Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
Стихи из этой категории
Camelia
A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
şi încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roşu.
Mai văzu aşa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu’ -
ea făcea căsuţe-n şir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nţepă pe negândite într-un mugure de spin…
Vai, ce chin ! -
îşi zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse aşa tare firul greu de mărăcine.
Pe o frunză de cleştar un gândac abia-şi ridică
silueta de cărbune,
o furnică
se opri ca să-şi şteargă fruntea udă, ochii tulburi de tăciune.
Soarele adânc se scaldă într-o tufă violetă;
ce e drept e prea măruntă,
dar din fire e cochetă.
Se ridică în lucire evantaiele de nalbă,
rochii roşii de zorele
rotesc salbă peste iarbă.
Ca o floare printre ele,
fata-şi potriveşte gheata. Visătoare, ea întreabă:
- Ce floare e asta, mamă ?
Am trecut şi ieri pe aici, însă n-am băgat de seamă.
- E camelia mea albă…
- Dar Camelia sunt eu… Cum să fiu eu, mamă, floare ?!
N-am nici frunze,
n-am petale.
Şi trecu prin alte rânduri,
coborâtă printre gânduri…
Ceasul bate miezu-nopţii şi Camelia tresare,
respirând adânc - visează
cum furtuna s-a iscat
şi din soare
smulse o rază;
ciorile înfruntă cerul.
Câte flori avea cu dânsa,
vântul îi goli panerul.
Dar cum mama era trează,
îi cuprinse fruntea albă şi în gânduri se ruga,
visul nopţii i-l veghea să nu-i frângă ramura
vântul cel întunecat ce din basme a scăpat.
Telegarul cât o stâncă,
fruntea naltă îi asudă;
numai sta cât să audă,
că în noaptea cea adâncă
zmeul este la hotar.
Şi porni ca să-l adune sub copitele-i de jar.
- Nalţă-te de zor spre stele,
urcând podul de aramă !...
Păzitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc;
praf şi pulbere s-alege de necazuri şi de rele.
Mama-n şoaptă o îndemnă:
- Urcă, fata mea, mai urcă până treci de nouă stele,
unde e copilărie, unde îngerii adie
lirele în cântecele...
Dar deodată-n sânul nopţii se ivi palat de soare.
Şi vibrând în cântec vine o ileană-cosânzeană
cu năframă de cicoare
şi condurii de sulfină:
- Hai, copilă, şi te prinde de o rază de lumină !
Oi ruga un şir de fluturi
visul negru să ţi-l spele.
Nemurirea să te cânte,
floare mândră a nopţii mele…
din cartea ilustrată pentru copii, Copilul și norul -
Ștefan Radu Mușat
MOS GRACIUN
Mos Craciun,din tara lui,
Tara si a renului,
Impreuna se gandesc,
La darurile ce ingramadesc.
Pe o sanie cu talpi late,
Cu loitrele indreptate,
Catre luna ,catre stele,
Catre casele si visele,
Copiilor din departari,
Care asteapta ganditori,
Cu ochi pe ferestre,
Sa apara dupa creste,
Mosul cu sania lui,
In urma renului,
Plina cu daruri multe,
Pentru copii de la munte.
Pentru copiii de la campie,
Care asteapta o sanie,
Sa intre in satul lor,
Pe drumul,talangilor.
Îngerul meu mic
Tată de copil,
Un înger într-un trup mic și fragil.
În ochii tăi, lumina se aprinde,
Iar sufletul meu de iubire se umple.
Te privesc cum crești și te dezvolți,
Cu fiecare zi, cu fiecare pas.
Mâna ta mică mă ține strâns,
Și simt că nimic nu ne poate despărți.
Îți aud râsul ca o melodie dulce,
Ce-mi aduce bucurie în inimă.
Ești comoara mea cea mai de preț,
Și pentru tine aș face orice sacrificiu.
Tatăl tău sunt și mereu voi fi,
Ghidându-te pe drumul vieții tale.
Te voi învăța să fii curajos și bun,
Să ai încredere în tine și să zbori spre stele.
La dentist
La dentist, îmi este frică,
E o problemă mititică,
Uneori e dureros,
Dințișorul, îi furios.
Autor: Nicoleta Postovan
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
DORINȚA MEA
Carei locul minunat ,
Care este lăudat,
Este locul sfânt anume ...
Iubit pe pământ de lume.
Este locul ce-mi doresc ,
Cu ISUS să mă-ntalnesc.
Este o dorință a mea ,
Doamne fie voia ta.
Camelia
A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
şi încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roşu.
Mai văzu aşa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu’ -
ea făcea căsuţe-n şir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nţepă pe negândite într-un mugure de spin…
Vai, ce chin ! -
îşi zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse aşa tare firul greu de mărăcine.
Pe o frunză de cleştar un gândac abia-şi ridică
silueta de cărbune,
o furnică
se opri ca să-şi şteargă fruntea udă, ochii tulburi de tăciune.
Soarele adânc se scaldă într-o tufă violetă;
ce e drept e prea măruntă,
dar din fire e cochetă.
Se ridică în lucire evantaiele de nalbă,
rochii roşii de zorele
rotesc salbă peste iarbă.
Ca o floare printre ele,
fata-şi potriveşte gheata. Visătoare, ea întreabă:
- Ce floare e asta, mamă ?
Am trecut şi ieri pe aici, însă n-am băgat de seamă.
- E camelia mea albă…
- Dar Camelia sunt eu… Cum să fiu eu, mamă, floare ?!
N-am nici frunze,
n-am petale.
Şi trecu prin alte rânduri,
coborâtă printre gânduri…
Ceasul bate miezu-nopţii şi Camelia tresare,
respirând adânc - visează
cum furtuna s-a iscat
şi din soare
smulse o rază;
ciorile înfruntă cerul.
Câte flori avea cu dânsa,
vântul îi goli panerul.
Dar cum mama era trează,
îi cuprinse fruntea albă şi în gânduri se ruga,
visul nopţii i-l veghea să nu-i frângă ramura
vântul cel întunecat ce din basme a scăpat.
Telegarul cât o stâncă,
fruntea naltă îi asudă;
numai sta cât să audă,
că în noaptea cea adâncă
zmeul este la hotar.
Şi porni ca să-l adune sub copitele-i de jar.
- Nalţă-te de zor spre stele,
urcând podul de aramă !...
Păzitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc;
praf şi pulbere s-alege de necazuri şi de rele.
Mama-n şoaptă o îndemnă:
- Urcă, fata mea, mai urcă până treci de nouă stele,
unde e copilărie, unde îngerii adie
lirele în cântecele...
Dar deodată-n sânul nopţii se ivi palat de soare.
Şi vibrând în cântec vine o ileană-cosânzeană
cu năframă de cicoare
şi condurii de sulfină:
- Hai, copilă, şi te prinde de o rază de lumină !
Oi ruga un şir de fluturi
visul negru să ţi-l spele.
Nemurirea să te cânte,
floare mândră a nopţii mele…
din cartea ilustrată pentru copii, Copilul și norul -
Ștefan Radu Mușat
MOS GRACIUN
Mos Craciun,din tara lui,
Tara si a renului,
Impreuna se gandesc,
La darurile ce ingramadesc.
Pe o sanie cu talpi late,
Cu loitrele indreptate,
Catre luna ,catre stele,
Catre casele si visele,
Copiilor din departari,
Care asteapta ganditori,
Cu ochi pe ferestre,
Sa apara dupa creste,
Mosul cu sania lui,
In urma renului,
Plina cu daruri multe,
Pentru copii de la munte.
Pentru copiii de la campie,
Care asteapta o sanie,
Sa intre in satul lor,
Pe drumul,talangilor.
Îngerul meu mic
Tată de copil,
Un înger într-un trup mic și fragil.
În ochii tăi, lumina se aprinde,
Iar sufletul meu de iubire se umple.
Te privesc cum crești și te dezvolți,
Cu fiecare zi, cu fiecare pas.
Mâna ta mică mă ține strâns,
Și simt că nimic nu ne poate despărți.
Îți aud râsul ca o melodie dulce,
Ce-mi aduce bucurie în inimă.
Ești comoara mea cea mai de preț,
Și pentru tine aș face orice sacrificiu.
Tatăl tău sunt și mereu voi fi,
Ghidându-te pe drumul vieții tale.
Te voi învăța să fii curajos și bun,
Să ai încredere în tine și să zbori spre stele.
La dentist
La dentist, îmi este frică,
E o problemă mititică,
Uneori e dureros,
Dințișorul, îi furios.
Autor: Nicoleta Postovan
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
DORINȚA MEA
Carei locul minunat ,
Care este lăudat,
Este locul sfânt anume ...
Iubit pe pământ de lume.
Este locul ce-mi doresc ,
Cu ISUS să mă-ntalnesc.
Este o dorință a mea ,
Doamne fie voia ta.
Другие стихотворения автора
În Căutarea Moșului
Sub clar de lună, în noapte senină,
Fulgii de nea dansând în lumină,
Întrebăm cu dor în inimă,
Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?
Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,
Peste case a apărut o bizară ceață,
Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.
Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,
Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!
În Căutarea Moșului
Sub clar de lună, în noapte senină,
Fulgii de nea dansând în lumină,
Întrebăm cu dor în inimă,
Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?
Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,
Peste case a apărut o bizară ceață,
Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.
Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,
Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
În Căutarea Moșului
Sub clar de lună, în noapte senină,
Fulgii de nea dansând în lumină,
Întrebăm cu dor în inimă,
Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?
Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,
Peste case a apărut o bizară ceață,
Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.
Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,
Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!
În Căutarea Moșului
Sub clar de lună, în noapte senină,
Fulgii de nea dansând în lumină,
Întrebăm cu dor în inimă,
Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?
Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,
Peste case a apărut o bizară ceață,
Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.
Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,
Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?
În Căutarea Moșului
Sub clar de lună, în noapte senină,
Fulgii de nea dansând în lumină,
Întrebăm cu dor în inimă,
Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?
Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,
Peste case a apărut o bizară ceață,
Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.
Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,
Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!
În Căutarea Moșului
Sub clar de lună, în noapte senină,
Fulgii de nea dansând în lumină,
Întrebăm cu dor în inimă,
Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?
Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,
Peste case a apărut o bizară ceață,
Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.
Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,
Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!
Așteptarea Moșului
În seara de Ajun, sub cerul înstelat,
Cu entuziasm și fericire, copilașii au așteptat.
Luminile au început să se stingă ușor,
Unde ești, Moș Crăciun, cu darurile tale de aur?
În așteptarea ta, Moșule, lumea se oprește în loc.
În sufletele noastre se aprinde un foc.
Sperând să fie sania încărcată,
Unde ești, Moș Crăciun, cu promisiunea ta onorată?
Colidele răsună prin văile ninse,
Sufletele așteaptă sub lumina felinarelor aprinse.
În casă se simte miros de cozonaci calzi,
Unde ești, Moș Crăciun, cu magia ta învăluitoare?