Din fire -i tare hărnicuță 

Trudește din zi în noapte pe cărare 

La puișori s-aducă demâncare.

   Găsește un bob și încă unul, iată;

Și încearcă pe amândouă să le ducă deodată.

Pune un bob pe spate,pe altu în gură îl i-a  ,

Căsninduse întruna să ajungă acas la ea .

         Dar drumul este greu și anevoios 

Și întâlnește câte un bolovan lucios 

Cu greu îl urcă până la jumate 

Dar greutatea -i mare și -o trage în jos de spate.

          După mai multe încercări e tare abătută 

Dar mica furnicuță nu se dă bătută,

Trudește întruna până reușește 

S-ajungă acasă la puișorii, pe care îi iubește .

    Frumusețea omului 

Nu stă doar în chipul lui 

Nici în vorba cea mieroasă 

Stă în fapta cea frumoasă.

    Geaba ai chipul frumos 

Dacă sufletu-i hidos 

Nu ai strop de empatie 

Bine,doar ție să-ți fie.

    Dumnezeu când ne-a lăsat 

Toți aveam suflet curat 

Numai că unii pe drum 

Și-au pierdut sufletul bun 

     Au pus în loc răutate 

Și împrăștie nedreptate 

Împrăștie doar venin 

Precum șarpele hain 

   La piept cu dragoste îl crești 

Te mușcă când nici gândești 

Îți lasă în suflet rană 

Care n-o să mai dispară.

Nu mă certa, că te visez ades

Vreu măcar în vis cu tine să vorbesc

săți povestesc de amea durere

Sa ma vindec în placere

Nu mă certa,că te privesc

Cum treci pe altaturi 

Și cam des,,,,,

Încerc să te caut prin mulțime

Dar nu tot timpul te regasesc,

Nu mă certa, că te iubesc!

Dar nu țio spun în fața

Spre tine zbor să îți vorbesc

Dar totuși mă opresc la distanță,

Mi-e dor..ți-aș spune că mi-e dor... tu știi?

Dar bate vântul și-ar duce dorul pe câmpii 

Și tu mi-ai rămas umbra nopților târzii 

Un nume scris pe-un colț de vis...

Mi-e dor...te-aș căuta... nu știu la ce folos

Prăpastia dintre noi nici tot pământul n-o astupă 

Iar pașii tăi au dispărut repede și frumos

Ca ploaia când soarele de vară o usucă...

Mi-e dor... de-al tău parfum de vin... și simt că mor

Că sufletul mi-l cere în continuu

Nu pot să scriu cuvinte... să-l măsor

Știu doar că azi imi bate, un dor ingenuu

O bătrânică ,firavă și mică

Î-și numără pașii în cale

Poate fi orcărui bunică,

E  frumoasă și blândă

Fulgi de zăpadă îi croiesc

Diademă,în părul albit de povară.

Pașii o duc undeva

Cine știe cărui gând

Îi adresează un zâmbet.

E senină și tăcută

Pare a fi fericită.1...

Ah,iubitul meu 

De ai știi cum te aștept sa vi

Fata-ți sa-ți zăresc

Pe muzica inimii tale sa dansez,

Și-n brațele tale sa ma adăpostesc.

Te aștept,dragul meu..

Sa îți simt respirația ușoară

cum adera pe chipul meu rușinat și îmbujorat.

Simtesc dragul meu cum in brațele tale ma topesc.

Văzându-ți chipul de om frumos,

indragostindu-mă de ochii tai negrii sclipitori,arzatori,tenul măsliniu mătăsos,

părul creț și blond.Dar din tot ce ai,

Doar acele buze moi cu o ușoară tenta de roz,ma fac să ma sting de dor!

Ligia.G

   Iartă-mă inima mea 

Că nu ți-am făcut voia.

Inimă nimeni nu știe 

Câte poți să ții în tine,

Multe ofuri ți ascunse 

Și de nimeni nepătrunse.

  Inimă, văd cum te zbați 

Și pe toate tu le rabzi

N-ai curajul să vorbești 

Ce cu mintea tu gândești.

Pe nimeni nu vrei să superi 

Plângi întruna și tot suferi,

Că te-am pus pe locul trei 

Și nu ți-am dat tot ce vrei.

  Inimă,tu ai țipat 

Dar eu , nu te-am ascultat 

Te-ai zbătut și zi și noapte 

Credeai că o să-ți dau dreptate,

Poate nu te-am înțeles 

Sau mi-a fost greu de ales.

  Ți-am pus zid înnălticel 

Nimeni n-a trecut de el.

De mică ți-am închis poarta 

Gândind că asta mi-e soarta 

Nimeni nu a știut să o deschidă 

Și -n brațe, să te cuprindă.

 Bate inimă mai rar 

Te-ai obosit în zadar,

Că eu te-am închis în mine 

Și n-am ascultat de tine .

Dacă n-ai fi tu să-mi uzi

Setea de iubire

M-aș usca tot căutând,

Drumul către tine!

Dacă n-ai fi tu să-mi stingi

Focul ce mă arde,

Sufletu' mi-ar exploda

Și s-ar face noapte!

Dacă n-ai fi tu să-mi zici

Cât iți sunt de dragă,

Aș fi ca un câmp mănat,

Uscat,fără vlagă!

Dacă n-ai fi tu să-mi uzi

Setea de iubire

M-aș usca tot căutând,

Drumul către tine!

Justina Butaroiu