30 de Poezii Creștine Inspiraționale

PARTEA I — 10 Poezii Inspiraționale pentru Femei

1. Femeia cu Credință

Femeie, nu uita niciodată

Cât de prețios este sufletul tău,

Nu frumusețea care trece

Îți dă adevărata valoare.

În inima care se roagă,

În mâna care știe să ajute,

În lacrima care se transformă-n speranță,

Se ascunde o frumusețe nevăzută.

Mergi înainte cu Dumnezeu,

Chiar dacă drumul este greu,

Căci Domnul vede lupta ta

Și cunoaște sufletul tău.

2. Fiică a Luminii

Fiică a luminii, nu te teme

De ziua care stă să vină,

Dumnezeu aprinde în suflet

O candelă plină de lumină.

Nu lăsa lumea să-ți spună

Că nu ești destul de puternică,

Căci prin credință și iubire

Inima poate deveni puternică.

Ridică privirea către cer

Și păstrează pacea în tine,

Căci Dumnezeu merge înaintea ta

Și poate transforma totul în bine.

3. Puterea unei Inimi Blânde

Nu întotdeauna cel mai puternic

Este cel care vorbește tare,

Uneori puterea se ascunde

În răbdare și în iertare.

O inimă blândă nu este slabă,

Ci poartă o tainică putere,

Ea poate aduce pacea

Acolo unde lumea cere durere.

Femeie, păstrează-ți bunătatea,

Dar mergi cu fruntea sus,

Căci Dumnezeu vede frumusețea

Sufletului care I-a fost supus.

4. Nu-ți Pierde Speranța

Vor fi zile în care vei plânge,

Și zile în care vei obosi,

Dar nu lăsa o clipă grea

Să-ți spună că nu mai poți trăi.

Dumnezeu cunoaște lacrima

Pe care nimeni n-a văzut-o,

Și poate aduce vindecare

Inimii care a suferit.

Nu-ți pierde speranța, femeie,

După iarnă vine primăvara,

Iar după o noapte întunecată

Dumnezeu poate trimite iar lumina.

5. Frumusețea Sufletului

Nu oglinda îți spune întreaga poveste,

Nici lumea nu îți cunoaște valoarea,

Căci adevărata frumusețe crește

Acolo unde locuiește iubirea.

Un suflet care iartă și ajută,

O inimă care știe să se roage,

Strălucesc mai mult decât aurul

Și decât toate lucrurile care trec.

Păstrează-ți sufletul aproape de Dumnezeu

Și lasă iubirea să-ți fie podoabă,

Căci ceea ce este zidit în inimă

Rămâne atunci când timpul se grăbește.

6. Dumnezeu Îți Cunoaște Drumul

Poate nu știi unde te conduce

Drumul vieții tale astăzi,

Dar Dumnezeu vede cărarea

Chiar și atunci când tu nu o vezi.

Încredințează-I grijile tale

Și mergi înainte pas cu pas,

Nu trebuie să cunoști tot viitorul,

Ci să ai credință pentru ceasul de acum.

Dumnezeu nu uită niciun suflet

Care Îl caută cu sinceritate,

Iar iubirea Lui poate deveni

Puterea ta în fiecare zi.

7. Ridică-te, Femeie

Ridică-te, femeie, când ai căzut,

Nu lăsa trecutul să-ți spună cine ești,

Cu Dumnezeu există întotdeauna

O cale nouă pe care să pornești.

Nu ești definită de greșeli,

Nici de cuvintele care te-au rănit,

Ești un suflet chemat la lumină,

Un om pentru care Hristos a iubit.

Ridică-te cu nădejde în inimă,

Și lasă trecutul în mâna Domnului,

Căci înaintea ta se poate deschide

Un drum nou, sub lumina Cerului.

8. Floarea Credinței

Ca o floare care crește

Chiar și după ploi și vânt,

Așa poate înflori sufletul

Care își pune nădejdea în Cel Sfânt.

Nu toate zilele sunt senine,

Dar rădăcinile pot deveni mai tari,

Atunci când credința este adâncă

Și inima se roagă în tăcere.

Înflorește acolo unde Dumnezeu

Te cheamă să aduci iubire,

Și lasă parfumul bunătății

Să devină o binecuvântare.

9. O Coroană Nevăzută

Nu căuta mereu coroane de aur,

Nici laude care se risipesc,

Căci Dumnezeu vede în taină

Binele pe care îl dăruiești.

Fiecare lacrimă de iubire,

Fiecare faptă bună făcută,

Poate deveni înaintea Cerului

O comoară nevăzută.

Poartă cu demnitate credința,

Cu smerenie și inimă curată,

Căci cea mai frumoasă coroană

Este o viață trăită cu iubire adevărată.

10. Mergi Înainte cu Dumnezeu

Femeie, mergi înainte cu pace,

Nu te opri din cauza fricii,

Dumnezeu poate deschide porți

Acolo unde nu vezi ieșire.

Poate drumul este lung,

Poate uneori vei obosi,

Dar mâna Domnului te susține

Și îți dă putere în fiecare zi.

Păstrează-ți credința și zâmbește,

Privește spre cer cu dor,

Căci Dumnezeu poate face din viața ta

O poveste plină de lumină și speranță.

✝️ PARTEA A II-A — 20 de Poezii Creștine Inspiraționale

11. Dumnezeu Este Refugiul Meu

Când lumea devine furtunoasă

Și sufletul caută un liman,

Îmi ridic privirea către Cer

Și chem numele Tău în gând.

Tu ești refugiul meu, Doamne,

În zilele de încercare,

Stânca pe care pot rămâne

Când se ridică valul mare.

Nu mă tem, căci nu merg singur,

Tu cunoști drumul meu întreg,

Și chiar atunci când nu înțeleg,

Aleg în Tine să mă încred.

12. Un Nou Început

Nu există noapte atât de lungă

Încât să nu vină dimineața,

Nu există inimă atât de rănită

Încât să nu poată găsi speranța.

Dumnezeu ne dă o nouă zi,

O nouă șansă să iubim,

Să cerem iertare, să iertăm

Și mai aproape de El să fim.

Nu rămâne prizonierul trecutului,

Ridică-te și mergi din nou,

Căci harul lui Dumnezeu poate face

Dintr-o inimă frântă un suflet nou.

13. Când Te Roagă Inima

Când nu mai găsești cuvinte

Și sufletul tău este obosit,

Lasă inima să se roage

Înaintea Celui Preaiubit.

Dumnezeu înțelege tăcerea,

Înțelege lacrima ce cade,

Și ascultă suspinul ascuns

Pe care nimeni nu îl poate auzi.

Nu ai nevoie de multe cuvinte,

Spune doar: „Doamne, sunt aici”,

Iar rugăciunea sinceră

Poate deschide cerul din adânc.

14. Mâine Va Fi Lumină

Poate astăzi cerul este înnorat

Și drumul pare prea greu,

Dar nu uita: dincolo de nori

Strălucește mereu Dumnezeu.

Mâine poate vei vedea răspunsul

Pentru care astăzi te rogi,

Până atunci, păstrează credința

Și nu renunța când ești în nevoi.

Fiecare noapte are un sfârșit,

Fiecare iarnă o primăvară,

Iar Dumnezeu poate trimite lumină

Chiar și în cea mai grea seară.

15. Harul lui Dumnezeu

Nu pot număra toate darurile

Pe care le-am primit în viața mea,

Dar știu că harul lui Dumnezeu

M-a ridicat de fiecare dată.

Când am căzut, mi-a dat putere,

Când am plâns, mi-a dat alinare,

Când m-am pierdut, mi-a aprins

O lumină pe a mea cărare.

Harul nu se câștigă prin mândrie,

Ci se primește cu inimă smerită,

Ca o ploaie peste pământul uscat,

Ca o speranță mereu dăruită.

16. Păstrează Candela Aprinsă

Păstrează candela credinței

Aprinsă în sufletul tău,

Nu o lăsa stinsă de teamă

Sau de grijile vieții mereu.

Hrănește-o cu rugăciune,

Cu iubire și cu adevăr,

Ca atunci când noaptea se lasă

Să ai lumină pe drum.

Căci Dumnezeu vede candela

Pe care o păstrezi în taină,

Și lumina unei inimi credincioase

Nu se pierde în noaptea străină.

17. Iubirea Nu Cade Niciodată

Pot trece anotimpurile,

Se pot schimba multe în lume,

Dar iubirea adevărată rămâne

Ca o lumină ce poartă un nume.

Iubirea lui Dumnezeu nu obosește,

Nu pleacă atunci când greșim,

Ci ne cheamă iar la lumină

Și ne învață cum să iubim.

Iubește și tu pe aproapele tău,

Ajută fără să ceri răsplată,

Căci o inimă plină de iubire

Este o inimă binecuvântată.

18. În Tăcerea Rugăciunii

În tăcerea unei camere,

Când lumea întreagă a adormit,

Sufletul poate vorbi cu Dumnezeu

Mai sincer decât a vorbit.

Nu există ziduri între Cer

Și inima care se roagă,

Căci Dumnezeu ascultă glasul

Celui care Îl cheamă cu dragoste.

În liniștea rugăciunii găsești

O pace pe care lumea n-o dă,

O putere care nu se vede,

Dar care te poate ajuta.

19. Crucea Îmi Arată Drumul

Privesc spre Crucea lui Hristos

Și văd iubire și iertare,

Văd un Dumnezeu Care ne-a iubit

Până la capăt, fără încetare.

Când drumul meu devine greu,

Îmi amintesc de Golgota,

Și înțeleg că după suferință

Poate veni și biruința.

Crucea nu este sfârșitul drumului,

Ci semnul unei mari iubiri,

Căci după moartea Mântuitorului

A răsărit lumina Învierii.

20. Nu Te Opri din Rugăciune

Roagă-te când ești fericit,

Roagă-te când inima te doare,

Roagă-te când ai răspunsuri

Și când ai întrebări fără număr.

Rugăciunea nu este doar cerere,

Ci și mulțumire și iubire,

Este drumul inimii către Dumnezeu

Și izvorul unei noi puteri.

Nu te opri din rugăciune,

Chiar când răspunsul întârzie,

Căci Dumnezeu lucrează uneori

În feluri pe care nu le vezi.

21. Calea Bunătății

Nu ai nevoie de bogății

Ca să aduci lumină în lume,

O inimă bună poate deveni

O rază care poartă un nume.

Alege să ajuți, să ierți,

Să ridici pe cel căzut,

Căci în fiecare om pe care-l întâlnești

Poți lăsa un bine nevăzut.

Mergi pe calea bunătății,

Chiar dacă uneori este greu,

Căci fiecare pas făcut cu iubire

Te apropie de Dumnezeu.

22. După Lacrimi

După lacrimi poate veni zâmbetul,

După durere poate veni pacea,

Dumnezeu nu uită niciodată

Inima care Își pune în El nădejdea.

Poate nu înțelegem toate drumurile

Și nici toate încercările vieții,

Dar putem merge înainte cu credință

Sub ocrotirea bunătății.

Nu lăsa lacrimile să-ți fure

Toată frumusețea unei zile,

Căci Dumnezeu poate transforma

Durerea în noi puteri și în minuni.

23. Credința Mută Munții

Nu întotdeauna munții se mută

Din fața drumului nostru,

Uneori Dumnezeu ne dă putere

Să urcăm până pe vârful lor.

Credința nu înseamnă o viață

Fără încercări și fără durere,

Ci puterea de a merge înainte

Cu Dumnezeu drept sprijin și putere.

Privește muntele și spune:

„Cu Dumnezeu nu sunt singur!”,

Apoi fă un pas după altul

Și vei vedea cât de departe poți ajunge.

24. O Rază de Speranță

O singură rază de lumină

Poate risipi noaptea grea,

O singură rugăciune sinceră

Poate ridica inima ta.

Nu disprețui lucrurile mici,

Un pas, un cuvânt, o faptă bună,

Căci Dumnezeu poate face din puțin

O lumină pentru lumea întreagă.

Ține speranța în suflet,

Ca pe o comoară prețioasă,

Și lasă credința să-ți lumineze

Fiecare zi și fiecare casă.

25. Dumnezeu Este Aproape

Nu trebuie să urci pe munți înalți

Ca să-L găsești pe Dumnezeu,

El este aproape de inima

Care Îl cheamă în sufletul său.

Este aproape când te rogi,

Când ierți și când ajuți,

Când alegi să faci binele

Și să ridici pe cei căzuți.

Oriunde mergi, nu uita

Că Dumnezeu poate fi aproape,

Iar o inimă care Îl caută

Găsește lumină chiar și în noapte.

26. Viața Este un Dar

Viața este un dar primit

Pe care nu trebuie să-l risipim,

Să iubim, să sperăm, să ajutăm

Și în pace să trăim.

Nu știm câte zile ne sunt date,

De aceea să nu amânăm

Cuvântul bun și iertarea

Pe care astăzi le putem da.

Mulțumește pentru dimineață,

Pentru pâinea de pe masă,

Pentru oamenii dragi din viața ta

Și pentru Dumnezeu, Care nu ne lasă.

27. Când Dumnezeu Îți Deschide Drumul

Uneori o ușă se închide

Și inima se umple de întrebări,

Dar poate Dumnezeu pregătește

Un drum spre alte depărtări.

Nu te teme de schimbare,

Nu te teme de un început,

Căci uneori trebuie să pleci

Ca să descoperi ce ai pierdut.

Încredințează-ți pașii Domnului

Și mergi înainte cu speranță,

Căci El poate transforma o încercare

Într-o nouă binecuvântare.

28. Cântecul Recunoștinței

Îți mulțumesc, Doamne, pentru soare,

Pentru ploaie și pentru pâine,

Pentru ziua pe care o trăiesc

Și pentru speranța zilei de mâine.

Îți mulțumesc pentru fiecare om

Care mi-a fost alături la nevoie,

Pentru lecțiile grele ale vieții

Care m-au învățat să merg înainte.

Când inima știe să mulțumească,

Chiar și puținul devine bogăție,

Iar fiecare zi se transformă

Într-un cântec plin de bucurie.

29. Hristos, Lumina Mea

Când nu mai știu unde să merg,

Hristos, fii Lumina mea,

Când drumul pare fără sfârșit,

Fii călăuza inimii mele.

Tu ai biruit întunericul,

Tu ai adus speranță în lume,

Și sufletul care Te urmează

Nu se pierde, ci găsește drumul.

Rămâi cu mine, Doamne Iisuse,

În fiecare zi și fiecare noapte,

Și ajută-mă să duc lumina Ta

Acolo unde alții caută speranță.

30. Mergem Spre Lumină

Suntem călători prin această lume,

Cu bucurii și cu încercări,

Dar fiecare zi ne poate apropia

De Dumnezeu și de ceruri.

Să nu ne pierdem speranța

Atunci când drumul este greu,

Căci la capătul fiecărei furtuni

Poate răsări lumina lui Dumnezeu.

Să mergem înainte cu iubire,

Cu credință și cu pace în suflet,

Și să ne ajutăm unii pe alții

Pe drumul către Cel Preasfânt.

O, Mamă, de-aș putea să mai stau cu tine încă o dată... De-aș putea să mai aud glasul tău, să îți văd chipul și să îți spun cât de mult însemni pentru mine. Sunt atâtea lucruri pe care aș fi vrut să ți le spun și atâtea clipe pe care aș fi vrut să le mai trăim împreună.

O, Mamă, de ce ai plecat? De ce m-ai lăsat singur cu această durere în suflet? Uneori, inima mea caută răspunsuri, dar nu găsește decât lacrimi și dor. Îmi este greu să înțeleg de ce viața ne desparte de cei pe care îi iubim. Dar sper și mă rog ca tu să fii într-un loc mai bun, într-un loc de pace, unde nu există durere, lacrimi sau suferință.

Mergi în pace, Mamă. Dumnezeu să îți dea odihnă și liniște. Iar eu voi păstra amintirea ta în inima mea atât timp cât voi trăi. O, Mamă, de-ai fi mai stat cu noi puțin, de-am mai fi avut timp să vorbim, să râdem și să fim împreună. Dar timpul pe care Dumnezeu ni-l dă este uneori un mare mister, iar omul nu poate înțelege toate căile Lui.

Mamă, iartă-mă pentru toate greșelile pe care le-am făcut față de tine. Iartă-mă pentru cuvintele pe care poate nu ar fi trebuit să le spun, pentru momentele în care nu am știut să îți arăt destul cât de mult te iubesc și pentru toate clipele în care aș fi putut să fiu mai bun. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș încerca să prețuiesc fiecare clipă petrecută alături de tine.

Acum însă, nu pot decât să mă rog. Am să mă rog la Dumnezeu neîncetat, ca El să îți poarte sufletul în pace și să îmi dea și mie puterea de a merge mai departe. Numai Dumnezeu poate să dea pace sufletului meu și liniște inimii mele. Când oamenii nu pot alina durerea, Dumnezeu rămâne aproape. Când lacrimile curg și cuvintele nu mai sunt de ajuns, Dumnezeu cunoaște durerea inimii.

Inima mea este în bucăți, Mamă. Uneori simt că o parte din mine a plecat odată cu tine. Dar cred că Dumnezeu, în iubirea și mila Sa, poate să vindece ceea ce pare de nevindecat. El poate să îmi dea o inimă nouă, o inimă care să poată purta durerea fără să își piardă speranța. Poate că rănile nu vor dispărea niciodată complet, pentru că iubirea lasă în urmă dor, dar Dumnezeu poate transforma lacrimile în rugăciune și durerea în speranță.

Mamă, nu te voi uita niciodată. Vei rămâne mereu în sufletul meu, în amintirile mele și în rugăciunile mele. Dragostea adevărată nu dispare atunci când nu mai putem vedea pe cineva. Ea rămâne vie în inimă.

Mă voi ruga lui Dumnezeu să îmi dea putere și să mă ajute să găsesc liniștea pe care o caut. Și, chiar dacă astăzi plâng și sufletul meu este greu, sper că într-o zi Dumnezeu va șterge lacrimile mele și va aduce pace în inima mea.

Mergi în pace, Mamă. Dumnezeu să te ocrotească și să îți dea odihnă. Iar eu voi continua să mă rog, să sper și să cred că iubirea nu se termină odată cu despărțirea.

O, Mamă, de-aș mai putea sta cu tine măcar o clipă... să îți spun încă o dată: Te iubesc. Și îmi este dor de tine.                                                   Această poezie este un omagiu plin de iubire, dor și durere al lui Ionuț pentru mama sa plecată dintre cei dragi. Ionuț își exprimă suferința și dorința de a mai putea sta încă o dată alături de mama lui, de a-i auzi glasul și de a-i spune cât de mult o iubește.

În cuvintele lui Ionuț se află și o rugăminte de iertare pentru toate greșelile pe care crede că le-a făcut față de mama sa. Durerea lui este mare, iar inima lui pare zdrobită de despărțire. Totuși, el își pune toată speranța în Dumnezeu, crezând că numai Dumnezeu îi poate da pace sufletului și liniște inimii.

Ionuț se roagă neîncetat și speră că mama lui se află într-un loc de pace. Chiar dacă dorul rămâne, el crede că Dumnezeu poate vindeca o inimă frântă și poate transforma durerea în speranță.

[Cristian Diaconița]

1. Fi Credincios Domnului

Fi credincios Domnului,

Când ziua-i grea și norii vin,

Când drumul pare fără capăt

Și sufletul se umple de suspin.

Nu părăsi a Sa lumină,

Nu te întoarce de la El,

Căci mâna Lui te ține încă

Și te ridică din adânc.

Când lumea spune: „Nu mai spera!”,

Tu spune: „Domnul meu e viu!”

Căci peste moarte și-ntuneric

Hristos rămâne pururi viu.

La poala Crucii stai cu pace

Și spune-I Domnului smerit:

„Iisuse, nu mă lăsa singur,

Că fără Tine sunt pierdut.”

Prin rugăciune treci prin noapte,

Prin post și lacrimi înaintezi,

Iar Dumnezeu, în taina Sa cea sfântă,

Te va întări când priveghezi.

Fi credincios până la capăt,

Chiar dacă drumul este greu,

Căci cel ce-și pune nădejdea-n Domnul

Nu va fi singur niciodată.

Iar când va bate ceasul vieții

Și lumea toată va tăcea,

Să fii găsit cu candela aprinsă,

Așteptând Împărăția Sa.

---

2. Nu Renunța

Nu renunța când plânsul vine,

Nu renunța când ești căzut,

Ridică ochii către ceruri

Și către Domnul Cel Preabun.

Poate că astăzi nu vezi drumul,

Poate că mâine pare greu,

Dar Dumnezeu lucrează-n taină

Și nu te lasă singur mereu.

Când rugăciunea pare goală

Și glasul tău abia se-aude,

Hristos cunoaște orice lacrimă

Și orice rană ce te doare.

Nu renunța la Sfânta Cruce,

Nu renunța la Dumnezeu,

Căci după noapte vine zorul

Și după plâns răsare soare.

Privește către Golgota sfântă,

La Fiul care S-a jertfit,

Și vei vedea iubirea care

Pentru păcat ne-a mântuit.

Nu renunța, suflete dragă,

Când ispita te va lovi;

Strigă: „Iisuse, miluiește!”

Și Domnul te va întări.

---

3. Dumnezeu Este Cu Tine

Când ești singur pe cărare

Și nu vezi niciun liman,

Dumnezeu este cu tine,

Chiar de drumul pare-n van.

Când în noapte te cuprinde

Frica rece și amară,

Domnul stă lângă tine

Și veghează peste seară.

El cunoaște orice suspin,

Orice lacrimă vărsată,

Știe rana ta ascunsă

Și durerea nemărturisită.

Nu te teme de furtună,

Dumnezeu e adăpost;

Când corabia se clatină,

El îți este călăuză.

Ține strâns de Sfânta Cruce,

Ține inima spre Cer,

Căci Hristos, Mântuitorul,

Nu te lasă fără har.

Și de vei cădea în viață,

Nu rămâne la pământ;

Domnul poate să te ridice

Prin puterea Sa cea sfântă.

---

4. Dumnezeu Te Cunoaște

Dumnezeu te cunoaște,

Știe gândul nerostit,

Știe lacrima ascunsă

Și păcatul tău greșit.

Știe când te doare inima,

Știe când nu mai poți,

Știe câtă luptă duce

Sufletul tău zi de zi.

Nu poți ascunde de la Domnul

Nici durerea, nici iubirea;

El pătrunde-n adâncul tău

Și îți vede toată ființa.

Dar nu vine ca să piardă,

Ci te cheamă la iertare,

Îți întinde iarăși mâna

Și te scoate din pierzare.

Spune-I tot ce te apasă,

Spune-I tot ce te-a rănit,

Căci în fața Lui smerenia

Poate face omul nou.

Dumnezeu te cunoaște

Mai profund decât oricine;

De aceea vino la El

Și rămâi mereu în bine.

---

5. Ține-te de Hristos

Ține-te de Hristos, creștine,

Când se clatină pământul,

Când se stinge bucuria

Și se-ntunecă cuvântul.

Ține-te de Crucea sfântă,

De Iisus Cel răstignit,

Căci prin Cruce vine viața

Pentru omul pocăit.

Nu căuta în lumea aceasta

Pacea care nu rămâne;

Pacea adevărată vine

De la Domnul și se ține.

Când averea se destramă,

Când prietenii se duc,

Hristos rămâne lângă tine,

El este veșnicul tău scut.

Ține-te de rugăciune,

Ține-te de adevăr,

Ține-te de Sfânta Biserică

Și de-al Domnului cuvânt.

---

6. Lumina lui Hristos

Lumina lui Hristos răsare

Peste lumea de păcat,

Și din noaptea cea adâncă

Sufletul este luminat.

Ca o candelă aprinsă

Într-o noapte fără stele,

Harul Domnului se varsă

Peste inimile grele.

Hristos este Lumina lumii,

Adevărul și Cuvântul,

El ne cheamă către Tatăl,

El ne luminează gândul.

Când păcatul te apasă,

Nu te teme de lumină;

Vino către Cel ce poate

Să te scoată din ruină.

Aprinde candela credinței,

Păzește-o neîncetat,

Ca la venirea Mirelui

Să te afle luminat.

---

7. Crucea Mântuirii

Sfânta Cruce stă în lume

Ca un semn nemuritor,

Că prin moartea Celui Sfânt

Am primit Mântuitor.

Pe Golgota, sub durere,

Hristos toate le-a răbdat,

Pentru omul cel căzut

Și de păcat împovărat.

Nu există dragoste mai mare

Decât jertfa Celui Sfânt,

Care pentru noi, păcătoșii,

S-a smerit până la mormânt.

Dar mormântul nu L-a cuprins,

Moartea nu L-a biruit;

A treia zi, în slavă,

Domnul nostru a înviat.

Crucea este pentru creștin

Semn de pace și biruință,

Căci prin ea privim spre ceruri

Cu nădejde și credință.

---

8. Roagă-te Neîncetat

Roagă-te când vine zorul,

Roagă-te când vine seara,

Roagă-te când ai lumină,

Roagă-te când vine-amarul.

Spune simplu: „Doamne, miluiește!”,

Din adâncul inimii,

Și vei simți în taina nopții

Pacea Sfântului Duh.

Rugăciunea este scară

Către cerul luminos,

Ea ridică omul slab

Către Domnul Iisus Hristos.

Când cuvintele se termină

Și nu mai știi ce să spui,

O lacrimă înaintea Domnului

Poate spune tot ce nu poți spune.

Roagă-te pentru cei ce suferă,

Pentru frați și pentru vrăjmași,

Căci iubirea către oameni

Ne apropie de Dumnezeu.

---

9. Hristos a Înviat

Hristos a înviat din morți,

Cu moartea pe moarte călcând,

Și celor din morminte

Viață dăruindu-le.

Mormântul este gol, iar îngerul

Vestește zorilor cerești:

„Nu-L căutați între cei morți

Pe Cel ce pururi este viu!”

Femeile mironosițe

Alergară către ucenici,

Purtând în suflete lumina

Unei vești nemaiauzite.

Hristos a înviat!

Să cânte cerul și pământul,

Să se bucure toată făptura,

Că biruită este moartea.

Prin Învierea lui Hristos

Avem nădejde pentru veșnicie,

Iar sufletul creștin privește

Spre Împărăția cea vie.

---

10. Maica Domnului

Preasfântă Maică a Domnului,

Cu chip smerit și luminos,

Tu L-ai primit în pântece

Pe Fiul, Domnul Iisus Hristos.

În taina nopții Te rugăm,

Privește către cei ce plâng

Și du rugăciunea noastră

La Fiul Tău Cel Sfânt.

Tu ai stat lângă Cruce,

Când lumea întreagă amuțea,

Și ai privit cu durere

Jertfa Fiului ce te iubea.

Acoperă-ne cu rugăciunea

Și îndreaptă-ne spre Hristos,

Ca să pășim cu pocăință

Pe drumul cel luminos.

---

11. Îngerii Cântă

În ceruri îngerii cântă

Slavă Dumnezeului Sfânt,

Iar glasurile lor se înalță

Peste cer și peste pământ.

„Slavă Ție, Dumnezeule!”

Răsună în veșnicie,

Iar sufletul care se roagă

Se unește cu această cântare.

Îngerii păzesc pe oameni,

După voia Domnului,

Și ne cheamă către pace,

Către calea binelui.

Să ne unim și noi în cântare,

Cu smerenie și cu dor,

Și să spunem către Domnul:

„Slavă Ție, Ziditorule!”

---

12. Calea spre Cer

Calea către cer nu este largă,

Ci prin Cruce se urcă sus;

Este calea pocăinței,

Calea către Domnul Iisus.

Nu este cale fără lacrimi,

Nici fără încercări,

Dar la capătul ei străluce

Lumina Sfintei Împărății.

Lasă ura, lasă mândria,

Lasă tot ce te-a legat

Și întoarce-te spre Domnul

Cu un suflet curățat.

Iartă celui ce te doare,

Fă binele cât poți mereu

Și vei vedea că prin iubire

Te apropii de Dumnezeu.

---

13. Doamne, Miluiește

Doamne, miluiește-mă,

Când păcatul mă apasă,

Când slăbesc în rugăciune,

Când uit calea către casă.

Doamne, miluiește-mă,

Nu după dreptatea mea,

Ci după iubirea Ta cea mare

Și după mila Ta.

Când mă clatin, fii puterea,

Când mă pierd, fii călăuză,

Când mă tem, fii adăpostul,

Când plâng, fii a mea nădejde.

Doamne, miluiește-mă

Și mă curățește prin pocăință,

Ca să pot păși spre Tine

Cu smerenie și credință.

---

14. Nu Te Teme

Nu te teme, suflete,

Când furtuna se ridică;

Dumnezeu este aproape,

Chiar când inima ți-e frică.

Nu te teme de-ntuneric,

Că Hristos este lumină,

Și în noaptea cea mai grea

Harul Lui spre tine vine.

Nu te teme de durere,

Ci ridică-te și mergi,

Că prin grele încercări

Uneori mai tare crești.

Nu te teme de viață,

Nu te teme de sfârșit,

Dacă inima se ține

De Hristos Cel răstignit.

---

15. Glasul Domnului

În tăcerea cea adâncă

Poți auzi un glas ceresc,

Nu prin tunet, nu prin teamă,

Ci prin pacea ce-o primesc.

Glasul Domnului te cheamă:

„Vino, fiule, la Mine!”

Și sufletul ce se întoarce

Lasă-n urmă cele rele.

El te cheamă la iertare,

La iubire și la pace,

La o viață nouă, sfântă,

În lumina care nu apune.

Ascultă glasul Celui veșnic,

Păzește sfântul Său cuvânt,

Căci numai El conduce omul

Spre Împărăția de sus.

---

16. Nădejdea Creștinului

Nădejdea mea nu este lumea,

Nici bogăția trecătoare,

Ci Hristos, Lumina lumii,

Care veșnic nu dispare.

Când totul pare că se pierde,

Când toate-n jur se risipesc,

Eu mă încred în Dumnezeu

Și către ceruri mă privesc.

Nădejdea este ca o ancoră

În marea vieții zbuciumate;

Ea ține sufletul aproape

De mâna Domnului cea tare.

Prin credință și răbdare

Vom ajunge la liman,

Unde nu mai este moarte,

Nici durere, nici suspin.

---

17. Sfințește-mi Inima

Sfințește-mi, Doamne, inima,

Curățește al meu gând,

Fă din sufletul meu casă

Pentru Duhul Tău cel Sfânt.

Ia din mine răutatea,

Ia mândria și păcatul

Și sădește-n locul lor

Dragostea și adevărul.

Fă-mă blând cu cei din jur,

Fă-mă gata să iert

Și ajută-mă, Stăpâne,

Să rămân în al Tău adevăr.

Nu cer aur, nu cer slavă,

Nu cer lucruri trecătoare;

Cer doar inimă curată

Și iubire către Tine.

---

18. În Mâna Ta, Doamne

În mâna Ta, Doamne, îmi pun

Și viața, și sufletul meu;

Tu știi ce este mai bine,

Tu ești al meu Dumnezeu.

Când nu cunosc ziua de mâine

Și drumul nu îl pot vedea,

Mă încred în Tine, Doamne,

Că Tu vei lumina calea mea.

Nu vreau să merg fără Tine,

Nu vreau să aleg fără har;

Fii Tu călăuza vieții mele,

Fii al sufletului meu far.

Și când voi ajunge la capăt,

Când anii se vor risipi,

Primește-mă, Doamne, în pace,

În veșnica Ta Împărăție.

---

19. Biruința Credinței

Credința nu moare în luptă,

Credința se face mai tare;

Când lumea se clatină-n jurul tău,

Ea caută cerul cel mare.

Credința trece prin focuri,

Prin lacrimi și prin încercări,

Dar rămâne lângă Hristos

În toate aceste chemări.

Nu sabia este puterea,

Nici aurul nu poate salva,

Ci inima care se-ncrede

În Domnul și-n mila Sa.

Să mergem cu fruntea plecată,

Dar sufletul către cer,

Căci Hristos este biruința

Și al nostru Sfânt Mântuitor.

---

20. Până la Sfârșitul Vieții

Până la sfârșitul vieții

Vreau să rămân lângă Hristos,

În rugăciune și credință,

Cu suflet smerit și luminos.

De voi cădea, mă voi ridica,

De voi greși, mă voi pocăi,

De voi plânge, voi chema pe Domnul

Și iar spre cer voi privi.

Nu vreau să uit iubirea Crucii,

Nu vreau să uit al Său cuvânt,

Nu vreau să uit că viața aceasta

Este un drum către mormânt.

Dar dincolo de mormânt este viață

Pentru cei ce cred în Hristos;

Dincolo de lacrimi este pace,

Dincolo de moarte — răsărit luminos.

De aceea, Doamne, ține-mă aproape,

Nu mă lăsa să mă rătăcesc

Și, când se va sfârși călătoria,

Primește-mă în Împărăția Ta.

Până la sfârșit voi spune:

„Hristoase, Tu ești Domnul meu!”

Și voi păstra în inima mea

Credința în Dumnezeu.

Amin.

1. Pornește cu Dumnezeu

Pornește cu Dumnezeu la drum,

Chiar dacă nu vezi depărtarea,

Căci Domnul luminează calea

Și binecuvântează cărarea.

Vor fi și munți, vor fi furtuni,

Vor fi și zile de încercare,

Dar cel ce merge cu credință

Găsește pace și scăpare.

Nu te opri când drumul doare,

Nu te întoarce înapoi,

Căci Dumnezeu merge cu tine

Prin ploaie, vânt și prin nevoi.

Și când vei ajunge pe culme,

Privind spre cerul luminos,

Vei înțelege că aventura

Te-a dus mai aproape de Hristos.

2. Dincolo de Munți, cu Hristos

Dincolo de munți și de zare,

Acolo unde cerul pare aproape,

Mă cheamă drumul înainte

Prin zile luminoase și prin noapte.

Cu Hristos nu mă tem de stâncă,

Nici de poteca cea grea,

Căci mâna Lui îmi este sprijin

Și pacea Lui e-n inima mea.

Urc muntele cu rugăciune,

Cu ochii îndreptați spre Cer,

Și fiecare pas mă învață

Să fiu mai bun și mai sincer.

Iar sus, în liniștea înaltă,

Când lumea pare că a tăcut,

Îi mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru tot drumul străbătut.

3. Corabia Credinței

Am ridicat pânzele spre zare

Pe marea vieții zbuciumate,

Iar Hristos este Căpitanul

Ce mă conduce prin valuri înalte.

Când furtuna se ridică mare

Și cerul pare întunecat,

Nu-mi pierd nădejdea, căci Domnul

Nu lasă sufletul abandonat.

Prin valuri, ploi și vânt puternic,

Corabia merge înainte,

Căci ancora ei este credința

Și limanul ei este Cel Sfânt.

Și după noaptea cea mai grea,

Când soarele din nou răsare,

Îmi amintesc: Dumnezeu conduce

Și dincolo de orice mare.

4. Călătorul spre Cer

Sunt călător prin lumea aceasta,

Cu pași mărunți și suflet viu,

Nu caut doar bogății trecătoare,

Ci drumul către Dumnezeu.

În ranița mea port credința,

Iar rugăciunea îmi este pâine,

Iubirea îmi este comoară

Și nădejdea mă poartă spre mâine.

Prin văi și munți, prin zile grele,

Nu merg niciodată singur,

Căci Hristos îmi este aproape

Și mă ridică atunci când cad.

La capătul lungii călătorii,

Dincolo de timpul trecător,

Sper să aud chemarea sfântă

A Domnului Mântuitor.

5. Sabia Adevărului

Nu port o sabie pentru ură,

Nici pentru răzbunare sau război,

Ci sabia adevărului

Care biruiește răul din noi.

Când ispita îmi iese-n cale

Și frica încearcă să mă învingă,

Cuvântul lui Dumnezeu îmi este

Lumina care mă ridică.

Adevărata luptă a omului

Se poartă mai întâi în inimă,

Iar cel ce alege binele

Găsește pacea cea deplină.

Cu Hristos merg înainte,

Nu pentru a cuceri pământul,

Ci pentru a-mi păstra sufletul

Aproape de Dumnezeu și Cuvântul.

6. Harta lui Dumnezeu

Nu am o hartă cu toate drumurile,

Nici nu știu ce va fi mâine,

Dar Dumnezeu vede cărarea

Și mă conduce către bine.

Uneori drumul trece prin vale,

Alteori urcă spre înălțimi,

Dar fiecare zi îmi descoperă

Noi lecții și noi minuni.

Când nu mai știu încotro să merg,

Îmi ridic privirea către Cer,

Iar rugăciunea devine o stea

Care mă conduce prin mister.

Nu trebuie să văd tot drumul,

Este de-ajuns să fac un pas,

Căci Dumnezeu știe destinația

Și nu mă uită niciun ceas.

7. Prin Furtună cu Hristos

A venit furtuna peste mare,

Și valurile se ridicau spre cer,

Dar în mijlocul lor L-am chemat

Pe Hristos, sprijinul meu etern.

„Doamne, nu mă lăsa!”, am strigat,

Când frica îmi cuprindea inima,

Și-n tăcerea ce a urmat

Am simțit pacea și iubirea Sa.

Furtuna nu s-a risipit deodată,

Dar eu nu mai eram același om,

Căci învățasem că lângă Dumnezeu

Pot merge înainte pe orice drum.

8. Pasul Credinței

Cel mai greu este uneori

Să faci primul pas înainte,

Când drumul este necunoscut

Și inima nu se simte puternică.

Dar credința îmi șoptește încet:

„Nu te teme, mergi cu Dumnezeu!”,

Și fac un pas, apoi încă unul,

Cu nădejdea în sufletul meu.

Nu trebuie să alerg mereu,

Nici să ajung primul la capăt,

Ci să merg pe calea cea bună

Cu inima curată și cuget drept.

Și fiecare pas făcut cu credință

Devine o mică biruință,

Pe drumul care mă conduce

Spre pace și spre lumină.

9. Vânătorul de Răsărituri

Caut răsărituri pe vârfuri de munte,

Nu aur și palate de împărați,

Caut locuri unde sufletul

Își amintește că suntem frați.

Privesc lumina cum se ridică

Peste păduri și peste văi

Și-I mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru această lume și pentru ai mei.

Fiecare răsărit îmi spune

Că viața este un dar ceresc,

Iar fiecare zi nouă mă cheamă

Să iubesc, să iert și să trăiesc.

10. Drumul către Împărăție

Nu este un drum de aur,

Nici o cale fără încercări,

Dar este drumul către viață,

Presărat cu lacrimi și cântări.

Pe el merg oameni care caută

Lumina Domnului Hristos,

Iar fiecare inimă smerită

Găsește un liman luminos.

Când drumul devine greu,

Privesc spre Crucea de pe deal

Și îmi amintesc că Mântuitorul

A biruit moartea și orice rău.

Merg înainte cu nădejdea

Că dincolo de timpul meu

Se află veșnica lumină

Și iubirea lui Dumnezeu.

11. Cheia Cerului

Am căutat cheia Cerului

Prin munți și prin ținuturi depărtate,

Dar am aflat că ea se ascunde

În inimi sincere și curate.

Nu aurul deschide porțile,

Nici slava lumii trecătoare,

Ci iubirea, credința și mila

Care nu se sting și nu dispar.

Am pornit atunci într-o aventură

Mai mare decât orice drum:

Să-mi schimb inima zi de zi

Și să mă apropii de Dumnezeu.

12. Pădurea Încercărilor

Am intrat într-o pădure deasă,

Unde potecile păreau pierdute,

Și umbrele serii se lungeau

Printre ramuri necunoscute.

M-am temut, dar am spus o rugăciune

Și am mers înainte, încet,

Căci Dumnezeu nu părăsește

Pe cel ce-L caută cu suflet drept.

La capătul pădurii întunecate

Am văzut din nou lumina,

Și am înțeles că încercarea

Poate întări credința și inima.

13. Aripile Credinței

Nu am aripi ca îngerii,

Dar credința mă ridică sus,

Peste grijile și temerile lumii,

Către iubirea lui Iisus.

Când sufletul meu este obosit,

Rugăciunea îl face să zboare,

Și chiar dacă trupul rămâne pe pământ,

Inima caută depărtarea.

Cu aripile nevăzute ale speranței

Trec peste zilele grele,

Căci Dumnezeu pregătește lumină

Dincolo de toate umbrele.

14. Comoara din Inimă

Am căutat o comoară ascunsă

În cetăți și ținuturi străine,

Dar după drumuri lungi am aflat

Că adevărata comoară vine

Dintr-o inimă care iubește,

Dintr-un suflet care știe să ierte,

Din credința care rămâne vie

Chiar și când lumea pare să se certe.

Cea mai mare bogăție este

Să-L ai pe Dumnezeu aproape,

Căci aurul se pierde într-o zi,

Dar iubirea Lui nu poate.

15. Strigătul Libertății în Hristos

Nu sunt liber când fac orice,

Nici când urmez orice dorință,

Ci atunci când sufletul meu

Găsește în Dumnezeu credință.

Hristos mă cheamă la lumină,

Mă cheamă să las păcatul greu,

Și îmi dă puterea să merg înainte

Cu sufletul meu către Dumnezeu.

Aceasta este adevărata aventură:

Să aleg binele în fiecare zi,

Să înving frica și răutatea

Și prin iubire să pot trăi.

16. Cetatea Luminii

Departe, dincolo de munți,

Am zărit o cetate luminoasă,

Nu era zidită din piatră,

Ci din pace sfântă și iubire aleasă.

Am mers spre ea prin multe încercări,

Cu rugăciunea drept călăuză,

Și am înțeles că cetatea începe

În inima care se încrede și se călăuzește.

Căci acolo unde locuiește iubirea,

Acolo Dumnezeu este aproape,

Iar sufletul găsește o casă

Chiar și în cele mai lungi călătorii.

17. Muntele Rugăciunii

Urc muntele rugăciunii încet,

Cu fiecare cuvânt spus lui Dumnezeu,

Și las în urmă zgomotul lumii,

Ca să aud glasul sufletului meu.

Sus, unde liniștea este adâncă,

Îmi plec fruntea către pământ

Și simt că Dumnezeu este aproape

Prin harul Său cel sfânt.

Nu muntele este cel mai înalt,

Ci inima care învață să se smerească,

Și nu cărarea este cea mai grea,

Ci lupta de a iubi și a ierta.

18. Steaua Călăuzitoare

Când noaptea cade peste drum

Și nu mai văd nicio cărare,

O stea a credinței strălucește

Și-mi dă din nou putere și răbdare.

Acea stea îmi amintește

De lumina ce nu apune,

De Hristos, Care conduce

Sufletele prin lumea aceasta.

Merg după lumina Lui,

Chiar dacă nu văd tot drumul,

Căci o singură rază de speranță

Poate risipi întunericul.

19. Curajul Creștinului

Curajul nu înseamnă să nu ai frică,

Ci să nu te lași biruit de ea,

Să faci ceea ce este drept

Chiar când calea este grea.

Creștinul nu merge singur,

Căci Dumnezeu îi este sprijin,

Iar în momentele de slăbiciune

Rugăciunea îi devine liman.

Să fii curajos în bunătate,

Să fii puternic când ierți,

Căci uneori cea mai mare biruință

Este să iubești atunci când suferi.

20. Prin Valea Umbrelor

Prin valea umbrelor am trecut

Cu inima tremurând uneori,

Dar Dumnezeu a fost cu mine

Și m-a purtat prin încercări.

Nu toate drumurile sunt luminoase,

Nu toate zilele sunt ușoare,

Dar nicio noapte nu este veșnică

Pentru cel ce caută răsăritul.

La capătul văii am văzut lumina

Și am înțeles cu sufletul meu:

Nu eram singur în călătorie,

Mergeam împreună cu Dumnezeu.

21. Cavalerul Credinței

Nu poartă coroană de aur,

Nici armură strălucitoare,

Dar cavalerul credinței poartă

O inimă curată și iertătoare.

El luptă împotriva răului

Mai întâi în propriul său suflet,

Și nu caută slava lumii,

Ci să rămână aproape de Dumnezeu.

Când cade, se ridică iarăși,

Când greșește, își cere iertare,

Căci adevărata putere crește

În smerenie și în răbdare.

22. Oastea Luminii

Nu mergem cu ură în lume,

Nici nu căutăm răzbunare,

Ci purtăm lumina credinței

Și dorința de împăcare.

Arma noastră este iubirea,

Scutul nostru este credința,

Iar rugăciunea ne întărește

În fiecare încercare.

Să fim oastea luminii,

Nu pentru a cuceri pământul,

Ci pentru a aduce speranță

Prin fapte bune și prin cuvânt.

23. Corabia spre Liman

Marea este mare și drumul e lung,

Dar corabia mea nu se teme,

Căci Dumnezeu este farul

Care luminează prin vreme.

Valurile pot să se ridice,

Vântul poate să sufle tare,

Dar credința ține pânzele sus

Și nădejdea mă poartă peste mare.

Într-o zi voi vedea limanul,

După călătoria de pe pământ,

Și voi mulțumi pentru toate

Aventurile prin care am trecut.

24. Pelerinul

Sunt pelerin pe acest pământ,

Nu stăpân al zilelor mele,

Merg înainte cu Dumnezeu

Sub soare, ploaie și stele.

Fiecare om pe care-l întâlnesc

Poate fi un dar sau o lecție,

Iar fiecare zi îmi oferă

O nouă șansă spre îndreptare.

Nu mă grăbesc să cuceresc lumea,

Ci caut să-mi păstrez sufletul curat,

Căci cea mai mare aventură

Este să trăiești cu adevărat.

25. Dincolo de Furtună

Dincolo de furtună este liniște,

Dincolo de ploaie este soare,

Dincolo de fiecare lacrimă

Poate răsări o floare.

Nu renunța când norii vin,

Nu spune că totul s-a sfârșit,

Căci Dumnezeu poate transforma

O inimă rănită într-un suflet întărit.

Ține-te de credință și mergi,

Chiar când pașii sunt grei,

Căci după fiecare noapte

Dumnezeu pregătește o zi nouă.

26. Lumina de la Capătul Drumului

Am mers prin multe locuri,

Am trecut prin râuri și munți,

Dar lumina pe care o căutam

Era mai aproape decât am crezut.

Era în rugăciunea unei inimi sincere,

În mâna întinsă către un om,

În iertarea oferită celui ce greșește

Și în pacea primită de la Domnul.

Acum merg mai departe știind

Că lumina nu este doar la capăt,

Ci poate însoți fiecare pas

Atunci când mergi cu Dumnezeu.

27. Nu Te Opri

Nu te opri la primul munte,

Nu te opri la primul vânt,

Căci Dumnezeu poate deschide

O cale acolo unde nu este drum.

Ridică-te după fiecare cădere,

Privește înainte cu speranță,

Și amintește-ți că încercarea

Poate deveni o lecție pentru viață.

Mergi înainte, suflete,

Cu credința drept călăuză,

Căci fiecare zi este o aventură

Și fiecare pas poate fi o minune.

28. Hristos, Călăuza Mea

Când nu știu încotro să merg,

Îl chem pe Hristos în rugăciune,

Și pacea Lui îmi arată drumul

Prin lumea plină de minuni.

El nu promite o cale fără greutăți,

Dar promite să nu mă lase,

Și această nădejde îmi este putere

Atunci când sufletul meu obosește.

Cu Hristos, fiecare drum

Poate deveni o călătorie sfântă,

Căci orice pas făcut cu iubire

Aduce Cerul mai aproape de inimă.

29. Ultima Călătorie

Într-o zi, călătoria mea pe pământ

Va ajunge la un hotar necunoscut,

Dar credința îmi spune că drumul

Nu se termină, ci are un început.

Nu mă încred în puterea mea,

Ci în mila lui Dumnezeu,

Care cunoaște fiecare pas

Și fiecare dor al sufletului meu.

De aceea trăiesc fiecare zi

Ca pe un dar și o călătorie,

Cu nădejdea în Hristos

Și dorul după veșnicie.

30. Biruința Luminii

La capătul oricărei lupte

Nu vreau o coroană trecătoare,

Ci lumina care nu apune

Și pacea cea mântuitoare.

Am trecut prin munți și furtuni,

Prin zile de bucurie și suspin,

Dar Dumnezeu a fost cu mine

Și nu m-a lăsat niciodată străin.

Aventura vieții continuă

Cu fiecare răsărit primit,

Iar cea mai mare biruință este

Să rămâi credincios până la sfârșit.

patruzeci și una de idei,

au scris toți acești efemeridei,

efemeri ai vieții, sau a singurătății

dar toate astea au o cauză,

fiecare are o repauză.

la un moment dat, ești prea obosit ca să mai faci ceva,

așa că-ți iei o pauză

în care reflectezi la orice clauză,

din ce motiv ai ajuns acolo, cum te simți când ești acolo, poate este cineva.

cineva să te-ndrume,

pe această șină-n lume,

șina creației, unde nu toți au albume.

creația se dezvoltă din ceva,

cumva, cândva, ceva  a fost acolo

așa că tu te poți cultiva,

chiar dacă acum ești solo.

Am  o   surioara  foc
si imi place s-o invat
simplu,ca sa o conving
eu  pe  ea nu o alint.
Surioara mea dulcika
rea frumoasa mititica
am sa-ti pun o intrebare
mai ai de dormit tu oare?
Simpla vesela glumeata
Buna dimineata!
ma saluta in toata ziua
sora Albinuta.

In the tapestry of life, where threads intertwine,
There's a story unfolding, a romance divine.
Your heart dances in rhythms so true,
In the glow of new love, as tender as dew.

I see you, radiant, with a sparkle in your eyes,
A heart full of dreams that touch the skies.
A boy who sees your beauty, both inside and out,
Whose affection, like spring, blossoms without doubt.

May your love be a garden, lush and serene,
Where every moment feels like a dream.
May he hold you gently, with care so profound,
A love that's unwavering, a bond tightly bound.

You are a gem, rare and refined,
With a spirit so kind, and a heart that's aligned.
You deserve a love that's pure, steadfast, and bright,
A love that will cradle you, day and night.

In the quiet moments, when the world fades away,

May his love be the comfort that makes you stay.
In laughter and joy, and in whispers so sweet,
May your hearts be as one, in perfect beat.

For I, a hopeless romantic, have felt the sting,
Of love that flew away, like a bird on the wing.
A year of togetherness, replaced in a breath,
Left me in shadows, in the chill of regret.

But this is for you, a wish from my soul,
May your love story be one that's beautifully whole.
May he cherish you deeply, with passion and grace,
May you always find solace in his embrace.

In your eyes, I see the light of a thousand stars,
In your smile, the promise of healing scars.
May he be your anchor, in the tempest's roar,
A beacon of love, guiding you to the shore.

Remember, dear, you are worthy and bright,
With a heart that's pure, and a spirit of light.
May his love be the balm, the tender touch,
That assures you always, you are loved so much.

So here's to you, in this journey you start,
With hope and love, from the depths of my heart.
May your story be beautiful, your days filled with cheer,
May you find in his arms, a love that's sincere.

For in this vast world, you deserve the best,
A love that's enduring, a haven of rest.
May your path be strewn with flowers and song,
May your heart find the place where it truly belongs.

Acum în preajma de Ajun

Încerc smerit eu să vă spun,

Despre un Om adevărat

Care pe cruce l-au urcat

Motive multe i-au adus

Celui ce este chiar Iisus,

Născut din fecioara Maria

Ce ne-a adus și bucuria

Prin îngeri s-a vestit minunea

Lui Ioachim și Anei soția,

Că vor avea-o pe Maria

Ce îl va naște pe Mesia,

O viață-ntreagă s-au rugat

Să aibă un urmaș lăsat,

Și chiar la bătrânețea lor

Maria s-a născut cu dor

Minune mare s-a-ntâmplat

Lui Ioachim, păstor adevărat,

Și Anei a lui soție stearpă

De lumea toată acuzată,

Că ea un prunc nu are-ncasă

Și e rușine pentru castă

Dar iată!!..Maria a venit

Cum îngerii au prevestit,

Și Ana cu Ioachim au mulțumit

Și daruri multe au împărțit

De bucurie au dus la templu

Drept jertfă Domnului,

Zece mioare/ doisprezece viței

Și zece capre pentru ei (popor)

Părinții ei au înțeles

Că ea va naște pe Ales,

Și numele Iisus va fi

Pe noi El ne va mântui

În ieslea rece s-a născut

Copil dorit și mult plăcut,

Iar magii smirnă i-au adus

Copilului numit Iisus

Și vestea imediat s-a dus

Către acei aflați mai ,,sus",

Și ca poporul să nu creadă

Pe dată au gândit să-l piardă

Atunci Iisus după Născare

De magi a fost pus în mișcare,

Ascuns de cei ce l-ar fi vrut ucis

Și niciodată, circumcis

Pecând El cu Maria prin pustie

În timp s-a săvârșit călătorie,

Și s-a întors în a lui țară

Crescând ca sfânt, dar cu ocară

 Și multe a avut a trage

De la cei mari fără de lege,

Care simțind puterea Lui

Au vrut să-l dea pământului

Iisus cu ucenicii săi

I-a pedepdit pe toți cei răi,

Și tuturor le-a arătat

Calea cea dreaptă de urmat

Minuni și fapte a făcut 

Cât pe pământ El a stătut,

Dar cei mișei au hotărât 

Să fie El chiar omorât

Pe cruce a fost răstignit

Și-n cuie groase pironit,

Să bea..nu apă..Lui i-au dat

Și doar oțet pe buze aplicat

Pe cap i-au pus ramuri de spin

Rănindu-L și trăind un mare chin,

Cuvinte de ocară i-au adus

Spunându-i...salvează-te Iisus

Poporul a fost întrebat

Pe cine vrea eliberat,

În cor atunci ei toți au spus

Barnaba..hoț..nu pe Iisus

La moarte fie condamnat

Și chiar așa s-a întâmplat,

Și-n peșteră înmormântat

Și-a treia zi a Înviat..ce minunat!

Și s-a-nălțat cu slavă mare

Pentru a noastră grea iertare,

La dreapta Tatălui El este

Și ne aduce nouă veste,

Să facem fapte pe pământ

Și legământ cu Domnul sfânt

Păcatele ne vor fi iertate

Dar fără să mai fie repetate

Acum la Nașterea cea sfântă

Așa cum îngerii cuvântă,

Să fim mai buni și cu iertare

Ca să primim cu toții..binecuvântare!

De la Cel ce-a pătimit

Domnul fie proslăvit

Cu toții Lui să ne-nchinăm,

Și rugăciuni să înălțam,

Să mulțumim neîncetat

Că El pe noi..nu ne-a uitat!

Fără sens 

Ieri legam cuvintele de-o oglindă

In sensul în care as fi vrut sa merg 

Stră-zile erau închise 

Un ochi de apă se scalda în ploaie 

Gura mi-o luase pe cărări 

La brat cu-o pălărie

Picior grăbit către pantof ,căzu pe trepte frânt

Un vis venit din vid, trecea prin sens opus cu viața 

Taxiul omului de rând, îi rătăci speranța

Azi norii cer un jurământ

Să punem o dorință 

Când tot ce e pe lume sfânt 

Lăsăm în suferință

O talpă calcă apăsat buricul 

Noi toți ne ducem aplecati 

Cu pleoapele acoperind pe IRISI

Unde lumina-i împărat 

Și taxele o cere 

Când codrul pleacă liniștit 

Azi drujbele ne cer tribut  

mortal 

Of maică,ce durere 

Azi cioburi crengile se fac 

Nimic nu le mai cere 

El,eu sau tu 

Si-un snop de vieți trăite 

Punem culori pe ochii orbi 

Și lacrimi pe cuvinte 

Si ne uităm profund 

La noi,la ei,la voi 

La ieri,la azi ...și stop 

Mâine nu vine!

Florin Ristea 

11.07.2024

22:00.

Pe-o hartă largă,îmi port destinul,

Sunt un simplu om,dar trăiesc suspinul,

Cu gânduri și dorințe ascunse-n noapte,

In visele mele,caut speranțe-n șoapte.

Prin lume și drumuri de-aș umbla,

Există o singură cale spre întâlnirea mea.

Din ochi căprui, sclipiri umile renasc

Ca florile-n primăvară toate cresc.

Sunt câmp de maci sub cer senin,

O simfonie vie de culori,

In ochii mei căprui, e un destin,

Ce poarta sclipirile din mii de zori.

Și-o bătaie de vânt de aș fi prin crengi,

Aș schimba ale lumii legi.

Din lacrimi ți-aș transforma uitarea,

Din zâmbet ți-aș frânge rechemarea.

de DT0918