Стихи из этой категории
Fluturii de Elena Farago în portugheză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
As borboletas
Borboletas brancas e vermelhas,
E variegado, lindo,
Eu os pego na rede,
Quando minha mãe me deixa.
Eu os pego em vôo,
Mas eu não os mato;
Mas eu olho para eles,
Que eles são minúsculos,
E lindo, e eu gosto deles,
Mas eu não faço isso
Nenhum dano, de jeito nenhum.
E se eu jogar
Com alguns, eu sei
É bom tê-lo
E todos, da rede,
Eu os ajudo
E voar
De acordo com a vontade deles.
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
ALBINA !ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE
ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE TEI ,
SUNT ATÂT DE MULTE CĂI ,
DAR ALBINA LUCRĂTOARE ,
NU SE PIERDE NICIODATĂ .
UNIVERSUL EI , ȘI-L ȘTIE
FĂRĂ ADRESĂ PE HÂRTIE !...
CHIAR DE PLOUĂ SAU E VÂNT ,
SEARA SE ÎNTOARCE ACASĂ ...
ÎN POIANA CEA FRUMOASĂ !...
o adiere de simfonii albastre/6
berzele și-au regăsit cu bucurie
vechile cuiburi.
pe verandă, calci pe cojoace,
priviți!
sub pălăria Irinucăi,
s-au pitit
doua șopârle obraznice.
Sufletul ploii
Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie…
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.
Poa’ să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă…
Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.
din cartea ilustrată pentru copii:
Copilul și norul - Ștefan Radu Mușat
Fluturii de Elena Farago în portugheză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
As borboletas
Borboletas brancas e vermelhas,
E variegado, lindo,
Eu os pego na rede,
Quando minha mãe me deixa.
Eu os pego em vôo,
Mas eu não os mato;
Mas eu olho para eles,
Que eles são minúsculos,
E lindo, e eu gosto deles,
Mas eu não faço isso
Nenhum dano, de jeito nenhum.
E se eu jogar
Com alguns, eu sei
É bom tê-lo
E todos, da rede,
Eu os ajudo
E voar
De acordo com a vontade deles.
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
ALBINA !ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE
ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE TEI ,
SUNT ATÂT DE MULTE CĂI ,
DAR ALBINA LUCRĂTOARE ,
NU SE PIERDE NICIODATĂ .
UNIVERSUL EI , ȘI-L ȘTIE
FĂRĂ ADRESĂ PE HÂRTIE !...
CHIAR DE PLOUĂ SAU E VÂNT ,
SEARA SE ÎNTOARCE ACASĂ ...
ÎN POIANA CEA FRUMOASĂ !...
o adiere de simfonii albastre/6
berzele și-au regăsit cu bucurie
vechile cuiburi.
pe verandă, calci pe cojoace,
priviți!
sub pălăria Irinucăi,
s-au pitit
doua șopârle obraznice.
Sufletul ploii
Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie…
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.
Poa’ să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă…
Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.
din cartea ilustrată pentru copii:
Copilul și norul - Ștefan Radu Mușat
Другие стихотворения автора
Din adâncul inimii
Dorul mă apasă
Simt că nu îți pasă
Căci dragostea noastră
E ca o piatră
Greu de cărat
Gandindu-mă stau în pat
Reflectez la tot ce am aflat
Dar ce păcat
Că tu ai uitat
Tot ce a fost mai frumos
Când spuneam duios
Te iubesc..
Mie dor de tine,de atâta timp
Lucrurile aș vrea să le schimb
Să nu mai plâng, când te visez
Și mii de scenarii să-mi imaginez
Cum pe ușa tu intri iar
Pentru mine ar fi ca un dar
Cadoul cel mai perfect,
Ești tu , chiar și defect
Incerc din suflet să izbutesc
Pentru ca fără tine, mie greu să trăiesc
Și ai ajuns să-mi fi lună și soare
Chiar nu mi se pare..
Ochii tăi căprui, m-au fermecat
La inimă m-au atacat
Buzele tale moi si fine
Să le tot sărut îmi vine..
Inima ta minunată
Deși nu mai e ca altă dată
O iubesc și o voi iubi..
Din adâncul inimii..
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Scut obosit…
Timpul a venit, când poți să faci ceva,
Dar gândurile-ți zdrobesc orice pas,
Nu vrei să vezi sau ești orbită?
Te-ntrebi dacă sensul e pentru tine,
Sau e doar o iluzie,
ce-ți aparține fără drepturile de autor.
Închide fereastra, frigul te-nconjoară,
Scufundă vinovăția în fundul mării tale,
Închide ochii, dar veghează-n
seară cu ochii întredeschiși.
Trage plapuma, un zid între lumi,
sau o minciună a minții tale?
Desparte emoții, cu pensete și spumi,
Încetează cu filmele de doi bani.
Te-ar durea cu adevărat, adânc,
Sau doar mimezi durerea,
un joc stricat mecanic?
Anxietatea te strânge, ca un laț,
Dar te încălzește până-n suflet.
Inima-ți sufocă,
fugi de-acest spațiu strâmt sub pat?
Mintea-ți fuge, tavanul se prăbușește,
Haosul îți prinde glas în cap,
Poate nu-i atât de rău.
Vrei să scapi,
dar unde te-ascunzi, în noapte?
Luna tânjește după soare,
dar tu după ce tânjești?
Corpul, un trădător, nu-ți mai răspunde,
Îi ceri să facă ceva, el tace, se ascunde.
Îți ceri ție să te salvezi, dar cine te ataca?
Te simți urmărită, de umbre reci,
Ești tu, sau mintea-ți bolnavă,
ce-o creezi acum?
Vrei să spui ceva, dar cuvintele-s dezgolite,
Nu scuză starea, ce-n tine se-nfășoară nici acum.
Privești ușa, ca un prădător în așteptare,
Miroase a lalele roz, cu moarte-n fiecare petală,
Un sfârșit de odihnă, amară și fatală.
Un pachet întreg de esec și esență de vanilie
Pentru ruinele din jurul minții,
Un scut obosit.
Timp
Și așa trec zilele mele:
Uitat în zbor îmi este gândul,
Un gând răzleț ce-și pierde numele
Și-s un suflet ce-și așteaptă rândul
La o viață
Monotonă,
Chinuită
Și absentă
Cu puterea unei vrăji
În al vieții ritm turbat
Îmi continui mersul lent
Reamintind
În gând
Cadența picăturilor de lacrimi,
Ce se prelingeau din inimile
Adânc străpunse de iubire
Patimă și durere,
Răcoare și ardoare,
Obsesie și lăsare.
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
Drum spre viața
Unde sunt, ce se întâmplă cu mine,
Mă salută, vino la mine,
Nu mai pot să trag,
Durerea mă ucide, ochii plini de sânge.
Drumul meu, găsește-mă, sunt în închisoare,
Cețea mă înconjoară, inima nu mai rezistă,
Ace în tot corpul meu,
Sângele curge, spre libertatea mea.
Floarea și-a oprit stelele în fața norocului,
Viața gri m-a ajuns,
Deschide-mi ochii, plâng,
Valea stejarului negru m-a găsit.
Fundătura din mine e închisă, găsește cheia,
Eliberează-mă de mine însămi, dă-mi libertatea simțurilor.
Cuțitele mă taie, prin venele ascuțite,
Am căzut, disperarea mă omoară,
Minciuni și ură mă înconjoară, unde e realitatea?
Când noaptea, când ziua, spune-mi,
Sunt eu în vis? Trezește-mă, nu mai pot,
Încercările cu săbiile dinăuntrul meu,
Trezirea, dă-mi viață din nou.
Te lupți, trebuie să lupți,
Împrează și sufletul va fi liber.
Copilăria ucisă în copil,
Capitolul nou al cărților îngăduite,
Mângâierea puterilor întunecate.
Mamă, trezește-mă, sunt în întuneric,
Drumul îmi arată calea,
Astralul a capturat cuvintele mele,
Ca soarele, razele nocturne,
Copilul plânge, plânge,
Durerea mamei, simțurile în întuneric,
Natura cuvintelor acestea,
Universul gândurilor mele,
Trezește-mi copilăria,
Copilul în brațele mamei,
Sunt aici, găsește-mă,
Prăpastia e plină de cuvinte și durere,
Ruptura, ieși la lumină,
Sunt aici, floarea albă a culorilor,
Partea nouă a vieții
Din adâncul inimii
Dorul mă apasă
Simt că nu îți pasă
Căci dragostea noastră
E ca o piatră
Greu de cărat
Gandindu-mă stau în pat
Reflectez la tot ce am aflat
Dar ce păcat
Că tu ai uitat
Tot ce a fost mai frumos
Când spuneam duios
Te iubesc..
Mie dor de tine,de atâta timp
Lucrurile aș vrea să le schimb
Să nu mai plâng, când te visez
Și mii de scenarii să-mi imaginez
Cum pe ușa tu intri iar
Pentru mine ar fi ca un dar
Cadoul cel mai perfect,
Ești tu , chiar și defect
Incerc din suflet să izbutesc
Pentru ca fără tine, mie greu să trăiesc
Și ai ajuns să-mi fi lună și soare
Chiar nu mi se pare..
Ochii tăi căprui, m-au fermecat
La inimă m-au atacat
Buzele tale moi si fine
Să le tot sărut îmi vine..
Inima ta minunată
Deși nu mai e ca altă dată
O iubesc și o voi iubi..
Din adâncul inimii..
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Scut obosit…
Timpul a venit, când poți să faci ceva,
Dar gândurile-ți zdrobesc orice pas,
Nu vrei să vezi sau ești orbită?
Te-ntrebi dacă sensul e pentru tine,
Sau e doar o iluzie,
ce-ți aparține fără drepturile de autor.
Închide fereastra, frigul te-nconjoară,
Scufundă vinovăția în fundul mării tale,
Închide ochii, dar veghează-n
seară cu ochii întredeschiși.
Trage plapuma, un zid între lumi,
sau o minciună a minții tale?
Desparte emoții, cu pensete și spumi,
Încetează cu filmele de doi bani.
Te-ar durea cu adevărat, adânc,
Sau doar mimezi durerea,
un joc stricat mecanic?
Anxietatea te strânge, ca un laț,
Dar te încălzește până-n suflet.
Inima-ți sufocă,
fugi de-acest spațiu strâmt sub pat?
Mintea-ți fuge, tavanul se prăbușește,
Haosul îți prinde glas în cap,
Poate nu-i atât de rău.
Vrei să scapi,
dar unde te-ascunzi, în noapte?
Luna tânjește după soare,
dar tu după ce tânjești?
Corpul, un trădător, nu-ți mai răspunde,
Îi ceri să facă ceva, el tace, se ascunde.
Îți ceri ție să te salvezi, dar cine te ataca?
Te simți urmărită, de umbre reci,
Ești tu, sau mintea-ți bolnavă,
ce-o creezi acum?
Vrei să spui ceva, dar cuvintele-s dezgolite,
Nu scuză starea, ce-n tine se-nfășoară nici acum.
Privești ușa, ca un prădător în așteptare,
Miroase a lalele roz, cu moarte-n fiecare petală,
Un sfârșit de odihnă, amară și fatală.
Un pachet întreg de esec și esență de vanilie
Pentru ruinele din jurul minții,
Un scut obosit.
Timp
Și așa trec zilele mele:
Uitat în zbor îmi este gândul,
Un gând răzleț ce-și pierde numele
Și-s un suflet ce-și așteaptă rândul
La o viață
Monotonă,
Chinuită
Și absentă
Cu puterea unei vrăji
În al vieții ritm turbat
Îmi continui mersul lent
Reamintind
În gând
Cadența picăturilor de lacrimi,
Ce se prelingeau din inimile
Adânc străpunse de iubire
Patimă și durere,
Răcoare și ardoare,
Obsesie și lăsare.
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
Drum spre viața
Unde sunt, ce se întâmplă cu mine,
Mă salută, vino la mine,
Nu mai pot să trag,
Durerea mă ucide, ochii plini de sânge.
Drumul meu, găsește-mă, sunt în închisoare,
Cețea mă înconjoară, inima nu mai rezistă,
Ace în tot corpul meu,
Sângele curge, spre libertatea mea.
Floarea și-a oprit stelele în fața norocului,
Viața gri m-a ajuns,
Deschide-mi ochii, plâng,
Valea stejarului negru m-a găsit.
Fundătura din mine e închisă, găsește cheia,
Eliberează-mă de mine însămi, dă-mi libertatea simțurilor.
Cuțitele mă taie, prin venele ascuțite,
Am căzut, disperarea mă omoară,
Minciuni și ură mă înconjoară, unde e realitatea?
Când noaptea, când ziua, spune-mi,
Sunt eu în vis? Trezește-mă, nu mai pot,
Încercările cu săbiile dinăuntrul meu,
Trezirea, dă-mi viață din nou.
Te lupți, trebuie să lupți,
Împrează și sufletul va fi liber.
Copilăria ucisă în copil,
Capitolul nou al cărților îngăduite,
Mângâierea puterilor întunecate.
Mamă, trezește-mă, sunt în întuneric,
Drumul îmi arată calea,
Astralul a capturat cuvintele mele,
Ca soarele, razele nocturne,
Copilul plânge, plânge,
Durerea mamei, simțurile în întuneric,
Natura cuvintelor acestea,
Universul gândurilor mele,
Trezește-mi copilăria,
Copilul în brațele mamei,
Sunt aici, găsește-mă,
Prăpastia e plină de cuvinte și durere,
Ruptura, ieși la lumină,
Sunt aici, floarea albă a culorilor,
Partea nouă a vieții